Nici la coborare, nici la super-urias nu reusise slovena sa urce in precedentele participari din Lake Louise pe podium. Astazi insa Tina Maze, campioana olimpica in proba de coborare, si-a confirmat statutul de favorita principala la victorie dobandit in urma primelor doua antrenamente, obtinand victoria in 1:50,98. Austriaca Anna Fenninger, invingatoare in al treilea antrenament, a secondat-o la 45 de sutimi distanta. Locul 3 este oarecum neasteptat, Tina Weirather (Liechtenstein) dand impresia pana acum ca nu este inca in forma. Dar odata cu prima etapa de viteza a rasturnat rezultatele de pana acum si cu un timp cu 51 de sutimi mai lent decat al liderei a ocupat treapta a treia a podiumului.
Tina Maze in timpul primei coborari din Lake Louise
In toate trei zilele de antrenament din Lake Louise, a fost soare. Si vizibilitate perfecta. Vineri dimineata insa fetele s-au trezit sub cerul innorat. Iar cu jumatate de ora inainte de start a inceput sa ninga. Serios. Ninsoare care s-a linistit pe la Anna Fenninger si a incetat pana la Tina Weirather. Anna a avut numarul de start 17, iar Tina cea mica 22. Tina Maze a schiat intre ele, cu numarul 20. Laurenne Ross si Cornelia Hütter, fetele de pe locurile patru-cinci au purtat tricourile cu numerele 4, respectiv 7. Julia Mancuso a fost numarul 10, iar Lindsey Vonn 11.
Cu harta aceasta in minte, putem intelege mai corect rezultatele primei coborari a weekend-ului canadian. Si putem aprecia indrazneala fetelor cu numere mici de start.
Laurenne Ross (locul 4) a plecat prima dintre fetele bine clasate. Si a schiat fara nici un pic de teama prin ninsoare. De ce ar fi trebuit sa-i fie teama? In 2011, tot asa, in forma buna si dispusa sa riste totul, Laurenne a terminat cursa din Lake Louise cu capul in plasele de pe margine, impactul lasandu-i un caroiaj insangerat pe fata. „Intotdeauna e dificil sa revin aici si sa trec prin virajul unde s-a intamplat accidentul. De fiecare data devin un pic pasiva acolo, ceea ce banuiesc ca e de inteles.”
Americanca a mers frumos pana la sfarsit, dar o agatare in omatul proaspat la intrarea in platul final a impiedicat-o sa-si mai mareasca avansul de peste 8 zecimi pe care-l acumulase deja pana in acel punct si a privat-o de o clasare pe podium. „Zapada noua a muiat traseul pe alocuri. In unele parti s-a stratificat, dar in mare am avut parte de o pista neteda. N-am facut o mansa perfecta, insa am atacat si am incercat sa stau intr-o pozitie cat mai joasa.”
Cornelia Hütter, austriaca tanara care a aparut direct pe podium in urma cu doua sezoane si a confirmat prin obtinerea constanta de puncte tot sezonul trecut, a fost urmatoarea cutezatoare. A urmat o linie buna, s-a straduit sa ramana in pozitie de coborare si in viraje, si doar startul mai lent a privat-o de o clasare superioara locului 5.
Julia Mancuso, la fel ca restul echipei americane a avut iarna trecuta un sezon sub asteptari. Jules l-a salvat cu medalia olimpica de bronz de la super-combi. Anul acesta insa, motivate de mondialele ce se vor tine la ele acasa, americancele impresioneaza in grup. Jules schiaza anul acesta relaxata si e vizibil ca se simte bine pe schiuri, impresie confirmata si de timpi. Schioara de categorie foarte usoara, Jules a ramas in spatele celor doua fete de mai sus, doar pentru ca lipsa kilogramelor n-a ajutat-o sa mentina viteza in platul final.
Momentul cel mai asteptat al cursei a venit imediat dupa ce Julia a trecut linia de sosire: revenirea lui Lindsey Vonn. Cea mai buna vitezista a ultimilor sapte ani si-a rupt ligamentele incrucisate anul trecut de doua ori. Mai intai in februarie, apoi in octombrie. Dupa a doua accidentare, a incercat sa schieze folosind o proteza la genunchi. Dar pana si la disciplinele rapide, genunchiul e cel care amortizeaza primul socurile, si fara el, Lindsey a trebuit sa se recunoasca invinsa.
Ca si in urma cu un an, si-a ales Lake Louise drept loc al intoarcerii pe partii. Nu intamplator, aici sarbatorind cele mai multe victorii ale carierei, 14 din cele 59. Inaint de start isi fixase drept tel pentru weekend o clasare intre primele cinci. Cu mentiunea ca o va lua treptat si nu va risca din prima cursa. Insa daca asa arata Lindsey Vonn atunci cand nu risca, rivalele au deja de ce sa se teama!
