Demonstratie de forta. Mikaela Shiffrin isi nimiceste adversarele in Zagreb

Americanca Mikaela Shiffrin a inceput anul asa cum l-a terminat. Cu o victorie la slalom, doborand si niste recorduri de avans fata de locul 2: pe al ei propriu si pe cel al Zagrebului. O secunda si 68 de sutimi au despartit timpul ei (1:56,66 minute), de cel al austriecei Kathrin Zettel, care si ea a prins o zi foarte buna. Caci schioara de pe locul 3, norvegianca Nina Löseth a incasat inca o secunda si 10 sutimi la intarziere. Daca mai remarcam si ca locul 7 a terminat la peste patru secunde, iar 10-le la cinci in urma Mikai, avem imaginea completa a macelului petrecut pe partia Sljeme, de la marginea capitalei croate.

Tron, coroana si hlamida: cadourile oferite de Zagreb „Reginei Zapezii” (© GEPA)

Poate ca nu e bine sa se tina slalomuri pe partii usoare ca in Are si in Kühtai. In Zagreb, pe o panta si lunga si abrupta, prea s-au chinuit multe fete dupa ce zburdasera in precedentele doua etape. Cateva, e adevarat, au reinflorit, dupa ce se impotmolisera la mijlocul plutonului pe zapada asternuta plat in Suedia si Austria. Una singura a prosperat si la greu, si la usor: regina revenita la nivelul cunoscut din ultimii doi ani, dupa cateva etape in care se pierduse pe sine.

Mikaela Shiffrin a recapitulat la interviuri nefastul noiembrie. „Mi-am dat seama pana la urma ca nu mai eram suficient de pozitiva. De aceea am simtit asa multa presiune in noiembrie. Si din cauza echipamentului. Eram obisnuita sa sar in clapari si pe schiuri si apoi sa-mi dau drumul. Echipa Atomic mi-a dat gramezi de materiale ca sa le testez si pentru asta nu le voi putea multumi niciodata destul. Mi s-a parut ca testele au durat o viata intreaga. Cei de la Atomic au zis insa ca totul a mers foarte repede.” De aceea, constientizand ce important este optimismul, la intrebarea cu cat ar fi mai rapida daca s-ar enerva, Mika a raspuns: „N-as fi deloc. Sunt rapida doar cand imi merge bine.”

Cat de voioasa a fost in timpul cursei ne putem da seama dupa avantaj. A terminat mansa cu 88 de sutimi mai repede decat Kathrin Zettel, care evoluase deja ca o campioana, fara dificultati, controland schiurile, lasandu-le simultan si libertatea necesara accelerarii. Ce ar fi putut face mai bine austriaca? Mai nimic.

Mika schiaza din nou ca de pe alta lume. Vesela, zglobie si cu doua codite impletite a la Janica Kostelic. „Le-am avut si in Kühtai. Janica m-a vazut si mi-a trimis un tweet, spunandu-mi ca mi-au purtat noroc. Asa ca m-am gandit sa-mi fac codite si in Zagreb, in onoarea ei. Janica si Marlies Schild sunt idolii mei, amandoua au schiat galactic de bine. Sper ca intr-o zi sa se spuna la fel si despre mine. Janica m-a imbratisat astazi intre manse. A fost asa de cool. Pentru mine inseamna enorm.”

Inainte de Zagreb, cea mai mare diferenta cu care castigase o cursa era de 1,44 secunde, la finalele din Lenzerheide. Dar acesta nu e singurul record descoperit de ziaristii curiosi si scocioratori prin arhive. Mika este abia a doua slalomista care ajunge la 11 victorii inainte sa implineasca 20 de ani. Doar frantuzoaica Perrine Pelen a mai castigat de exact 11 ori pana in primavara lui 1980, implinind 20 in vara acelui an. Mika mai are si timp, si curse destule ca sa doboare si acest record.

„Lumea imi arunca in fata tot felul de statistici in ultima vreme. Eu nu ma prea gandesc la ele. Dar dupa fiecare cursa, cand aud ca am batut nu stiu ce record e un sentiment placut. Ca cireasa de pe tort.”

Usurinta si firescul evolutiilor ei n-au putut scapa atentiei adversarelor. „Mika schiaza momentan ca din alta galaxie. Este atat de degajata si usoara de parca s-ar plimba” s-a aratat Kathrin Zettel impresionata. Pe de alta parte, despre ea insasi spune ca „am luptat cu adevarat si am mers la limita.” Deci si impresia proprie este ca mai mult n-a avut de unde scoate.

