Kjetil Jansrud castiga super-uriasul si reuseste dubla in Lake Louise

La o zi distanta de victoria din coborare, Kjetil Jansrud (Norvegia) a invins si in super-uriasul din Lake Louise. De data aceasta l-au insotit pe podium doi dintre favoriti: Matthias Mayer (Austria) si Dominik Paris (Italia).

Echipa de viteza a Norvegiei la ora inspectiei.

Ce diferenta intre cele doua curse! Cea de ieri, una s-o ascunzi de ochii nepasionatului nimerit intamplator in fata micului ecran, de teama sa nu-l alungi definitiv, cea de astazi numai buna de reclama, cu suspans, actiune, drama si acrobatii.

A doua zi de frig crancen (-30 de grade la start) nu a echivalat cu conditii identice celor de sambata. Dupa o zi de ger uscat, partia a devenit compacta si foarte dura, desi vajnicii concurenti au reusit sa-i brazdeze rani adanci si destabilizatoare pentru cei intrati mai tarziu in cursa.

Tot din cauza gerului, zapada spulberata de la suprafata, a ramas praf, fara nici un fel de priza, nici macar in urma injectarii cu apa. In timpul inspectiei a fost descoperita o zona de astfel de „zapezi miscatoare” si pentru a se evita accidentele grave, o poarta a fost mutata patru metri in lateral, pe o linie mai directa decat cea memorata de baieti. Supriza pentru o parte dintre ei a fost mare.

Beat Feuz a deschis din nou cursa. Nu se intampla des ca un schior sa traga in doua zile consecutive numarul 1 de concurs. In teorie un numar ideal pentru schiorul elvetian, al carui genunchi rezista fara dureri doar pe partiile netede si fara denivelari, asa cum le gasesc concurentii doar la inceput de cursa.

Beat insa n-a indraznit destul si traseul deschis marcat de antrenorul austriac a lasat mult loc pentru risc. Austriacul Romed Baumann a tatonat si el, nescotand capul din pluton. Francezul Johan Clarey (locul 8) a fost primul schior dispus sa riste, nemultumindu-se sa schieze frumos si corect. Un timp final cu trei zecimi mai bun.

Dominik Paris, convins dupa locul 4 din ziua anterioara ca face bine ce face, a ales in partea superioara o linie foarte directa si i-a depasit pe toti cei porniti inaintea lui cu aceasta linie. A continuat sa schieze periculos pana la capat. A ignorat o greseala aparuta dupa mijloc, avantandu-se si mai salbatic dupa ea. Si bine a facut, caci altfel s-ar fi trezit din nou langa podium.

„N-a fost o mansa rea. Am facut cateva greseli mici, dar m-am simtit bine pe schiuri. Imi place muntele acesta. Iar traseul a fost foarte bun, fiindca n-a fost prea ocolit. Austria l-a setat si a facut o treaba buna.” Dome e specialist de coborare, de aceea i-a placut asa mult ca s-a putut merge in viteza. Toate rezultatele de varf de pana acum (trei victorii si un loc secund) le obtinuse la coborare. De fapt cel mai bun rezultat al sau la super-G inainte de Lake Louise fusese un loc 12! „Nu m-am gandit ca ajung astazi pe podium. Dar adevarul e ca am lucrat mult la tehnica in timpul verii.”

Dupa italian, baietii s-au dezlantuit. Pana si cei cotati fara sanse au schiat nebuneste. Au aparut greseli spectaculoase, a aparut schiatul intr-un singur picior, dezechilibrarile, agatarile de aer cu mainile, doar-doar nu s-o termina cascadoria in plase si evident, au aparut cursele fine si curate, cu mentineri imposibile ale echilibrului.

Departajarea pretendentilor la podium s-a facut la sutimi de secunda. Hannes Reichelt (locul 6) inca nu are disponibilitatea la risc a omului sanatos – reamintesc ca s-a operat la coloana la sfarsitul lui ianuarie – asa ca „a gresit” si a luat cateva viraje prea frumos. 11 sutimi mai lent decat Dome.

Max Franz (locul 5) a fost primul dintre adversari care n-a pierdut timp fata de italian in partea superioara. Dar nici n-a avansat pe mijlocul pe care ceilalti recuperasera o parte din intarziere, din cauza unei linii de siguranta, mai ocolite. Si i-ar fi trebuit un avans mai mare, in platul final neavand schiuri la fel de rapide ca Paris. Patru sutimi intarziere.

Otmar Striedinger a urcat prea brusc in elita. Lansat anul trecut direct pe locul 2 in super-G-ul din Beaver Creek, de cateva curse ma tot astept sa coboare din varf si sa reintre intr-un program de crestere treptata, asa cum vad ca fac toti ceilalti. Asta si pentru ca la coborare inca nu s-a remarcat. Dar Otmar tine sa ma contrazica de fiecare data, indiferent daca super-uriasul e tehnic sau rapid. In Lake Louise facut din nou o super-cursa. Ce inclinari in partea de sus! Ce intrare directa, fara pic de teama pe abruptul de la mijloc! Doar finisul l-a tradat. A fost un graunte prea lent ca sa ramana in fata unuia dintre cei mai buni alunecatori ai lumii.

