Dubla victorie austriaca la super-uriasul din Val d’Isere

Dupa locul 2 la coborare, austriaca Elisabeth Görgl urca la super-urias pe cea mai inalta treapta, cu un timp de 1:25,42. O urmeaza coechipiera ei, Anna Fenninger, la 5 sutimi, si slovena Tina Maze la 13 sutimi. Daca Anna si Tina erau asteptate pe podium, rezultatul lui Lizz a venit oarecum neasteptat. Datorita lui, austriaca a devenit la 33 de ani si 10 luni, cea mai in varsta castigatoare a unei Cupe Mondiale. Si tot datorita acestei victorii, acum pe primele 10 locuri in acest clasament se afla numai austriece.

Lizz in actiune (© GEPA)

Lara Gut avea o superstitie. Stia ca in fiecare an termina pe podium macar una dintre cursele din statiunea franceza. Ieri terminase pe locul 4. Ramanea ziua de astazi pentru un loc intre primele trei, firesc pentru ea, tinand seama ca e campioana Cupei Mondiale la super-urias, si purtatoarea tricoului rosu. Dar cand s-au impartit premiile, Lara s-a aflat din nou pe locul de langa podium.

Schioara elvetiana a deschis grupa de elita si a fost prima concurenta care a incercat o rezolvare inteligenta a portii X. X de la necunoscuta, caci desi multe fete s-au impiedicat la aceasta poarta, iesind de pe traseu, sau anulandu-si avansul mare acumulat pana la punctul respectiv, cele mai multe n-au parut sa invete nimic din exprienta colegelor de competitie. Asa s-a ajuns ca numarul abandonurilor sa treaca de 20. Ca sa nu mai spun ca s-au castigat puncte cu o clasare aproape codasa.

Ca si cu o zi inainte, super-uriasul a rasplatit curajul si riscul. Dar cele care s-au intrecut cu el, au fost aruncate la cosul cu DNF (did not finish). Fabienne Suter a fost prima cutezatoare pedepsita. Cu 84 de sutimi avans la primul timp intermediar ar fi terminat cu siguranta intre primele 6. Dar viteza cea mare a tras-o mult in largul virajului de la poarta cu probleme si a ratat-o pe urmatoarea. La fel ca Regina Sterz, apoi Viktoria Rebensburg, Kajsa Kling si Tina Weirather.

La Lindsey Vonn problemele au aparut chiar mai devreme. Spuneam ieri ca americanca, desi castiga, nu este inca la nivelul de dinainte accidentare. Ea insa se simte la acelasi nivel si ataca. Ca sageata a mers, si a intors schiurile uriase – foloseste cele mai lungi schiuri din intreg circuitul feminin – in viraje ce au parut prea stramte pentru ele. Ce-i lipseste inca este aprecierea corecta a limitelor. S-a inclinat prea puternic intr-un viraj spre dreapta, a derapat, iar dupa redresare, linia joasa a purtat-o pe urmele lui Matthias Mayer in super-G-ul din Val Gardena: drept intr-o poarta.

Nu s-a accidentat dupa cadere decat la cot, floare la ureche rezolvata cu pungi cu gheata. „Cateva vanatai, dar genunchii sunt bine si asta e cel mai important.” Cum tranta a luat-o in fata lui Atle Skaardal, directorul curselor feminine, a profitat si i-a atras atentia sa trimita derapatorii la locul in care alunecase ea, ca sa curete zapada moale pe care o luasera schirile ei la vale. „Au reparat zona, din pacate prea tarziu pentru mine.”

La cazaturile de la coborarea de sambata, Marusa Ferk a tras lozul ghinionist, suferind o fractura de peroneu. La super-G din fericire, accidentarile au fost usoare. Pe lista iesirilor de pe traseu o regasim si pe Edit Miklos, care a schiat desi o durea genunchiul si avea ligamentul rupt la degetul mare al mainii drepte. „Ce nu ma ucide, ma face mai puternica”, a postat pe facebook inainte de cursa. Intre timp s-a operat la mana, refacerea va dura 3 saptamani, dar poate schia deja cu sina.

Daca va intrebati ce s-a intamplat cu Ania Caill, ea n-a terminat pe lista de abandonuri, pentru ca nu a luat startul. Resimtind inca dureros cazatura de la coborare, Ania a decis sa nu mai ia startul intr-o cursa fara miza pentru ea. Alegere inteleapta, daca ne luam dupa ce s-a intamplat in cursa.

