Tripleta improbabila: Janka, Muffat-Jeandet, Kostelic

Stiu ca o stire publicata la cinci zile dupa eveniment nu mai e stire. Dar combinata alpina din Wengen, asa cum suna numele ei incepand din aceasta iarna, a punctat cateva evenimente remarcabile si daca nu le enumar eu, n-o va face nimeni. A fost castigata de un coborator. A fost castigata de elvetianul Carlo Janka, care nu mai castigase nimic de aproape patru ani. L-a readus pe Ivica Kostelic pe podium intr-un sezon in care locul 18 fusese maximul reusit de schiorul croat. L-a urcat in premiera pe podium pe francezul Victor Muffat-Jeandet, cu manse din doua discipline diferite de slalomul urias, in care a stralucit in acest sezon.

Podiumul combinatei alpine din Wenge (© Alain Grosclaude/Agence Zoom/Getty Images)

Ce ti-e si cu cuvantul scris. Cum se intoarce el uneori si te palmuieste. Vineri, in dimineata combinatei alpine, ziarul elvetian Blick titra mare: „Super-combinata superflua pentru Janka.” Care Janka, a repetat in mansa de coborare evolutiile bune de la antrenamente si a castigat-o, iar apoi cu un slalom remarcabil, in care a pierdut doar o secunda si jumatate in fata celui mai bun tehnician, si-a pastrat locul intai. Le-a dat cu tifla, cum ar veni.

Cu o zi inainte, intrebat despre cat de bun este la slalom elvetianul nu ridicase stacheta prea sus. „Trebuie sa-mi asigur in mansa de coborare un tampon in fata favoritilor. Apoi sa supravietuiesc cumva si sa tin pagubele sub control la slalom.”

Facut precum zis. Cel putin la coborare, pe care a castigat-o cu 11 sutimi avantaj, in fata lui Matthias Mayer. Apoi ratusca cea impiedicata la slalom s-a transformat intr-o aproape lebada, fiind cu numai doua sutimi mai lent decat colegul Silvan Zurbriggen, care are trei podiumuri de Cupa Mondiala la cea mai tehnica disciplina. Si oprind cronometrul cu un timp cumulat cu peste o secunda si trei zecimi mai bun decat oricare dintre adversari.

Zice ca i-a fost de folos experienta de deschizator al slalomului din Adelboden, incercata alaturi de Beat Feuz, cu cinci zile inainte de combinata.

Ultimul podium al lui Carlo, tot o victorie, obtinuta in Kranjska Gora imediat dupa mica interventie la inima, data din 2011. La slalom urias. Dupa aceea s-a schimbat raza schiurilor, Janks s-a afundat in subsolurile clasamentelor, a fost acuzat ca nu se mai antreneaza, si-a auzit vorbe usturatoare de la antrenori, fani si presa, si fostul castigator al globului mare de cristal a parut o vreme pierdut pentru schiul de performanta.

In vara aceasta s-a mutat de la Atomic la Rossignol – „era si timpul pentru ceva nou” – si brusc a reaparut si increderea in ce face pe schiuri. Profitand desigur si de desfasurarea cursei in Wengen, locul in care mai castigase de doua ori. O super-combi in 2009 si o coborare in 2010. „De cand schiez la nivel de Cupa Mondiala, merg bine aici. Wengen e ca un loc magic pentru mine. Aici pot face lucruri care nu-mi ies in alte parti. Am de la bun inceput incredere mai mare decat pe alte partii.”

L-am vazut la mansa de coborare pe Janka cel din anii de glorie? a vrut sa stie un jurnalist. „L-ati vazut pe Janka cel din Wengen,” ne-a raspuns Janks. „Nu pot garanta ca va functiona si altundeva.”