Peste tot unde s-a cerut tehnica si curaj, americanca a convins. In schimb in pasajul ei forte, finalul plat unde pe vremuri le rapea adversarelor cate o secunda, Lindsey a ramas in urma. Explicatia a venit la final. „Am iesit un pic in afara liniei si am mers prin zapada noua. Problema nu e insa vremea, ci increderea in mine. Trebuie mai intai sa ma obisnuiesc. E frumos sa ma simt din nou puternica si sa ma pot baza pe corpul meu.”
La final clasamentul a indicat cifra 8 in dreptul ei. „A fost un inceput excelent de sezon. Am riscat un pic mai mult decat la antrenamente. Sigur ca as fi putut sa fortez mai mult si sa schiez mai agresiv. Stiu ca exista mult loc pentru imbunatatiri si abia astept cursa de maine. Sunt la doar 4 zecimi de locul doi, asa ca as putea ajunge si pe podium. Trebuie doar sa ma asigur ca voi schia curat in plat si voi parcurge abruptul la fel ca astazi.”
Lindsey a schiat inca in toiul ninsorii. La Anna Fenninger incepusera sa se rareasca fulgii. Dar nu asta a ajutat-o, ci instinctul care o impinge in pasajele tehnice pe cea mai buna linie de alunecare si dispozitia de atac cu care sustine alegerea ideala. De cate ori a ramas un pic in urma in urma unei intrari prea directe, de atatea ori a revenit in frunte fortand accelerarea cu mainile impinse mult in fata.
Pe primul loc n-a ramas mult timp, fiindca Tina Maze a schiat asa cum si-a propus. Omiterea antrenamentului din ultima zi a nelinistit-o un pic, dar la final s-a dovedit o decizie buna. „Mi-am dat seama cum trebuie schiat aici dupa primele doua zile de antrenament. Cand treci de la slalom la coborare, e dificil sa gasesti rabdarea de care ai nevoie aici. Asta a fost partea cea mai grea.”
Din exterior, as zice ca parcurgerea tuturor virajelor in pozitie de coborare, asa cum nu a mai reusit nimeni in afara ei, e si ea la fel de dificila. Cu a 27-a victorie a carierei, Tina a preluat conducerea in clasamentul general al Cupei Mondiale, condus pana acum de Kathrin Zettel. Multumita de rezultat, a zambit reporterilor si s-a scuzat pentru cat e de morocanoasa inainte de cursa, cand refuza sa raspunda la intrebari.
Tina Weirather este probabil cea mai fina coboratoare dintre toate fetele. Dar inceputul de sezon n-a fost extraordinar. Tina cea mica s-a accidentat si ea iarna trecuta, la un antrenament oficial pentru coborarea din Soci. Nimic grav, in schimb foarte dureros. Nu a mai avut cum sa concureze tot restul sezonului. Multele accidentari suferite mai ales in adolescenta au lasat sechele. Dupa fiecare noua accidentare, disponibilitatea de risc a schioarei din Liechtenstein scade si are nevoie de mult timp pentru a-si regasi agresivitatea.
In prima coborare din Lake Louise fost perfecta la start, perfecta la finis, dar virajele nu i-au iesit la fel de avantate. Dupa rezultatele testelor, locul trei a surprins pe toata lumea. „Intotdeauna sunt lenta la antrenamente. Nu pot forta la ele. In schimb am o rezerva de 10% pentru curse. De cate ori vin aici, am ceva de invatat. E o partie destul de plata, deci trebuie sa schiezi curat si sa nu faci nici o greseala. Trebuie sa fortezi, dar nu exagerat. Secretul e sa urmaresti cat mai multe curse filmate si sa progresezi de la zi la zi.”
Schioara norvegiana Lotte Smiseth Sejersted fusese asteptata si ea pe podium. Ce s-a intamplat, nu-i clar. Numarul mai prost de start (8), o linie care a intersectat portiunile necuratate de zapada noua, sau pur si simplu tracul in fata posibilitatii depasirii oricarui rezultat de pana acum. A fost lenta si lipsita de vlaga.
In schimb vecina ei suedeza a stiut sa profite de luminarea traseului, a lasat schiurile libere si n-a facut greseli flagrante, incheind pe locul 6.
In comparatie cu antrenamentele, Edit Miklos a redus cu o secunda distanta fata de invingatoare (+2,26 astazi), dar clasarea (34) a ramas in afara punctelor. A pornit cu stangul, dezechilibrandu-se chiar la plecarea de la start. Apoi n-a mai gresit, dar a pierdut timp continuu.
„La analiza s-a vazut ca am pierdut timp la mijloc, unde am intrat in zapada proaspata. Am facut o greseala si la inceput si a fost cat pe ce sa ratez o poarta, dar pe ultimul pasaj am avut cel mai rapid timp.” Acum spera la mai mult de la cursa a doua.
Schi alpin. Deocamdata. 