Nicole Hosp a castigat slalomul din Aspen. 7 ani de asteptare!

Maribor, 13 ianuarie 2008. Coordanatele ultimei victorii a lui Nicole Hosp (Austria) intr-un slalom. Aspen, 30 decembrie 2014. Coordonatele victoriei de astazi. O victorie improbabila, caci dupa prima mansa Nicole se afla abia pe locul 7, cu o intarziere de aproape 8 zecimi fata de lidera. Pe locul 2 a incheiat, ca de obicei, Frida Hansdotter (Suedia). Abonata la locuri fruntase la acest inceput de sezon si in acelasi timp lidera Cupei Mondiale, Kathrin Zettel (Austria), a completat podiumul.

Doua pe podium. Din nou!

Prima mansa fusese ritmica. Stanga-dreapta si repeat-until. Nimic interesant. In mansa secunda, antrenorul german a fost inlocuit de colegul elvetian la marcatul traseului si am avut parte de spectacol. Multe ace de par, multe schimbari de ritm, multe intoarceri, si o puzderie de locuri in care sa-si prinda fetele urechile. Basca zapada agresiva.

Conditii propice pentru o victorie americana? Mikaela Shiffrin se afla in frunte, cu un avantaj neglijabil, e drept, dar anii trecuti, cand a fost nevoie, favorita gazdelor din Aspen s-a intrecut pe sine si a recuperat intarzieri mari ca sa castige o cursa.

Despre asta s-a vorbit, cu multa speranta, in tribune, pe toata durata pauzei. Caci americanii duc dorul unui invingator care sa schieze sub flamura „stars and stripes”. SUA n-a castigat niciodata un slalom in Aspen, iar ultimele victorii dateaza de hat, din 1984 la baieti (Bill Johnson a castigat o coborare) si din 1981 la fete (Tamara McKinney a invins intr-un slalom urias).

Din pacate pentru ei, n-a fost sa fie. In vreme ce partenerele de intrecere s-au retras sa manance ceva si sa se odihneasca intre manse, Mikaela a stat jumatate de ora cu ceata lui Pitigoi, adunata in jurul ei pentru autografe. Speranta traieste insa mai departe. Mika e foarte tanara, mai are multi ani in fata si multe sanse sa intrerupa seceta. Oricum, locul ei cinci din acest an, este cel mai bun obtinut pana acum in Aspen.

Sambata, dupa urias, abordata de jurnalisti ca pretendenta cea mai indreptita sa castige slalomul, Mika se aparase: „Eu? Favorita? Dupa ultimele doua curse, favorite sunt mai degraba altele.”

Si au fost altele, dar nu neaparat cele la care se gandise americanca. De fapt nimeni nu o avusese pe lista pe Nicole Hosp. Nici inainte de prima mansa si cu atat mai putin dupa ea, cand nu atat locul 7 nu mai promitea nimic, ci intarzierea de 82 de sutimi.

Dar s-o luam de la inceput. Ca de obicei, in partea doua a intrecereii, cateva fete clasate pe locuri din spate au reusit sa avanseze semnificativ in clasament, profitand de startul timpuriu in mansa a doua. Lena Dürr (20) aduce o raza de speranta in echipa Germaniei. Calificata in ciuda numarului 47 de start, in mansa secunda a mai urcat sapte locuri. A schiat ca pe vremea cand inca nu terminase liceul si a obtinut al patrulea timp al mansei.

Michelle Gisin, remarcata din Levi deja, a repetat isprava din Finlanda. A muncit un pic in virajele de inceput, dar din clipa cand a prins ritmul, a accelerat pana la finis. Al treilea timp al mansei si un salt de pe 23 pe 16.

Mergem pe fast forward pana la fata de pe locul 9 dupa prima mansa. Inainte de a fi franata de tumoarea pe creier, Sarka Strachova (locul 6), pe atunci Zarobska, era una dintre specialistele din Aspen. Stilul ei usurel, ce da impresia ca abia atinge suprafata, se potriveste perfect cu omatul american. Anul acesta a revenit la dansul pe zapada si cu al cincilea timp al mansei, a preluat conducerea provizorie.

Michaela Kirchgasser (locul 7) a fugit toata cursa dupa schiuri, ceea ce a impiedicat-o sa accelereze, dar n-a facut nici o greseala mare. La final a fost impartita intre bucuria de a avea un rezultat de top 10 si ciuda ca n-a avut timpul pe verde.

A urmat Nicole Hosp. Care nu s-a simtit extraordinar de bine pe traseu. A fost dificil, dupa cum am zis, si toata lumea a avut de muncit. Dar din afara, Niki a aratat relaxata, eleganta si fina. Alunecarea i-a fost lina, intoarcerile fluide, iar timpul cu aproape o secunda mai bun decat al Sarkai doar in mansa a doua! „Asta e podium, daca nu chiar victorie” i-a soptit Kirchi, care o urmarise pe ecranul mare din stadion.

„Slabe sanse” s-a gandit veterana echipei Austriei dupa ce Frida Hansdotter, cu o evolutie frumoasa si curata, dar mai lenta decat Nicole intre portile asezate pe verticala, a terminat la doar 19 sutimi in urma. Daca Frida aproape o depasise, cu un avantaj de start minor, ce sa astepte de la fetele care aveau deja aproape o secunda in fata ei?

A uitat ca suedeza corupe legile probabilistice. In ultimii doi ani, Frida a instaurat regula locului doi, conform careia, daca atunci cand trece linia de sosire nu e prima, ci a doua, fetele aflate inca la start nu mai pot lupta decat pentru locul 3.

