Premiera premierei. Travis Ganong invinge in coborarea din Santa Caterina Valfurva

Americanul Travis Ganong a adaugat la premiera aparitiei partiei Deborah Compagnoni din Santa Caterina in circuitul masculin al Cupei Mondiale la schi alpin o premiera personala: prima victorie la cel mai inalt nivel a carierei. A avut si noroc, timpul sau de 1:32,42 minute fiind doar cu 9 sutimi mai bun decat al austriacului Matthias Mayer, si cu 21 decat al italianului Dominik Paris.

Travis Ganong (© Keystone)

Spuneam in cronica dinaintea cursei ca astazi va castiga cel mai indraznet. M-am inselat. Cel mai indraznet a terminat pe doi, tocmai pentru ca a fost prea indraznet. Ceea ce nu scade din meritele lui Ganong. Una dintre regulile jocului de-a schiul alpin se refera tocmai la abilitatea de a sti cand sa spui stop in asumarea riscului.

Santa Caterina a aparut la baieti in program pentru prima data anul acesta, ca inlocuitoare a coborarii din Bormio, dar nu este straina de Cupa Mondiala. Pe vremuri era una dintre etapele obisnuite ale circuitului feminin, adunand peste 20 de curse, si tot aici s-au tinut si intrecerile fetelor la Mondialele din 2005. Tocmai de aceea, fara a fi cunoscuta, a fost catalogata de baieti ca fiind usoara. Deh, partie de fete.

Drept este ca nu se poate compara cu Stelvio, una dintre cele mai dificile coborari din lume, dar baietii au trebuit sa-si revizuiasca astazi parerile. Cu un singur antrenament in picioare, cu subtilitatile necunoscute de majoritatea concurentilor, era de asteptat sa apara momentele dificile.

Primul s-a petrecut de fapt inainte de cursa, la al doilea antrenament neoficial. Unul dintre antemergatori s-a accidentat dupa ce vantul l-a purtat la prima saritoare in afara traseului. Dupa el startul a fost mutat mai jos si in final s-a hotarat anularea antrenamentului din cauza conditiilor nepropice. Astazi nu s-a mai asteptat o noua accidentare, ci de cum s-a vazut ca e vant sus, startul a fost mutat la 20 de secunde sub cel original, acolo de unde porneau pe vremuri fetele.

Portiunea de sus ar fi trebuit sa fie cea mai abrupta, dificila si spectaculoasa. Si cu toate acestea, cursei ciuntite nu i-a lipsit nici unul dintre atributele enumerate.

Austriacul Markus Dürager a deschis intrecerea, si manat de dorinta de afirmare s-a aplecat atat de mult spre o poarta, incat a smuls si batul, si fanionul. Am mai vazut asa ardoare si alte dati, la alti concurenti. Ce n-am mai vazut a fost urmarea. Cu batul spanzurand, austriacul a continuat cursa, incercand sa scape de codita. Fara succes la inceput. Abia dupa cateva sute bune de metri s-a debarasat de batul buclucas, lipsa de concentrare asupra cursei ducandu-l la un pas de catastrofa de doua ori.

Tot un austriac a fost primul care a imblanzit traseul. Otmar Striedinger s-a afirmat deja in circuit, insa doar in proba de super-urias. Pana astazi. Alegand o linie proprie, diferita de a celor care schiasera inaintea lui, Otmar s-a tinut consecvent de ea, si atacand in permanenta s-a plasat in frunte, unde a ramas pana la grupa de elita (cu numere de start intre 16 si 22).

Pana sa le vina lor randul, am asistat si la cateva ratari. Beat Feuz a agatat si el un bat, impactul l-a rotit si l-a trantit pe jos. Iar Guillermo Fayed, cel mai in forma francez al acestei ierni s-a lasat surprins de aceeasi saritura in lateral care il obligase pe Manuel Osborne-Paradis la acrobatii, si tras de derapaj foarte departe de linia ideala, a ratat o poarta.