Un loc magic este Wengen-ul si pentru Ivica Kostelic. Iarna aceasta, rezultatele croatului au luat-o serios la vale. Toata lumea speculeaza cu retragerea lui in vara, un pic timpuriu as zice, caci l-am auzit intr-un interviu facand planuri pentru anul viitor, declarand explicit ca intreaga lui echipa face eforturi pentru a-i lungi cariera cat se poate de mult, singura concesie pe care poate o va accepta fiind limitarea starturilor doar la slalom.

Dar lumea se uita, estimeaza si da verdicte independent de ce spune Ivica. Si performantele sezonului indicau mai degraba venirea pensiei. Insa ajuns in Wengen, Ivica parca a baut din fantana tineretii si combinand cel mai bun rezultat al unui slalomist in mansa de coborare (locul 16) cu un slalom decent (cu trei sferturi de secunda peste cel mai bun timp al mansei), a reusit al 60-lea podium al carierei. 13 dintre ele au fost obtinute in Wengen.

Si 15 dintre ele in proba combinata, intr-una din multiplele variante incercate de federatie in ultimii ani. Nu e de mirare asadar, ca Ivica este unul dintre cei mai infocati sustinatori ai acestei probe. „Pentru mine combinata este cea mai valoroasa disciplina pentru ca, daca ne uitam in urma, la inceput nu a existat decat combinata. Slalomul era schiatul prin padure, si coborarea era schiatul direct la vale. Daca vroiai sa cobori de pe muntele de aici, coborai prima jumatate a lui fara ‘porti’ si a doua jumatate prin padure. Asta e combinata. Cu timpul a ajuns sa nu se mai puna pret pe ea, insa nu pentru ca ar fi mai putin valoroasa.”

Inclin sa-i dau dreptate cu verdictul pus. Federatia se lamenteaza ca nimeni nu mai vrea sa schieze in proba combinata. Lipsa de interes insa nu cred ca provine din incompatibilitatea coborarii cu slalomul si a specializarii evidente a schiorilor in ultimii ani. Ci din aparitia tot mai anemica a disciplinei in calendarul competitional. In acest sezon baietii disputa doua etape de combinata, iar fetele, care aveau pana acum o participare mai numeroasa, au ramas cu numai una.

Daca ar avea mai multe etape, ar conta inclusiv in lupta pentru marele trofeu si sportivii i-ar acorda o cu totul alta atentie. Subiectul spinos al combinatei a fost adus in discutie si la conferinta de presa, unde Carlo Janka a raspuns transant: „Dupa parerea mea, ar trebui fie sa se puna mai mult accent pe combinata, fie sa fie desfiintata complet. In formatul actual, cu doar doua curse in tot sezonul, nu-i nici cal si nici magar.”

Jena noului director de curse masculine, Markus Waldner, care l-a inlocuit in vara pe Günter Hujara, tine de impresia pe care o lasa vitezistii. „Pe partii dificile de slalom, precum cele din Wengen si Kitzbühel, multi coboratori nu arata deloc bine. Seamana cu niste incepatori. Iar pe telespectatori ii apuca rasul; ba pana si schiorii rad de ei insisi.” De aceea, italianul poarta discutii cu organizatorii celor doua clasice pentru modificarea formatului, care e sigur ca nu va reduce afluenta publicului. „Wengen si Kitzbühel sunt destinatiile noastre de top, aici poti incerca aproape orice. Probabil ca spectatorii ar veni si daca am organiza curse de saniute.”

Dar sa revenim la cursa. Dintre toti premiantii, singurul care s-a incadrat in tiparul combinatelor din ultimii ani a fost „bobocul” festivitatii de premiere. Se pare ca pentru un tehnician e mai usor sa obtina un timp rezonabil la coborare. Coboratorii in schimb au doua picioare stangi la slalom si arata de parca poarta schiuri mai lungi decat distanta intre portile consecutive. Prin urmare tehnicienii sunt favoriti.

