Statu-quo. Maria Pietilä-Holmner castiga slalomul din Are.

Multe s-au schimbat in Are dupa mansa a doua, dar configuratia podiumului a ramas neatinsa. Maria Pietilä-Holmner a obtinut prima victorie suedeza in Are de la Anja Pärson incoace (martie 2006 ultima din Cupa Mondiala, februarie 2007 ultima ultima, la Campionatele Mondiale) si in acelasi timp prima din istorie la slalom. Cu un timp total de 1:43,65 minute, Maria a ramas la 6 sutimi in fata Tinei Maze (Slovenia) si la 32 in fata colegei sale, Frida Hansdotter.

Zi suedeza in Are: Maria si Frida impreuna pe podium

Dupa o prima mansa marcata foarte simplu de antrenorul canadian, cel austriac a adus variatie pe traseul mansei a doua. Combinatii verticale, zig-zag-uri inchise, apoi cateva porti curgand lin din intoarceri usoare, pe care fetele si-au etalat punctele forte si si-au divulgat slabiciunile. N-a lipsit nimic, fara a face totusi mansa inaccesibila cuiva.

Poate si de aceea nu am avut surprize. Frantuzoaica Laurie Mougel a avansat de pe locul 30 pe 18 nu datorita unei evolutii fantastice, ci pentru ca prima mansa a fost foarte stransa si cateva zecimi in plus in mansa secunda le-au trimis pe adversare in urma ei.

Dar tocmai asprimea aceasta cu care a fost pedepsita fiecare apasare suplimentara a schiului de la vale, si combativitatea fetelor ambitionate de posibilitatile deschise de timpii apropiati, au facut cursa frumoasa. Ca sa fie clar despre ce vorbesc, mai adaug niste numere. Cele mai bune 10 evolutii din mansa a doua au fost despartite de doar 34 de sutimi!

Sarka Strachova (locul 10), departe de perfectiune, dar rapida, a muncit mult pe final ca sa preia conducerea. Timpul ei, al patrulea al mansei, a fost cu 2 sutimi mai bun decat al lui Michelle Gisin. Dar pornind cu un avantaj de 11 sutimi, elvetianca a terminat pe 9.

In fata lor s-au clasat surprizele placute ale primei manse. Schioara din Austria Carmen Thalmann (in coborare de pe 5 pe 7) s-a lasat partial coplesita de emotii, si schiind un pic prea incordata, a intarziat pe ultima parte. Acolo unde a trenat si elvetianca Wendy Holdener (cadere de pe 4 pe 8).

Batalia sutimilor fusese deschisa de Michaela Kirchgasser (salt de pe 9 pe 5) si Chiara Costazza (urcare de pe 8 pe 6). Austriaca a punctat mai bine la inceputul parcursului si a intrecut-o un pic pe italianca.

Lupta pentru podium a fost data la un nivel cu o treapta mai inalt. Mikaela Shiffrin, cu doua slalomuri „ratate” in acest sezon, a tras linie si a luat-o de la capat. Exact ca pe vremuri, americanca a inceput lent si a prins viteza tot mai mare pe masura ce s-a apropiat de linia de sosire. Cel mai bun timp al mansei a dus-o la doar doua sutimi de podium.

„Cele doua sutimi dor un pic, dar ma apropii. Ar fi fost mai frumos sa termin pe locul 3, insa sunt tot mai increzatoare, iar astazi la startul mansei a doua a fost pentru prima oara in acest sezon cand intr-un slalom am simtit ca ‘ok, sunt in stare sa merg bine’. E un pas urias.”

Cursa Fridei Hansdotter (al treilea timp al mansei) a fost exact invers. Suedeza a inceput cu mult foc, a pastrat ritmul ridicat la mijloc, si a incetinit usor pe final. Cele doua sutimi salvate i-au permis o premiera de ziua ei (a implinit 29 de ani): primul loc 3. La cele 12 podiumuri anterioare, urcase o data sus de tot si de 11 ori pe treapta a doua. Ea insa n-a facut astfel de socoteli, ci s-a bucurat ca poate fi premiata in fata propriilor suporteri.

„E asa de frumos sa fii acasa, sa schiezi in fata unui public suedez, sa treci linia de sosire si sa-i auzi cum striga de bucurie.” Rezultatul ii permite sa mai imbrace pentru cel putin o cursa tricoul rosu purtat de lidera disciplinei. „Mi-ar placea sa-l pastrez cat mai mult, pana in Meribel la finale daca se poate, dar sunt multe fete bune care incearca sa mi-l ia.”

Cea mai periculoasa e dominatoarea sezonului si lidera clasamentului general, Tina Maze. Slovena a ajuns la 73 de podiumuri, ceea ce o plaseaza pe pozitia 11 din lista all-time a celor mai premiate schioare. A mers asa cum a facut-o in fiecare slalom din aceasta iarna. Pozitie joasa, echilibru perfect, viteza uriasa, impresie inexpugnabila. A fost clar ca indiferent ce obstacole ii va scoate inainte terenul sau traseul, va trece peste ele cu cel mult o scuturatura. Nici macar presararea de greseli pe ultima panta n-a oprit-o din drumul spre un nou loc secund (si in cursa si in mansa).

„Mi-am dorit niste picioare un pic mai rapide in mansa a doua, ca sa pot forta mai tare, asa cum am facut la urias, dar n-am reusit. Am mers bine, dar fetele suedeze, schiind acasa, au riscat totul. Traseul a fost foarte frumos, a curs bine si a avut un ritm bun, ceea ce l-a facut foarte placut.”

N-a fost usor pentru Maria Pietilä-Holmner. Dar schiul ei frumos si delicat, cu virajele dansate foarte curat, i-a fost rasplatit. A salvat 6 sutimi din cele 22 avute la start. La conferinta de presa au podidit-o lacrimile. Este abia a doua ei victorie adevarata, a treia daca o socotim si pe cea de la slalomul paralel din 2011.

„Mi-am dovedit ca pot fi din nou cea mai buna.” Precedentul succes il obtinuse in 2010. Si in plus nimic nu se compara cu un triumf acasa. In euforia rezultatului, la final a lansat si o provocare. „Avem o echipa foarte buna si la slalom, si la urias. Asa ca, atentie la suedeze!”

Clasamentul complet al etapei