Sa revenim la rezolvarea problemei X. Americanca Julia Mancuso (locul 6) n-a cautat solutie. A stiut ca se iese de pe traseu acolo, a schiat mai prudent pana a depasit pasajul si schiind ca pisica, a marit treptat avantajul pana la aproape o secunda. Italianca Nadia Fanchini (5) a abordat aceeasi strategie. Iar la final, pe ultimele porti, ce s-au dovedit importante in jonglarea timpilor, a atacat foarte direct, depasind-o pe Jules.

Dupa cum ziceam la inceput, Lara Gut a fost prima care a incercat rezolvarea problemei. A schiat neinfranata pana la viraj, a taiat iscusit viteza fix inaintea portii, a schimbat la timp directia si nici macar ocolul de la portile dinaintea finisului n-a impiedicat-o sa preia conducerea.

Dar lasase loc de depasire, iar trei dintre fetele ce au urmat n-au iertat-o. Anna a mers magic sus, in virajul X a intors perfect fara sa taie viteza, si ghinionul ei a fost ca la singura ei iesire in afara liniei ideale, a intrat prin zapada moale, intr-un loc plat. A trebuit sa se multumeasca cu argintul si s-a multumit. Are deja trei podiumuri in acest sezon, in trei discipline diferite. Remarcabil este ca inainte de start a refuzat informatiile despre traseu si a preferat sa se concentreze pe cursa.

„N-am vazut nici o fata schiind si n-am stiut ca sunt probleme. Am schiat exact asa cum mi-am propus la inspectie si a functionat. Am mers bine in pasajele dificile, dar din pacate am gresit unde a fost mai usor. Inainte de cursa n-ai cum sa stii ce va fi, fiindca super-G-ul e diferit de coborare si e o disciplina pe cinste!”

Liz Görgl e cu totul alt tip de schioara. A invins doar pentru a saptea oara in cariera nu pentru ca nu-i destul de talentata, ci pentru ca isi face prea multe griji. Si de cele mai multe ori ataca prea brutal. Zapada subtire din Val d’Isere i-a apreciat din fericire agresivitatea. Pe deasupra, Liz migaleste. La schiuri, la clapari, la propria pozitie, la fiecare metru de pe traseu. Si intreaba. Si se uita cum merg celelalte.

„Mi-a placut zapada, gazdele au facut o treaba buna. Nu cred ca a fost usor sa faca posibila cursa si le multumesc ca au facut-o. Traseul de astazi a fost spinos si asta mi-a placut. Am lungit mult inspectia si am retinut totul in cap. Inainte de start antrenorii m-au avertizat ca sunt niste curbe ciudate in care au gresit multe fete, asa ca ar fi bine sa fac asta, si ailalta. Asa am reusit, toata echipa a fost buna astazi.”

De cate ori s-a putut, Liz a dus mainile in fata, tragand de ea spre inainte. Virajul cel greu l-a luat ca pe sine si a depasit-o pe Anna acolo unde colega ei intrase in zapada moale.

Cum toate marile schioare s-au retras inainte sa ajunga la varsta ei, n-a scapat de intrebarea despre ce o impinge sa continue. „Dragostea pentru schi, pe care o am de mica. Pasiunea pentru aceasta meserie. Normal ca trec si prin perioade in care cad pe ganduri. Dar sunt inca flamanda si simt in suflet ce mult imi daruieste schiul. De aceea merg mai departe.”

Tina Maze si-ar fi dorit o victorie si la super-urias, singura care ii lipseste in acest sezon. Dar, ca Julia si Nadia, slovena a preferat sa nu riste in prima jumatate. A pierdut jumatate de secunda. Odata scapata de virajele stranse, Tina a pornit turbo-ul ei incomparabil. Intarzierea a descrescut vazand cu ochii. Dar cursa s-a terminat inainte ca ea sa le depaseasca pe austriece.

„A fost un traseu frumos. Foarte interesant. Din pacate am pierdut sus prea mult timp. Am dat totul, dar ma simt putin obosita. Am programul foarte incarcat si am nevoie de o pauza acum.” De la retragerea Mariei Riesch, Tina Maze a ramas singura schioara care bifeaza intregul calendar competitional.

Ce-si doreste lidera detasata a Cupei Mondiale in aceasta pauza in care vine si mosul? „Pe Mos Craciun l-am intalnit de doua ori iarna aceasta – o data in Levi, apoi in Are – si mi-a dat deja cadouri. Acum nu-mi mai doresc nimic altceva decat sa petrec un pic de timp cu familia.”

Nu va avea foarte mult, duminica viitoare vine deja urmatoarea cursa, mutata din Semmering (din motive de refren al iernii, adica lipsa de zapada) in Kühtai, la 40 de minute cu masina de Innsbruck.

Clasamentul complet al etapei