Steven Nyman stapan pe Saslong. Americanul castiga coborarea din Val Gardena

Cand circul alb ajunge in Val Gardena, un schior trebuie pus sus de tot pe lista favoritilor coborarii, indiferent de forma aratata la inceputul sezonului si de conditiile de concurs. Americanul Steven Nyman nu a terminat invingator in nici o alta coborare din circuitul schiului alpin. Dar in Val Gardena a castigat in 2006 pe traseul lung cu numarul 12 de start, a castigat in 2012 pe traseul scurt cu numarul 39 de start, si a castigat astazi cu numarul 7 de start, concurand din nou pe intregul traseu. Timpul sau, 1:55,89 minute l-a depasit cu 31 de sutimi pe cel al celui mai in forma vitezist al sezonului, norvegianul Kjetil Jansrud, si cu o secunda si 15 sutimi(!) pe al schiorului de pe locul 3, italianul Dominik Paris.

Steven Nyman in timpul coborarii din 2014 (Reuters)

Nyman si Jansrud se distantasera de adversari si miercuri, la singurul antrenament oficial desfasurat.

Traseul a fost mai dificil decat de obicei. Ninsorile niveleaza de obicei neregularitatile naturale ale unei pante. Dar in Val Gardena a nins putin si doar in partea superioara a partiei. In rest, fasia de zapada pe care au schiat baietii, a fost fabricata in singurele trei nopti reci din ultimele doua luni. Subtire, a lasat la vedere fiecare moviluta. Pe un teren pe care oricum sunt mai multe hopuri decat in alte locuri!

„A fost altfel anul acesta pentru ca e asa putina zapada. Practic simti pamantul de sub ea” si-a descris invingatorul impresiile la final. „E scuturator tot drumul pana jos. Iar tu trebuie sa mergi si sa-i arati partiei cine-i seful, altfel iti arata ea tie.”

Hans Olsson mi-a usurat sarcina descrierii traseului cu un filmulet.

Imaginati-va ce ati vazut mai sus cu o nuanta mai accentuata de salbaticie. Mai multe sarituri, mai multe valuri pe Ciaslat, completate cu alternanta de soare si umbra de pe traseu, alternanta care la fiecare schimbare orbeste schiorul pentru cateva secunde.

„In cei cativa ani de cand vin eu aici, n-am fost niciodata atat de dificil ca acum. E rapida si intra direct in miez” a declarat campionul olimpic Matthias Mayer. Kjetil Jansrud l-a completat: „Traseul a fost astazi foarte rapid, iar sariturile foarte lungi. In plus e dificil de schiat fiindca schiurile trepideaza fara oprire.”

„Saritura peste camilele cocoasei a fost foarte lunga, celelalte n-au avut nimic deosebit. La antrenament s-a sarit de fapt si mai departe, de aceea a fost ajustata pentru cursa. Estimez ca a atins peste 70 de metri” intervine Steven Nyman, pentru ca Romed Baumann sa puna punctul pe i: „Cinci metri mai mult si ai fi putut sa-ti cauti echipamentul in sant.”

Americanul invingator a schiat devreme. La vremea startului sau conducea elvetianul Silvan Zurbriggen, intr-o cursa pe alocuri asemanatoare cu cea care i-a adus victoria in 2010. „Am riscat, am dat maximul din mine si am avut material rapid. Am facut din pacate doua erori grave.”

Steven Nyman n-a facut economie la spectacol. Schi de inalta clasa, sarituri compacte, viraje rapide si totusi frumos arcuite, incredere nelimitata, miraculos de rapid in pasajele de la capete, unde a creat avantajul de o secunda si jumatate fata de elvetian. Enorm, si deja la vederea timpului sau, cu peste patru (!!!!) secunde mai rapid decat la antrenament, a fost clar ca va fi greu de invins.

„Cand schiez in Val Gardena imi rade inima de fiecare data. Aici stiu pur si simplu ce e de facut. In State m-am antrenat inca din copilarie exact la ceea ce se cere aici: sarituri si schiat peste valuri.” Nu l-a apasat nici statutul de mare favorit, dobandit dupa antrenament. „M-am concentrat pe cursa si nu m-am gandit la asta. La start am fost convins ca pot schia pe o linie foarte directa. Asta mi-a creat mai multe posibilitati. Si mi-am propus inainte de pornire sa raman cat de mult se poate in contact cu suprafata, ceea ce am reusit.”