Tactica e simpla. O mansa de coborare care sa-i mentina intre primii 30 pentru un numar bun de start la slalom, in care sa atace agili, pulverizand intarzierea ce-i separa de podium. In pofida acestui avantaj si desi coborarea pentru combinata este de fiecare data mai scurta in Wengen, anul acesta taindu-i-se inca 10 secunde pentru evitarea cetii de pe platou, slalomistii nu s-au inghesuit sa participe. Iar dintre cei prezenti, putini au reusit sa puna in aplicare strategia.

Victor Muffat-Jeandet a incheiat conform planului pe locul 28, cu o intarziere sub 3 secunde. Perfect. Numarul 3 de start si emotii, provocate de temerea ca dupa o coboare peste asteptari, nu se va ridica la aceeasi inaltime cu slalomul. A inceput avantat, a tacanit ca metronomul intre porti si… a gresit pe ultima bucata. Greseala platita prin tortura. „Am fost ingrijorat ca s-ar putea sa ma coste scump, mai ales ca stiam ca dupa mine mai erau cativa baieti puternici la slalom. Si pe langa ei, mai urmau si Caviezel, si Vincent Kriechmayr, baieti despre care stiu din Cupa Europei cat de buni sunt.”

A tremurat timp de 27 de adversari. Ted Ligety (locul 5) a ramas la 3 zecimi in spatele lui. Dintre ceilalti tehnicieni doar Ivica Kostelic a redus intarzierea finala pana la 7 sutimi. Uh, si-a suflat Victor peste degete pregatindu-se sa-i astepte si pe specialistii in coborare. Mauro Caviezel (7) n-a reusit sa treaca nici macar de Ted. Vincent Kriechmayr (12), surpriza primei manse cu locul sau 4, si campionul super-combinatei in sezonul trecut de Cupa Europei, n-a facut fata slalomului mult mai dificil de la nivelul Cupei Mondiale.

Francezul de pe primul loc mai trebuia sa reziste doar la trei asalturi. Kjetil Jansrud, locul 3 dupa coborare, a ratat. Usturator din perspectiva cursei pentru marele glob de cristal. Matthias Mayer a luptat cum nici macar el n-a crezut ca e posibil, dar n-a fost suficient. A avut cu 5 sutimi mai mult decat Ivica, care de altfel i-a si multumit gratios ca l-a crutat. „Matthias e tanar. Are timp destul sa castige si sa adune podiumuri. Timpul meu se apropie de final.”

Apoi, dupa cum stim deja, Carlo Janka i-a refuzat categoric victoria francezului. Muffat-Jeandet l-a mai asteptat totusi si pe colegul Alexis Pinturault sa ajunga jos, inainte de a se bucura de primul loc 2 al carierei. Pintu nu indeplinise norma la coborare, pe care o terminase in afara primilor 30, motiv pentru care a luat startul foarte tarziu. Prea tarziu pentru un rezultat mai sus de locul 10.

Asa vitregita cum e, combinata alpina are totusi si cativa specialisti, prezenti de fiecare data in top 10. Cehul Ondrej Bank (8) aduna aici incredere pentru celelalte discipline, si aduna puncte aproape de peste tot. Iar croatul Natko Zrncic-Dim (6) se iveste de nicaieri cu ambele manse bune la fiecare aparitie in calendar a combinatei alpine. Nicaieri-ul acesta poate fi pus pe seama lui Ivica. Croatia nu are decat un loc de start in probele rapide, loc ocupat de „sef”, chiar daca la antrenamente Natko e mai rapid decat el.

Aceasta a fost povestea combinatei din Wengen. Urmeaza cea din Kitzbühel, compusa dintr-un super-urias de sine statator, adica la care primii 30 fac puncte independent de ce sa intampla la combinata, si dintr-un slalom in nocturna. Modelul cu mansa a doua seara se gandesc sa-l introduca si elvetienii. Nu mai devreme de 2017 totusi, caci instalatia de nocturna este deocamdata in stadiul de propunere.

Clasamentul mansei de coborare
Clasamentul final al etapei