Locul 1

Lumea e mai atrasa de doborarea de recorduri. Pentru Lindsey Vonn a fost mai importanta egalarea. Americanca si-a dorit sa poata spune ca e pe locul 1 in clasamentul schioarelor cu cele mai multe victorii. Acum este si n-a fost deranjata deloc de impartirea acestei pozitii cu legenda vie a Austriei, Annemarie Moser-Pröll. La a doua incercare din Cortina, Lindsey n-a mai fost oprita nici de vreme, nici de propriile greseli. A castigat coborarea de duminica cu timpul de 1:39,61 minute. Elisabeth Görgl (+0,32) a fost cat pe ce s-o intreaca, dar o greseala la final i-a taiat avantul. Daniela Merighetti (+0,54) a adus bucurie gazdelor cu locul 3.

Victorie pentru a 62-a oara! (laola1.at)

Zambet larg, mainile intinse in aer si un strigat de triumf. Victoria mult asteptata a inchis numaratoarea inversa. Drumul a fost lung si la inceputul lui, in urma cu 14 ani, fetita de 16 ani care debuta in Cupa Mondiala probabil nu indraznea sa viseze atat de sus. La prima victorie, Lindsey inca arata ca o pustoaica pistruiata. Timp de 11 ierni, americanca a adunat succese ca o veverita harnica. De fapt ar fi putut incheia isteria presei acum doi ani.

Decembrie 2004. Prima victorie a lui Lindsey, pe atunci Kildow. Unde altundeva decat in Lake Louise! (laola1.at)

Sezonul 2012-2013 prefigurase doborarea a doua mari recorduri. Cel al numarului total de victorii in Cupa Mondiala de catre Lindsey Vonn. Si cel al victoriilor la slalom de catre Marlies Schild. Eu, alaturi de jurnalistii de schi de pe tot mapamondul, incepuseram sa numaram ca in noaptea de Revelion. Lindsey ne-a oprit la trei. S-a accidentat grav in Schladming. Marlies ne-a oprit la unu. Se blocase. Mental mai mult. Recordul si imperativul doborarii lui a apasat-o la fiecare cursa si abia sezonul urmator a finalizat cu succes tentativa de egalare si apoi depasirea.

Lindsey nu a avut problema mentala. „Pentru ea recordul e motivatie, nu presiune”, spunea antrenorul echipei Statelor Unite joi, dupa incercarea ratata de egalare. In iarna 2012-2013 Lindsey a fost distrasa de la schi de secretomania autoimpusa in relatia ei cu Tiger Wood. Indraznesc sa spun ca daca nu ar fi aparut Tiger in viata ei, sau macar daca nu s-ar fi furisat si ar fi iesit deschis cu el in lume, Lindsey ar fi ajuns la record fara probleme, nu s-ar fi accidentat, iar Tina Maze n-ar fi ajuns la numarul ireal de puncte obtinut in acel sezon. Dar toate aceste lucruri s-au intamplat si Lindsey a reluat cursa de atingere a magicului numar 62 abia iarna aceasta.

Ajunsa la 61 in Val d’Isere, a avut imediat sansa egalarii recordului in super-uriasul de a doua zi. A cazut. In Bad Kleinkirchheim a fost cea mai rapida conform regulamentului la antrenament. Nici una din curse nu s-a tinut. Ca un facut, recordul a eludat-o si la prima coborare din Cortina, tachinandu-ne pe toti. Iata-ma, dar nu-s de atins.

Dupa victoria din Lake Louise, Lindsey ne avertizase totusi ca nu va mai risca nebuneste in orice conditii. Coborarea de vineri din statiunea italiana s-a tinut pe vreme rea. Ninsoare, ceata, zapada moale. La fel cum fusese si la cursa fatidica din Schladming. Ar fi trebuit sa stim ca Lindsey nu va incerca mai mult decat simte ca e sanatos.

Din toate capriciile vremii, duminica doar ceata a ramas prezenta si n-a fost nici multa, nici deasa. Iar Lindsey se enervase deja pentru toate amanarile. A pornit un pic supra-montata. S-a balbait la inceput in cateva dezechilibrari. N-au fost decat imboldul pentru concentrarea totala. Parca a intrat in transa. Linie perfecta, cutezanta inteligenta (da, exista si asa ceva), hotarare, si un simt al alunecarii rapide fenomenal, pe care doar Tina Weirather il mai are.

Clasamentul final al etapei

Articol in curs de actualizare