In Soci l-au despartit doua sutimi de medalie. In Lake Louise a ramas una singura pana la podium. „Nu-i nimic, sutimile astea vor fi pana la urma si de partea mea.” El a destramat si misterul revansei in bloc a austriecilor, dupa rusinea zilei precedente, in care locul 9 al lui Hannes fusese cel mai bun. „A trebuit sa mesteresc putin la material, caci ieri m-am tot impotmolit in zapada. Astazi vad ca am gasit setarile ideale.” Nu numai el, toti au mesterit la schiuri.

„A fost dificil. Dar a fost deja a doua zi pe tipul asta de zapada. A trebuit sa investim ceva timp ca sa obtinem combinatia corecta” a declarat si Matthias Mayer. Iar Jan Hudec (locul 9) s-a alaturat corului. „A fost un traseu fair pentru toata lumea, dar foarte dificil pentru baietii de la service sa aleaga ceara potrivita. Nu prea exista multe variante care sa alunece pe chestia asta. E ca polistirenul.”

Polistiren sau zapada, pentru Kjetil Jansrud n-a parut sa conteze. Debordand de incredere, Kjetil a fost cel care a intarziat in pozitie de coborare pana in ultima clipa inaintea unui viraj dificil si a reluat-o cel mai devreme la incheierea curbelor. Zecile de metri atacati suplimentar s-au adunat la final intr-un avans de 30 de sutimi, care chiar daca in vietile noastre obisnuite reprezinta cam cat ne ia un clipit de ochi, pe partie a echivalat cu o victorie limpede.

Imediat dupa norvegian, Matthias Mayer a revenit la socotit firimituri. Ca timp inregistrat, caci altfel a schiat si el impresionant. Mai ales daca ne gandim ca in urma cu sase saptamani suferea o leziune la ligamentele colaterale, iar la sosirea in Lake Louise de la inceputul saptamanii nu stia daca-l va tine genunchiul, reluand abia de cateva zile antrenamentele pe zapada. Socoteala a rezolvat-o in favoarea lui. Doua sutimi mai rapid decat Dominik Paris.

Cum poate cineva sa uite atat de repede trauma unei accidentari? Raspunsul e ca majoritatea nu poate. Dar Mothl „e genul de om care nu cunoaste ziua de ieri, nu cunoaste ziua de maine” dupa cum il caracteriza fostul lui antrenor, Matthias Berthold. Traieste doar in momentul prezent si scoate din el tot ce se poate.

Aici s-a incheiat batalia pentru primele locuri, dar nu si spectacolul. Andreas Romar, si el proaspat revenit dupa o accidentare, a recurs la orice mijloc pentru o clasare buna. Inclusiv la o intrare atat de directa la o poarta (sa fi fost cea mutata?) incat a calcat fanionul. Idee foarte proasta atunci cand ai 120 km/h. A fost catapultat si rotit de mai multe ori in aer, dupa care a aterizat brutal si a maturat partia cu fata pana sub saltelele uriase de protectie de pe margine. S-a ridicat imediat, nauc ca un boxer numarat de arbitru. Atat de confuz incat a refuzat sa se aseze si a ramas clatindu-se sprijit de voluntarii de pe traseu. Pana la urma socul s-a risipit si finlandezul a putut schia singur la vale, desi cu jumatate de fata complet zdrelita.

Tot prea aproape de porti a stat si Travis Ganong. Americanul a tintit si el podiumul si nu-i exclus sa-l fi si reusit, daca nu intra cu capul intr-unul din fanioane. Oprirea a fost violenta, inertia l-a invartit pe loc, dorinta de succes l-a lansat imediat mai departe in cursa. Cu doua clape la incaltari desfacute, cu ochelarii strambi pe nas si un bat scapat din mana. A ajustat ce a putut si n-a mai adaugat aproape nimic la intarzierea de 1.34 inregistrata dupa momentul de balbaiala.

In clasamentul general al Cupei Mondiale, Marcel Hirscher a fost depasit de Kjetil Jansrud. Cu victoria din super-G, blondul viking a prelungit seria de victorii norvegiene din Lake Louise in aceasta disciplina la patru. Precedentele le inregistrase Aksel Lund Svindal intre 2011 si 2013. Cu o zi inainte, Kjetil declarase la interviuri ca spera sa castige globurile la coborare si super-G. A doua victorie consecutiva i-a obligat pe jurnalisti sa-l intrebe si de globul mare. „Cat timp concureaza Marcel, e dificil sa-l castigi. Daca imi pastrez forma pana la sfarsitul sezonului poate ca voi reusi. Insa nu este printre obiectivele mele.”

Globul mare il putem sterge si dintre obiectivele lui Alexis Pinturault. In jurul francezului s-a facut multa valva dupa mutarea la Head, el fiind anuntat cu surle drept noul candidat la globul mare. Inceputul de sezon n-a fost insa pe masura asteptarilor, startul in super-uriasul din Lake Louise terminandu-se cu un inutil loc 38. Globul ramane in continuare un tel, dar unul de viitor. Sezonul acesta stie ca inca mai trebuie sa faca ucenicie.

Rezultatele complete ale etapei