Finalul carierei lui Marcel

Pe 2 martie anul acesta Marcel Hirscher a implinit 25 de ani. Cu atatia mari schiori schiind pana dupa 35 de ani, nimanui nu i-ar fi trecut prin cap sa inceapa numaratoarea inversa pana la retragerea triplului castigator al Cupei Mondiale. Si totusi, intr-un interviu aparut joi in revista „Red Bulletin”, Marcel declara „deocamdata nu imi pot imagina ca voi schia pana in 2018. Si in nici un caz ca voi schia asa cum o fac acum.”

Marcel Hirscher aseara la tragerea la sorti a numerelor de start

Poate daca ar fi reprezentat orice alta natie, n-ar fi simtit presiunea de acum. Nu e vorba numai de ambitiile proprii, desi nu sunt neglijabile in ecuatia realizarilor de pana acum. Problema e ca Marcel Hirscher e obligat de o tara intreaga sa castige.

Si a castigat. De trei ori la rand globul mare, de doua ori pe cel mic pentru slalom, o data pe cel pentru urias. Plus un aur si un argint mondiale. Plus trei aururi, si nu mai socotesc cate arginturi si bronzuri la mondialele de juniori. Ii lipseste doar aurul olimpic, in Soci oprindu-se la argint.

Am gresit. Am spus si eu ii lipseste, ca si cum ar fi de datoria lui s-o castige si pe asta. „Conform definitiei mele, palmaresul meu nu e incomplet. In Soci am dat tot ce am putut. E ok asa.”

Bineinteles ca nu spune ca noi suntem de vina. „Toata lumea stie ca anii din urma au fost anevoiosi, chiar daca, sper, de succes. Stim cu totii ca intesitatea cu care lucrez acum, nu este o solutie pe termen lung. Te consuma cu timpul. Altfel nu se poate.”

Deja simte ca a aparut o „oarecare saturatie. Observ ca sunt mai deschis decat inainte. Cand e cineva clar mai bun decat mine, am inceput sa ma bucur pentru el. Serios. Inainte ma gandeam, las’ ca-l bat eu pe ticalosul asta care m-a intrecut. Acum nu mai e asa.”

Marcel a fost dragut si n-a trecut la corvezile prezentului indatoririle de presa. Dar daca ne uitam la asaltul din Levi, ziaristii sunt si ei o parte a problemei. In programul oficial al campionului inainte de cursa, a fost inclusa si o vizita la finul „Ferdinand al doilea”. Renul pe care l-a primit cadou la victoria de anul trecut.

Dupa antrenamentul de vineri dimineata, insotit de un alai urias de reporteri si cameramani, austriacul s-a indreptat spre grajduri. „Anul trecut mi-a fost mila de Ferdl. L-a speriat agitatia cu camerele din jurul lui. Anul asta vad ca se descurca.”

Anul trecut era pui. Intre timp a crescut. „Ca sa fiu sincer, nu stiu daca e intr-adevar Ferdl. Atat de mult a crescut.” I-a dat sa manance niste muschi islandez.

Apoi a raspuns la intrebarile despre schi si despre viitorul sau. Dupa stirea cu retragerea inainte de 2018, interesul a fost enorm.

Mai intai Levi. „Sigur ca ar fi frumos sa-i aduc un tovaras lui Ferdl, dar toti vor sa castige un ren.” Riposta jurnalistilor a fost ca Mario Matt si restul colegilor spun despre Marcel ca ar fi extrem de rapid. „Asta aud in fiecare an inainte de primul slalom. E o tactica buna a colegilor. Dar nu e nevoie sa mint, ma simt bine, ma simt confortabil.”

Nu s-a antrenat multe zile, dar calitatea a corespuns. „Calitatea e cea care conteaza. Nu vreau sa sune arogant, dar de schiat stim sa schiem toti cei care concuram. Nu avem nevoie decat de zilele de acomodare, in care sa ne recuperam instinctul. Trebuie sa ne obisnuim cu solicitarea fizica, dar asta am facut-o deja cu multele antrenamente de urias. Iar picioarele trebuie sa reziste sa stea mult in clapar si gambele sa nu mai strige ‘au, au, au’.”

Despre viitorul indepartat nu si-a schimbat opinia. Tot nu-si imagineaza ca va schia si in 2018. „Nu stiu, sunt multe lucruri pe care nu ni le putem imagina actual si concret. Dar ce se intampla acum sigur nu e o solutie de durata. Totusi pentru mine a fost intotdeauna clar ca daca voi avea posibilitatea sa am succes, voi face tot ce e posibil. Pentru mine conteaza sa fii in top, nu doar sa participi. Nu este lipsa de consideratie, ci e pur si simplu, o chestiune de prioritati.

„Toata echipa trage la acelasi ham si se sacrifica pentru ce face. Altfel n-ar fi posibile sezoane ca ultimele trei. Dar nu putem rezista in acelasi ritm timp de zece ani. Fie coboram un pic stacheta, fie mai continuam la acelasi nivel cativa ani si apoi ne retragem. Dar nu va fie teama, mai sunt cativa ani.”

Matematic cel mult trei. Schiul de performanta e in mod normal un maraton. Pe care Marcel il alearga ca pe un sprint.