Gluma e doar pe jumatate gluma, caci „eterna secunda” se opune cu adevarat matematicii. Din cele 12 podiumuri ale carierei, 11 sunt locuri 2.

Au urmat Marie-Michele Gagnon (locul 8), pasiva la inceput, cu cateva greseli costisitoare spre sfarsit si Maria Pietilä-Holmner (locul 4), cu o frana puternica la mijloc, ca sa ramana pe traseu.

Kathrin Zettel e prietena cu Aspen-ul. Cu o zi inainte cucerise al noualea podium din statiunea americana. „De ce am atata succes aici? Stiu doar ca imi plac pistele dificile, iar Aspen este una dintre cele mai dure etape din Cupa Mondiala.” Si desi a sacadat alunecarea, intrand prea direct la porti, si desi a simtit ca face o cursa chinuita care nu are cum sa fie buna pentru primele 3, terenul s-a dovedit mai dificil pentru adversare, iar Kathrin a celebrat podiumul jubilar, marind in acelasi timp ecartul fata de urmaritoare in clasamentul general al Cupei Mondiale, pe care il conduce.

Tina Maze (locul 9) a iesit mult in larg dupa doar cinci porti. Eroarea a costat-o o secunda si Tina a stiut ca-i scumpa. Asa ca a fortat, iar zapada agresiva i-a penalizat imediat brutalitatea. Si exact la fel s-a intamplat cand a gresit Mikaela Shiffrin (locul 5), cea care a incheiat mansa. Mika a contrat puternic dupa doua greseli, iar zapada nu i-a iertat lipsa de finete.

Cei care nu urmaresc schiul alpin de mult timp s-ar putea sa nu stie ce mare a fost Nicole Hosp. Inainte de explozia Tinei Maze, inainte de rivalitatea Maria Riesch – Lindsey Vonn, inainte chiar de anii multi in care americanca a dominat, campioana Cupei Mondiale a fost Nicole Hosp, dupa un duel palpitant cu Marlies Schild, castigat pe ultimii metri. Era primavara lui 2007. Un an mai tarziu, austriaca trebuia sa se recunoasca invinsa de o singura adversara: Lindsey Vonn.

Apoi au inceput accidentarile. Mai intai una mica, cu un ligament colateral interior rupt, revenire fara pretentii dupa o luna, urmata de accidentarea care a pus stop carierei in plin avant a unei schioare foarte tinere pe vremea aceea: ruptura de ligamente incrucisate in prima cursa a sezonului.

Nicole a revenit in competitii, dar ceva a lipsit. In disciplina ei forte, slalomul urias, alunecarea in genuni a fost atat de brutala incat pana la urma a decis sa opreasca chinul, si dupa doua sezoane si jumatate a taiat-o complet din program. Abia atunci si-a recapatat lejeritatea si in celelalte discipline.

Au fost ani grei, in care a inghitit nu numai amarul propriilor rezultate, ci si acuzatiile de lenevie. „Asta au putut crede numai cei care nu ma cunosc.” Cea mai mare suparare i-au provocat-o insa cei care n-au mai crezut in sansele ei. A fost atat de descurajata, incat a inceput sa se intrebe singura daca mai are rost sa continue. Si aici a intervenit sustinerea celor mai importanti doi oameni pe care ii are in preajma: partenerul ei si serviceman-ul. N-au incetat sa creada in ea si asta i-a dat putere sa munceasca pentru ceea ce a stiut in permanenta ca inca mai poate.

„Doar sportivul insusi stie daca mai poate ajunge la performante sau nu. Am luptat pentru sezonul acesta si chiar m-am gandit in vara ca mi-ar placea sa am un nou sezon bun, si mi-ar placea sa castig curse din nou, dar n-am fost sigura ca e posibil la slalom. Am crezut mai degraba ‘oh, slalom, aici e aproape imposibil sa castigi o cursa’, din cauza fetelor tinere care forteaza si au si prospetime.”

Asa cum avea si ea la prima victorie, din Sölden 2002, ramasa in istorie prim podiumul cu doar prima treapta ocupata de trei fete ce obtinusera acelasi timp. Austriaca avea 18 ani. Diferenta dintre acea Nicole si cea din Aspen? „Am mai multe riduri. Sölden-ul s-a ivit din nimic. Victoria de acum nu este la fel de surprinzatoare, pentru ca am mers bine la antrenamente. Chiar daca nu mi-am imaginat ca va fi suficient pentru sus de tot. As fi fost mai mult decat fericita cu orice loc pe podium.”

Secretul? „Dupa foarte, foarte multi ani, am avut o pregatire complet lipsita de accidentari sau dureri. Asta face totul foarte usor.”

Rezultatul din Aspen rotunjeste palmaresul lui Nicole Hosp la 55 de podiumuri, dintre care 12 victorii. Doar 12 clasari intre primele 3 sunt reusite dupa accidentarea din 2009, iar victoria este prima din a doua parte a carierei ei.

„Am atins multe din telurile propuse. Am castigat multe curse, am obtinut 10 medalii la mondiale si JO si cred ca asta este foarte mult. Am trecut si prin vremuri grele, dar am invatat multe despre mine in aceste perioade si la fel de multe despre oamenii din jurul meu. Acum sunt foarte fericita ca am revenit. Ma bucur de victoria aceasta ca si cum ar fi prima.”

Cele 10 medalii au fost cucerite in toate cinci disciplinele! La capitolul victorii ii lipseste una la coborare si Nicole nu ascunde faptul ca acesta este unul dintre putinele obiective pe care isi doreste sa le mai bifeze. Nu chiar din Lake Louise, „acolo altele sunt favorite”. Dar „exista si coborari care mi se potrivesc mai bine”.

Rezultatele complete ale etapei