Fiecare eroare inregistrata de schiorii cu numere mici de start a fost transmisa cu indicatii pentru evitare colegilor inca neporniti pe traseu. Steven Nyman a sperat si astazi la un rezultat fruntas, dupa podiumul din Beaver Creek si victoria din Val Gardena, sperante indreptatite de un loc in top 10 la antrenament. Dar n-a nimerit trasa cea mai rapida. „Taiati cat puteti de mult linia” si-a sfatuit colegii de la start.

Iar Travis Ganong a incercat sa o ia pe scurtaturi. La inceput nu i-a reusit planul, dar pe sferturile de la mijloc a fost clar mai bun decat Striedinger, si cel mai important, a schiat fara greseala in S-ul foarte larg, cu viraje de carusel dinaintea portii de sosire. Aici l-a depasit pe austriac si dupa cum s-a aratat mai tarziu, aici a castigat cursa.

„Am reusit un parcurs perfect. N-am plecat in cursa cu asteptari prea mari (fusese doar al 25-lea la antrenament). Dar am atacat si am schiat cu placere. In unele locuri am luat-o foarte direct si a mers snur. Am putut mentine viteza ridicata pe toata panta. Iar in ultima curba mare am intors perfect. Nu cred ca as mai reusi-o la fel de bine daca as incerca din nou.”

Travis Ganong a tot batut la portile faimei sezonul trecut, reusind spre finalul sezonului sa urce pe podium in Kvitfjell. Dar la victorie nu ajunsese inca.

La final nu a uitat sa laude si zapada „de iarna adevarata, nu putreda zapada facuta artificial din Val Gardena”, in acord cu campionul olimpic, austriacul Matthias Mayer. „O zapada fantastica, mi-a placut enorm. Un pic agresiva, rapida si accidentata.”

Linia optima fusese un subiect fierbinte in ziua anterioara, ramasa fara antrenament. Marcajul albastru fusese desenat pe traseu in acord cu curgerea valurita a pantei spre vale. Dar nu a corespuns cu linia dreapta ce a unit perechile de porti consecutive. Daca aveti cum, revedeti cursa lui Matthias Mayer. Inainte de primul punct de cronometraj, marcajul a ocolit peste un val, coborand apoi pe langa gard spre urmatoarea poarta. Toata lumea a stat in interiorul granitelor albastre recomandate. In afara de Mottl.

Austriacul a taiat drumul pe o scurtatura ce s-a indreptat la viteza maxima direct spre gard, si ajuns aproape langa el, a intors neintimidat schiurile spre vale. Linia lui la cel putin sase metri de linia adversarilor, i-a adus un bonus de sase zecimi. Irosit in S-ul final, unde din nou a incercat sa taie virajele, neinspirat de data aceasta.

I-a ajuns totusi pentru locul secund. „Podiumul acesta picura balsam pe suflet, mai ales dupa ultimele doua abandonuri (super-G-ul din Val Gardena si uriasul din Alta Badia). In toamna nu m-am putut antrena deloc (a avut o leziune la un ligament colateral), si e placut sa vad ca acum progresez.”

Traseul foarte invartit ar fi trebuit sa-i vina ca croit si lui Hannes Reichelt, insa acesta a investit prea mult in tinerea liniei. „A trebuit sa pun un curmezis in plat”. Doar asa a tinut linia planificata, procedeul a costat timp si Hannes a incheiat in spatele colegilor Mayer si Striedinger.

Partia a fost noua pentru majoritatea concurentilor, dar nu si pentru gazde, care au organizat in Santa Caterina nu o data intrecerile nationale. De aceea m-as fi asteptat la o replica mai solida a echipei italiene. Insa doar Dominik Paris a confirmat. Singurul lucru ce i-a lipsit a fost coltul taiat al lui Matthias Mayer. Cu el ar fi castigat, fara el a avut doar bucuria verde a timpilor intermediari. Cel final l-a coborat pe locul trei, de pe care a spart trioul austriac clasat la momentul respectiv in spatele liderului american.

