Lindsey Vonn a intrecut toate asteptarile si a castigat a doua cursa de la revenirea in competitii dupa doua accidentari soldate cu ruperea ligamentelor incrucisate la genunchiul drept. A 60-a victorie in Cupa Mondiala este in acelasi timp a 15-a in Lake Louise si a 30-a in proba de coborare. Americanca a urcat pe cea mai inalta treapta a unui podium complet american: Stacey Cook pe 2 si Julia Mancuso pe 3 au incadrat-o in poza de final. Este pentru prima oara in istorie cand trei schiori din State, fete sau baieti ocupa primele trei locuri.
Inainte de revenirea in competitii, cu trei curse in statiunea care i-a adus un sfert din totalul succeselor, Lindsey isi propunea sa o ia pas cu pas. Sa nu forteze in prima cursa, si sa progreseze in a doua. Sa nu forteze inseamna la ea un loc intre primele 5. Sau primele 10, „ca sa nu pun prea multa presiune pe mine”. Ieri a fost locul 8. De astazi insa nu mai poate decat stagna sau regresa. Mai bine decat pe locul intai nu are unde sa ajunga.
In a doua etapa din Lake Louise (Canada), n-a mai fost la fel de intuneric ca in prima zi, dar lumina a nivelat albul zapezii in albul cerului, stergand contururile. De aceea a fost dificil de schiat. E drept ca traseul era arhicunoscut dupa patru runde in patru zile, totusi unele fete, inclusiv dintre premiantele din prima zi, au fost intimidate de situatie.
Cursa s-a decis rapid, mai ales ca spre final a inceput sa si ninga usor.
Laurenne Ross (numarul 2) a repetat parcursul bun din prima zi, fara sa repete si greseala. Viktoria Rebensburg (numarul 4) a corectat si ea hibele evolutiei precedente si a depasit-o pe americanca.
Cu numarul 5, Stacey Cook a fost atat de rapida incat si cu o greseala mare in virajele de la Fishnet, tot a preluat conducerea. Americanca e o fata indesata si partia din Lake Louise i s-a potrivit dintotdeauna. Unde a mai reusit inainte sa urce pe podium? Tot in Lake Louise, de doua ori, si tot pe locul doi. Dar abia acum i s-a implinit visul. „Intotdeauna am fost convinsa ca la echipa pe care o avem, am putea reusi un podium complet. Si mi-am dorit sa fiu una dintre cele implicate atunci cand se intampla.”
Julia Mancuso (numarul 8) a inceput mai puternic, dar apoi n-a mai stors tot ce s-a putut din partie. La final a adaugat o dezechilibrare spate-fata pe un hop si a terminat in spatele lui Stacey. Dar pe podium. „Noua dinamica a echipei ne-a obligat sa facem un pas inapoi si sa nu mai tratam atat de serios antrenamentul. Sigur ca ramane serios, fiindca trebuie sa muncim, dar nu e la fel de serios ca o cursa. Asa economisim multa energie si pastram toate lucrurile bune invatate la antrenament pentru cursa. Normal, pentru un astfel de rezultat e nevoie si de putin noroc. Cred ca multe fete au dat ce au avut mai bun ieri. Dar noi suntem inca flamande si vrem mai multe. De aceea a fost usor pentru noi sa progresam. In general e dificil sa schiezi performant pe acelasi traseu doua zile la rand.”
Cu o zi inainte, la Lindsey Vonn nu paruse retinuta in cursa de locul 8, dar declarase ca mai are rezerve. Si intr-adevar, s-a vazut cu ochiul liber. De data aceasta a mers atat de riscant incat a disparut acuratetea din ziua precedenta. Dar oricat de scuturata a fost, nu s-a speriat, iar cand n-a tinut linia cea mai apropiata de porti, n-a franat, ci exact ca pe vremuri, a schimbat din mers linia de atac, adaptandu-se la propriile greseli.
„Am analizat filmul cursei de ieri si am vazut ca n-am stat suficient de jos si n-am atacat asa cum stiu ca pot. Cred ca din cauza lipsei de antrenamente (Lindsey a revenit abia in septembrie pe zapada – n.r.). Asa ca azi am facut cateva ajustari. Am stat ghemuita mai jos. Am incercat sa fiu mai agresiva in anumite viraje si cred ca am obtinut ce am intentionat. Am avut mai multa viteza de-a lungul intregului traseu.”
Ascultand-o, devine clar ca planul nu a fost sa castige. Isi propusese un singur obiectiv si se concentrase doar asupra lui: sa-si imbunatateasca propria evolutie. Victoria a venit ca un bonus. „Am stiut ca voi reusi sa castig din nou curse. Dar nu m-am gandit ca se va intampla atat de curand. Mai departe ma voi stradui tot asa, sa schiez bine in fiecare cursa si sa progresez. Dupa cum am mai zis, nu m-am antrenat destul, deci nu ma astept la astfel de rezultate regulat. Dar acum am mai multa incredere pentru restul sezonului.”
