Marcel Hirscher castiga slalomul urias din Are

„Trebuie sa castig mai multe curse” spunea Marcel Hirscher in Beaver Creek vazand ce avant si-a luat Kjetil Jansrud in fruntea clasamentului general. Zis si facut. In Are, austriacul a fost cel mai rapid in ambele manse, invingand intr-un timp cumulat de 2:30,18. La distanta mare l-au urmat americanul Ted Ligety (+1,22) si germanul Stefan Luitz (+1,50).

Marcel Hirscher in timpul cursei (© Jonas Ericsson/Agence Zoom/Getty Images)

Stiati ca in toata istoria schiului alpin nu s-a mai schiat niciodata un slalom urias masculin in nocturna? Dar cum in Are in timpul iernii e mai mult noapte decat zi, nocturna fiind o instalatie la fel de importanta ca un telescaun, si cum s-au schiat patru manse intr-o singura zi pe aceeasi partie, impingerea uneia dintre curse in noapte a fost inevitabila. In vreme ce fetele au schiat la rasarit si apus, baietii s-au bucurat sa fie protagonistii acestei premiere. Mai ales ca reflectoarele au luminat partia in mod egal pe toata lungimea, fara jocuri suparatoare de soare si umbra, cum au avut fetele.

Dupa o prima mansa cu marcajul foarte ocolit si lent, in mansa a doua el a fost trasat special pentru Ted Ligety, de catre antrenorul sau. In teorie. „Lui Ted ii plac virajele multe si largi, dar astazi mansa a doua a fost larga si dreapta” si-a exprimat surprinderea Marcel Hirscher la final, adaugand „insa daca te simti bine si ai incredere, nu conteaza cum arata traseul.”

In Are s-a ajuns dupa ce Val d’Isere, escala programata de obicei la revenirea de peste ocean, a renuntat la organizare, din lipsa de zapada. Doar Ted Ligety s-a bucurat, caci pe panta teribil de abrupta, linia de coborare e intotdeauna foarte stransa si americanul n-are loc de desfasurare.

Pentru Marcel, Val d’Isere a fost in anii trecuti locul in care a redus diferenta fata de Ted in clasamentul probei. „Stiti doar ca intotdeauna schiez bine acolo si am o relatie foarte buna cu statiunea si cu partia. Dar Mama Natura nu vrea sa ne dea destula zapada in Franta. Asa ca haideti in Suedia.” Nici Stefan Luitz n-a fost incantat de mutare. In primele doua uriase ale sezonului a avut cate o greseala mare si rezultatele au fost mult sub nivelul sau (un loc 27 si un abandon). Abia astepta Val d’Iser-ul pentru intoarcerea rotii, fiindca acolo ajunsese in fiecare din ultimii doi ani pe podium. Pe singurele podiumuri din cariera.

Spre surprinderea specialistilor, a protagonistilor si a fanilor, rezultatul suedez n-a diferit de ceea ce se astepta de la Val d’Isere.

Ca la majoritatea curselor in doua manse, in cea de-a doua s-au petrecut miscari in clasament. Dar nu in top. Locurile 5-8 au ramas tot locurile 5-8, cu permutari interne, si la fel s-a intamplat si la locurile 1-4. In schimb in partea de jos au existat si cateva salturi, atat spre varf, cat si spre coada. Pe ultimele nu le mentionez. E de ajuns ca un schior sa faca o greseala intr-o zona plata sau in contrapanta, si in Are au fost destule – „terenul a aproape ca de halfpipe, cu parti abrupte si pante ridicate in lateral”, dupa cum l-a descris Ted Ligety – si s-a dus de rapa tot succesul primei manse.

Invers e mai greu. Sigur, cei aflati la coada clasamentului au parte de o partie mai buna, caci se schiaza in ordinea inversa clasarii. Dar sunt multi la coada si doar cate unul reuseste sa elimine complet erorile. Calificat cu un numar mare de concurs, 52, Elia Zurbriggen, care nu e fratele lui Silvan, ci unul din feciorii lui Pirmin(!), a mai saltat 15 pozitii, de pe 28 pe 13, si in partea a doua a concursului, datorita celui de-al treilea timp al mansei.

Italianul Giovanni Borsotti a fost cu doua sutimi mai iute decat elvetianul si a avansat de pe locul 19, pe 12. Iar francezul Victor-Muffat Jeandet l-a prins din urma pe Henrik Kristoffersen pe locul 9, venind de pe 14, si reusind al patrulea timp al mansei in ciuda unei erori.

Francezii, care au in momentul de fata cea mai buna grupa de urias, l-au pierdut pe Mathieu Faivre din top 10 din cauza unui moment de neatentie, ce a condus la ratarea unei porti. In schimb Alexis Pinturault (6) si Thomas Fanara (5) si-au imbunatatit putin clasarile. Pintu a facut o cursa de risc pur, nerasplatit in totalitate, din cauza vitezei pierzand rau linia la intrarea in platul mijlociu. Thomas a avut ghinionul ruperii floretei unui bat. Cei doi au profitat in schimb de evolutia un pic fada a lui Benjamin Raich (7) si de eroarea lui Leif Kristian Haugen (8), eroare ce i-a smuls norvegianului un strigat de frustrare.