Cu acest loc trei, Dome a ajuns la patru podiumuri in aceasta iarna, adica jumatate din totalul carierei!

De un sezon al afirmarii a avut parte in ultimele doua luni si Kjetil Jansrud, care in octombrie avea trei victorii, iar intre timp a mai obtinut patru. Astazi insa nu a fost ziua lui. A inceput mai bine decat americanul invingator, dar apoi linia aleasa l-a purtat pe denivelari, unde a devenit pasager pe schiuri. La final, clasamentul a aratat un 17 in dreptul lui, rezultat care ii aduce putine puncte si ii da posibilitatea lui Marcel Hirscher sa il intreaca in clasamentul general dupa slalomul din Zagreb.

Daca la antrenament elvetienii promisesera mult, in cursa au dominat austriecii. Trioul de mai sus a fost completat pe primele sase pozitii de Romed Baumann, care a reusit poate cea mai mare surpriza a cursei. Motivul este simplu, la antrenament Romed adunase o intarziere de peste sase secunde! Dar azi a inceput bine, apoi nu a facut greseli grave, si cu finetea ce-l caracterizeaza nu a franat deloc, ocupand la final locul 5.

Austriecii au inchis astfel pentru moment gurile critice ale legendelor Maier, Eberharter si Walchhofer. Vina celui mai slab inceput de sezon la coborare din istoria natiunii care domina schiul alpin a fost pusa pe seama deficitului de antrenamente de viteza. In cantonamentul sud-american din vara au avut parte de zapada in curs de topire, iar in toamna, in saptamanile planificate pe partia de la Copper Mountain din State, inca nu apucase sa ninga. Daca asa este intr-adevar, vom vedea in cursele viitoare.

De obicei dupa primii 30 de concurenti, lumea isi pierde interesul pentru ce se intampla pe traseu. Dar astazi cea mai asteptata evolutie a fost a neamtului Josef Ferstl. Castigase antrenamentul si toata lumea se intreba daca va confirma. E drept ca sarise peste o poarta, dar impresionase prin abordarea curajoasa. A inceput la fel ca vineri, apoi a pierdut din avant, totusi locul 7 ocupat este cel mai bun rezultat al carierei si il va ajuta cu un numar de start mai mic la cursele urmatoare.

Cea mai draguta poveste o are al doilea schior elvetian din clasament. Ralph Webber, la fel ca Josef Ferstl, inca nu si-a facut loc intre cei mai buni coboratori ai lumii. De aceea a purtat tricoul cu numarul 34. Dupa primii 30 de concurenti se reduc intervalele de start, astfel ca Ralph a plecat cand schiorul dinaintea lui inca nu ajunsese jos. Iar Wyler Terry a cazut si a aterizat in plase. Conform regulamentului, unul dintre arbitrii de pe drum i-a iesit elvetianului in fata cu steagul galben, oprindu-i cursa, ca sa securizeze din nou traseul. Ralph a avut dreptul la un nou start.

O intrerupere de cursa nu adauga doar plumb in picioare, ci rupe si concentrarea, zadarnicind a doua incercare. Tanarului Ralph insa nu i-a pasat. „A trebuit sa ma intorc inapoi la start si sa incep din nou pregatirea de coborare. Insa cum la schiuri nu mai aveam ce sa mesterim, mi-am dorit sa pornesc cat mai rapid, fiindca incepuse sa se inrautateasca si vremea.” Schiorii intorsi din drum au voie sa-si aleaga singuri momentul startului. Cum a ajuns iar sus, iute, iute, Ralph Webber s-a prezentat in cabina de pornire si a facut cea mai buna cursa a carierei. Locul 10, in spatele experimentatilor Johan Clarey (Franta, locul 8) si Didier Defago (Elvetia, 9).

Pentru vitezisti urmeaza acum o pauza de trei saptamani pana in Wengen, perioada in care specialistii probelor tehnice se vor intrece in Zagreb si o saptamana mai tarziu in Adelboden.

Clasamentul complet al etapei

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s