Daca pentru ea, dupa chinul cu durerile de sold, pe care le tine in frau doar cu medicamente, rezultatul a fost multumitor in ciuda distantei uriase pana la locul 1, celelalte favorite ar fi preferat sa se ascunda in loc sa raspunda la intrebarile reporterilor. Nu-mi place sa folosesc cuvinte mari sau beligerante. Dar ele corespund lucrurilor petrecute pe partie.

„Rusinoasa” (Michaela Kirchgasser), „de plans” (Michelle Gisin), asa si-au calificat fetele intarzierile. Si la cele la care bucuria unei clasari bune a primat, amintirea timpului a usturat, chiar si dupa prima mansa.

Incercand sa forteze un rezultat mai bun, trei dintre fetele aflate pe primele 7 locuri la pauza, au iesit de pe traseu in a doua. Michaela Kirchgasser s-a oprit dupa o greseala obisnuita, desi in oricare alta cursa ar fi continuat. Maria Pietilä-Holmner a derapat imediat dupa start si luand o poarta intre schiuri n-a mai avut de ce continua. Iar Sarka Strachova a riscat atat de mult, incat a calcat o poarta intr-o verticala plasata la jumatatea traseului.

De abandonul schioarei cehe a profitat Nina Löseth. Care macar are sperante ca poate recupera o parte a intarzierii intr-una din cursele viitoare. La ea s-au vazut hibele. Una la mana, ar fi fost loc de mai mult atac. „Am avut emotii inainte de cursa. Am calcat porti la ultimele doua slalomuri, asa ca astazi mi-am zis ‘aduna-te’.” Doi la mana, s-a balbait la mijloc. Dar n-a cedat si a dus atacul pana la ultima poarta, timpul bun fiind datorat abrupturilor exemplare de la inceput si sfarsit.

Primul podium al carierei a insemnat totodata si primul podium norvegian feminin dupa 12 ani! Explicabila bucuria de la final. „Nu cred ca am fost vreodata mai fericita decat astazi. Iubesc de mai de mult Zagrebul. Aici aveam cele mai bune rezultate (locul 4 in urma cu doi ani, de exemplu – n.t.). Imi place partia, oamenii, zapada si sa vad verde aici cand ajung jos – cel mai frumos sentiment din lume.”

Frida Hansdotter a pus mai multa ravna in mansa a doua, reusind sa nu se abata de la regula sezonului. Niciodata mai jos de locul 4. Astazi a avansat patru pozitii pentru a-l ocupa. Si datorita lui a ramas la un punct in fata Mikaelei Shiffrin in clasamentul disciplinei. si are voie sa mai schieze macar o etapa imbracata in tricoul rosu.

Mika a ajuns pe doi si in clasamentul general, in care Tina Maze este deocamdata inabordabila. Ca si in prima mansa, slovena n-a fortat, ci a facut o cursa de siguranta, care sa-i garanteze un rezultat bunicel. E drept, n-ar fi fost pe locul 5 fara cele 3 abandonuri pomenite mai sus.

La intarzieri de 4 secunde n-ar trebui sa mai pomenesc de evolutiile fetelor de dupa Tina. Dar tocmai pentru ca la asa intarzieri mari, anuntate deja din prima mansa, salturile uriase in clasament sunt cvasi-imposibile, trei fete merita o mentiune.

Suedeza Sara Hector, o stiti doar, cea cu podiumul in premiera la uriasul din Kühtai, are punctaj prost la slalom. Atat de prost incat trebuie sa plece dincolo de numarul 60 la fiecare cursa, ceea ce inseamna un handicap de una-doua secunde din start. Astazi a avut 61 pe maieul de concurs. S-a calificat de pe locul 18 si apoi cu doua abrupturi entuziasmante, separate de o contra pusa dupa o greseala in platul de la mijloc, a mai avansat 9 pozitii.

Exemplul i-a fost urmat in mansa secunda de canadiencele pornite imediat dupa ea. Elanul adversarelor e uneori molipsitor. Erin Mielzynski si-a amintit ca la precedenta editie a slalomului croat a urcat pe podium si a sarjat atat pe traseu, cat si in clasament, urcand de pe 17 pe 6. Saltul lui Marie-Michele Gagnon a fost de doar noua locuri, de pe 16 pe 7, fiindca a fost mai lenta in plat.

S-a scris si istorie in Zagreb. Andorra are o a doua schioara cu puncte in Cupa Mondiala. Inaintea Mireiei Gutierez, clasata astazi pe locul 20, doar Vicky Grau mai reusise sa termine de doua ori intre primele 30: tot la slalom, pe 19 in 1998 in Park City si pe 26 in 2000 in Sestriere.

Sper doar ca noi sa nu o asteptam 15 ani pe urmasa lui Edit Miklos.

Clasamentul complet al etapei