Echipa lui Pintu este intr-adevar cea mai puternica, dar nemtii sunt depasiti doar numeric de francezi. Chiar si lipsiti Felix Neurether – abandon in prima mansa din cauza durerilor de spate – tot au avut doi schiori implicati in lupta pentru podium. Stefan Luitz a fortat intrarea in ritm inca de la primele doua porti, si a continuat asa pana la capat, apreciat cu aplauze la final de catre Fanara. Fritz Dopfer a inceput si el excelent, dar in plat i s-a naravit un schi, si scapandu-i de doua ori din struna, i-a scazut viteza pe ultimul pasaj.

A trebuit sa-i cedeze lui Stefan locul pe podium. Iar jurnalistii n-au scapat desigur tentatiei de a-l intreba despre neobisnuita conincidenta a podiumurilor decembriste. „Nu stiu ce se intampla in ziua aceasta. Intotdeauna schiez asa bine in al doilea weekend din decembrie. E al treilea podium acum. La fel ca in Val d’Isere, incredibil.”

Fritz fusese de fapt pe locul 2 dupa prima mansa, deci a schiat dupa Ted in a doua. Dar nu puteam sa-i despart pe Ted si Marcel. „Competitia dintre noi dureaza de cativa ani deja. Si va mai dura cativa” a admis americanul la final.

Americanul n-a schiat tocmai rau. Al cincilea timp al mansei sta marturie ca a fost peste majoritatea adversarilor sai. Dar…

Revedeti cursa lui Ted Ligety si numarati portile pe care nu le atinge. Cam jumatate dintre ele. Acolo se afla intarzierea lui. Cand Marcel Hirscher a impresionat in Sölden, ne-am dorit sa-i vedem schiind de la egal la egal un sezon intreg, dar mi-e teama ca americanul ne refuza acest regal. Ce se ascunde in spatele acestei timidati in atac? Inca nu stiu. Sa nu uitam ca Ted schiaza cu sina la un brat, avand palma prinsa in patru suruburi dupa ce si-a faramat oasele la un antrenament la care… a agatat o poarta din cauza ca a schiat prea aproape de ea. Sa fie distantarea de acum o reactie instinctiva a subconstientului? Exclus nu e.

„Cred ca am pierdut in total o secunda si jumatate fata de Marcel doar pe primul pasaj. Trebuie sa-mi curat virajele de pe abrupt. Marcel a schiat acolo incredibil. Impresionant cum a legat mansele. A aratat foarte riscant si super curat in acelasi timp. Ne-a pulverizat pe toti in partea superioara. Impresionant sa-l vezi si o inspiratie pentru saptamanile ce vin” si-a declarat Ted admiratia dupa cursa.

Cum aratat in detaliu imposibilul reusit de Marcel Hirscher? Partia din Are nu e abrupta decat la primele 10 porti. Dar acolo e aplecata rau. Cand te uiti in jos, gandul o ia de la sine piezis. Chiar si la cei fara teama. Fiindca drept la vale viteza creste vertiginos si cine mai are destula forta ca sa schimbe directia? Marcel, evident. Numai el. Austriacul a ales caderea libera la fiecare poarta orientata vertical si totusi a intors cu precizie schiurile cand traseul s-a abatut spre stanga. Prabusire, intoarcere, prabusire, intoarcere. De cinci ori si fara a fi nici macar o clipa in pericol de a pierde controlul schiurilor. Sau al trupului.

Pe final a intuit corect ca-si poate permite sa introduca si o nota de siguranta, altfel avansul ar fi fost si mai mare. Cel mai bun timp in ambele manse pentru victoria aniversara cu numarul 25. Una in plus fata de Ted. Una in minus fata de Aksel (Lund Svindal).

„Cand aud de 25 de victorii, raman fara cuvinte. Sper totusi ca n-a fost ultima. Fiecare victorie este speciala si trebuie sa fim recunoscatori.” In spiritul acestei devize, austriacul n-a uitat sa multumeasca celor care il sprijina. „Trebuie sa recunosc ca baietii (de la Atomic si din propria echipa tehnnica) fac treaba buna. Schiurile Atomic aluneca afurisit de bine pe gheata.” A trecut apoi la organizatori. „Iar prepararea pistei a fost astazi geniala.” Si s-a oprit la el insusi. „Si desigur mi-am facut si eu treaba.” Care nu e terminata. „Intotdeauna sunt de parere ca se poate si mai bine.”

Victoria a redus cu 100 de puncte diferenta fata de Kjetil Jansrud in clasamentul general. Norvegianul a fost printre ghinionistii care au iesit de pe traseu, ramanand astazi cu mana goala. Cum la slalom nu e niciodata la start, Marcel are duminica sansa de a reveni pe primul loc, cu conditia sa termine primul sau al doilea. Si tot victoria l-a eliberat de grijile pentru globul mare pe care si le facuse in Beaver Creek. Cat timp castiga, nu se gandeste la trofeu. „Ma bucur ca am recuperat, situatia ramane mai departe deschisa, iar discutiile despre glob sunt desarte.”

Clasamentul complet al etapei.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s