Si intr-adevar acestea sunt ingredientele succesului. Nimeni n-a mai schiat pe asa o linie nebuneasca si nimeni n-a mai reusit sa tina schiurile lipite de zapada atat de mult timp. Cred ca si daca ar fi incercat, ceilalti ar fi avut probleme uriase pe linia lui Nyman. De fapt, ceilalti au avut probleme uriase si pe linia lor, mai putin riscanta decat a lui Steven.

Cu exceptia lui Kjetil Jansrud. Norvegianul a schiat aproape perfect, dar a facut o greseala de calcul. „Am vazut cursa lui Nyman la televizorul de la start. Am simtit ca a fost o cursa buna, dar mi s-a parut ca se poate si mai rapid in cateva pasaje. Insa uneori ceea ce gandesti nu este tot una cu ceea ce se intampla. Am plecat din cabana de start cu gandul ca pot sa-l inving. Am dat ce am avut mai bun, n-am gresit grav si am ales o tactica buna. Dar astazi a fost una dintre zilele in care trebuie sa admiti ca altcineva a fost mai rapid. Trebuie sa spun ca Steven m-a impresionat astazi.”

Noul lider al Cupei Mondiale – cele 80 de puncte primite pentru locul secund l-au ajutat pe Jansrud sa il depaseasca din nou pe Marcel Hirscher – a sarit foarte compact si a amortizat perfect valurile de pe traseu, fiind singurul care l-a imitat pe Nyman pastrand contactul cu zapada.

Restul lumii a decolat in momente mai mult sau mai putin propice, incercarile de luare a zborului soldandu-se fie cu intarzieri, fie cu rostogoliri. Florian Scheiber a aterizat in plase, nu inainte de se lovi violent, pierzandu-si astfel cunostinta. Si-a revenit rapid si a vrut sa coboare singur in stadion, dar noul director de curse, italianul Markus Waldner, a impus doctorilor de cursa o regula prin care in astfel de situatii, schiorul trebuie sa fie transportat la spital. Asa ca dupa scurtul zbor pe schiuri, austriacul a zburat si in achie, atarnat de elicopter. Medicii de la spital au confirmat diagnosticul de pe pista, si anume o comotie cerebrala usoara.

Colegii lui Scheiber, Matthias Mayer si Hannes Reichelt, i-au facut cadou podiumul lui Dominik Paris, cu cate o greseala la iesirea de pe valurita pajiste Ciaslat. „Cei doi din fata au schiat in liga lor proprie, pe ei n-as fi avut cum sa-i ajung. Ce ma roade in schimb este greseala de la sfarsit. Cei din fata mea (a terminat pe 7) nu sunt la mare distanta. I-as fi putut intrece” a declarat campionul olimpic al probei.

Nereusita austriecilor i-a permis italianului Dominik Paris sa urce pentru a sasea oara in cariera pe un podium de Cupa Mondiala. „M-am simtit bine inca de la antrenament si am observat ca e realizabil. Dar nu m-as fi gandit ca se va si intampla. Nu stiu daca am avut un avantaj schiind acasa. E de fapt mai greu sa fii rapid acasa decat in alte parti.”

Francezii nominalizati in avancronica, Guillermo Fayed si Johan Clarey, l-au urmat pe Dominik in clasament. Restul locurilor din top 10 au fost rezervate, un pic surprinzator, desi cateva semne se aratasera inca de la antrenament, de catre elvetieni.

Dupa ce au atins cel mai de jos punct din istoria schiului alpin din cantoane in urma cu doi ani, sezonul trecut elvetienii au revenit sporadic pe podiumuri. Primul rezultat convingator al intregii echipe, a aparut insa abia acum, chiar daca nici unul nu poate fi considerat stralucitor.

Daca le adaugam si contextul potrivit, perspectiva se schimba. Silvan Zurbriggen a ocupat locul 6 in ciuda spatelui care-l chinuie de cativa ani. Beat Feuz are genunchii inca suferinzi, desi clar ameliorati fata de ultimii doi ani. In teorie, orice partie tare si zdruncinatoare, adica exact asa cum a fost Saslongul astazi, e o tortura pentru genunchii lui Beat.

Asa ca locul 8, cel mai bun rezultat al sau in Val Gardena, e mai mult decat multumitor. „Astazi ar fi fost nevoie de genunchi flexibili. Partia a reprezentat o adevarata provocare. Esti incordat inca din ziua care precede cursa, si simti mai acut decat in alte parti semnalele pe care ti le transmite corpul.”

Patrick Küng, schiorul de victorie al elvetienilor in sezonul trecut, si Didier Defago, care face turul de onoare al partiilor in sezonul sau de adio, au completat topul.

Clasamentul complet al etapei