Lumina proasta a fost un impediment si pentru ea. Dar la fel ca pentru celelalte probleme, a cautat o solutie. A stat neobinuit de mult pe traseu la inspectie. „Suprafata s-a schimbat in fiecare zi si am incercat sa-i acord mai multa atentie fiindca a fost evident ca astazi nu s-a vazut nimic. Lumina a fost foarte proasta. Traseul il cunosc destul de bine, deci m-am concentrat doar asupra starii zapezii si asupra suprafetei.”
Toate lucrurile acestea le-a declarat dupa ce s-a linistit. La primele interviuri, in care a rememorat lungul drum al revenirii, sprijinul primit din partea familiei si a celor care au crezut in ea, au coplesit-o emotiile si a plans.
Cu 60 de victorii de Cupa Mondiala, Lindsey s-a apropiat la doar doua de Annemarie Moser-Pröll, detinatoarea recordului. „Doborarea lui e telul cu care ma motivez vara, atunci cand trag din greu in sala de forta. Acum ma concentrez doar pe cursa care urmeaza.”
O coincidenta draguta face ca din toata echipa lor de viteza, cele trei care au cucerit primul podium integral american sa fie chiar fetele pe care s-a zidit aceasta echipa extraordinara, aflata in momentul de fata deasupra austriecelor! Colege in copilarie, colege in adolescenta, colege de peste 10 ani la echipa nationala, Lindsey, Stacey si Jules sunt veteranele. Toate nascute in 1984!
Spre deosebire de baieti, unde au o echipa cu foarte multi schiori buni, la fete gazdele n-au avut in ce sa spere. O decizie greu de inteles a federatiei canadiene, a desfiintat complet echipele de viteza de la nivelurile de copii si juniori. Considerand disciplinele rapide prea periculoase, canadienii impusesera pana anul acesta o restrictie de varsta. La 20 de ani e relativ tarziu ca sa-ti mai schimbi specializarea. Nu imposibil, insa s-a intamplat ca toate tehnicienele sa continue pe disciplinele pe care incepusera.
Asa se face ca in momentul de fata, Larisa Yurkiw e singura reprezentanta a frunzei de artar in probele de coborare. Mai mult decat atat, nu este sprijinita nici de federatie, care considera ca o echipa formata dintr-un singur om este ineficienta. Deci Larisa este intr-o situatie poate chiar mai proasta decat a schiorilor romani. Trebuie sa se descurce singura.
Banii i-a adunat printr-o campanie de crowdfunding si eliberata de angajamente, obligatii si de dat socoteala unor oameni mult prea nerabdatori, Larisa a reusit in aceasta cursa cel mai bun rezultat al carierei. A fost la cateva sutimi de a strica podiumul american. Incantatoare pe traseu prin avant, a ramas incantatoare si la final. Iar eu personal nu ma satur sa savurez bucuria primelor succese. Pentru schioarele care au parte de ea, clasamentul incepe cu locul pe care au terminat ele. Este atata candoare in capacitatea de a face abstractie de ceea ce ar fi putut fi si de a te bucura doar pentru ceea ce este. Pentru schioara canadiana a fost locul 4.
Motive de bucurie am avut si noi, impreuna cu Edit Miklos. Fata noastra, care schiaza acum pentru Ungaria, dar ne da si noua sansa de a trai cursele intens, a obtinut primele puncte ale sezonului. Mai devreme decat anul trecut. Edit incepe lent fiecare sezon, asa ca e in grafic. Chiar daca ea nu-i multumita.
„Am facut o cursa mai buna decat prima, dar nu fara erori. Am gresit in partea superioara a traseului si asa am pierdut avantul pentru partea de jos. Rezultatul nu ma satisface, insa cel putin am inceput sa strang puncte si am debutat mai bine decat anul trecut.”
Nemultumite au avut de ce sa fie si premiantele primei zile.
Tina Maze a fost cat pe ce sa cada in partea de mijloc, pierderea controlului a scos-o pe o linie periculos de apropiata de porti, dar a reusit cumva sa se redreseze si s-a clasat pe locul 8. Inainte de aceasta boacana nu fusese mai rapida decat Lindsey, dar ar fi putut termina pe locul 2.
Anna Fenninger n-a conservat destula viteza pentru finalul lung si plat. Locul 9. Tina Weirather a facut greselute mici. N-au parut costisitoare, dar i-au subminat viteza de baza si a intarziat foarte mult. Locul 12.
Cu rezultate perfect simetrice, Lindsey Vonn si Tina Maze se afla la egalitate in fruntea clasamentului probei de coborare. In cel general, Tina Maze a mai crescut putin avantajul fata de Kathrin Zettel.
Schi alpin. Deocamdata. 
Pingback: Record egalat! | Schi alpin. Deocamdata.