Si se duse un nou Festival Olimpic al Tineretului European

FOTE 2015 si-a scris si ultima pagina, tinerii participanti s-au intors la casele lor, inclusiv cei patru ai nostri. Federatia nationala de schi, incercand probabil sa nu dea dovada de cruzime confruntand prea multe tinere sperante cu realitatea decalajului intre schiul romanesc si cel de afara, a redus delegatia schiului alpin la jumatate din cota oferita de organizatori.

Lotul de schi alpin al Romaniei la FOTE 2015: Gigi Vulpe (antrenor), Andrei Thomas Cojanu, Adrian Pica (antrenor), Alin Tulburean, Andra Caill, Mara Ciobanu

Gazdele intrecerii, Austria si Liechtenstein-ul, si-au impartit disciplinele de concurs, schiul alpin revenind micului regat din vestul „marii” Austrii. La Malbun si-au instalat tabara si schiorii nostri, carora le-am fost alaturi zi de zi, prin intermediul lui Adrian Pica, unul din cei doi antrenori ai lotului, care a documentat pe facebook intreaga saptamana, nu ca un antrenor, ci ca un veritabil atasat de presa. Nenumaratele fotografii si filmulete stau marturie.

Acum ar trebui sa insir rezultatele, dar ar fi nedrept. Intotdeauna trebuie vazut dincolo de ele, fara a uita punctul de plecare.

Dintre cei patru copii, doi au avut contact cu lumea mare a schiului in prealabil: Andrei Thomas Cojanu si Andra Caill, sora mai mica a Aniei. De ceilalti doi, Mara Ciobanu si Alin Tulburean, federatia romana nu s-a ingrijit nici macar sa ii trimita la competitii la care sa poata obtine puncte FIS, cele pe baza carora se atribuie numerele de start. Deci inca de la pornirea in cursa li s-a pus ecuson de codas.

O mica paranteza. Cand m-am dus sa-l vad pe Ionica Achiriloaie in Cupa Europei, am stat mult de vorba si cu antrenorul lui, Hans Frick. Printre altele, Hans mi-a divulgat si un mic artificiu de evaluare a rezultatelor pe care-l fac antrenorii din vest. Pentru fiecare 30 de concurenti in fata sportivului lor pe lista de start, scad o secunda din timpul reusit. Pe mansa, evident.

La slalom urias Alin a purtat numarul 100 pe maieu, iar Mara 78. La slalom special, Mara a fost a 85-a schioara la start, iar Alin al 82-lea. Aici a profitat Alin de punctele adunate chiar inainte de plecarea in Liechtenstein, la singura intrecere din Romania recunoscuta de FIS, desfasurata in Predeal intre 12 si 15 ianuarie. Dar, caci bineinteles ca apare un dar aici, desi intrecere de seniori, nivelul de concurs nu s-a comparat cu cel de la intrecerea olimpica pentru copii.

Totul a fost diferit. Durata efortului sustinut, inclinatia pantei, consistenta inghetata a zapezii, marcajul traseului.

Mai exista o practica in Romania, nociva dupa parerea mea. Circuitul inchis al concursurilor romanesti. Nu trebuie sa ne imaginam ca in afara de escala FIS anuala de la Predeal in Romania nu mai exista oportunitati de a concura. Se tin intreceri. Care neoferind nimic altceva decat puncte pentru alte intreceri romanesti, nu atrag pe nimeni din afara tarii. Mai rau decat leul in vremea comunistilor, punctele noastre sunt neconvertibile la bursa schiului international. Dar noi mergem inainte cu ele, fixandu-le criteriu de acordare a numerelor de start chiar si la campionatele nationale! Aferim, romanii mei!

Copiii nostri au trebuit mai intai sa treaca peste socul descoperirii adevarului. Au ajuns acolo si au inteles ca ei practica de fapt un alt sport. Sa recapitulam lipsurile. Experienta internationala, experienta de concurs, experienta in manse atat de lungi, experienta pe pante atat de inclinate, experienta pe partii inghetate.

Cei doi copii ai nostri au pornit de la zero la toate aceste capitole, in vreme ce cei din top20 au plecat de la 9-10. Federatia a considerat ca pentru ca ei sa rupa gura targului in Malbun e suficient un stagiu de pregatire de doua saptamani in Austria in noiembrie si deplasarea in sine la concurs. Atat s-a oferit sa le acopere.

Adversarii s-au pregatit desigur in fiecare zi, cu cei mai buni antrenori din lume, rupand monotonia muncii cu concursuri puternice, programate regulat. Pentru edificare, comparati cartea de vizita a lui Alin cu cea a austriacului Pascal Fritz, medaliatul cu aur la slalom urias.

De aceea ar fi iresponsabil sa le reprosam ceva tinerilor nostri.

Cu acestea zise, voi trece la rezultate in sine.

Mara Ciobanu a inceput timorata si in prima mansa pe care a aratat-o, una de slalom, a schiat prost. Cu atat mai de aplaudat este efortul mansei secunde. A redus cu doua secunde si jumatate intarzierea fata pe prima clasata, depasind si doua adversare care i-o luasera inainte in prima mansa. Si la slalom urias a crescut de la o mansa la alta. Locul 34 pare bun, dar e de fapt sub locul 51 de la slalom. Diferenta o face intarzierea cu care a trecut linia de sosire (23 de secunde dupa doua manse, fata de 17). Concluzia este ca Mara are suflet de luptatoare si putere pentru a depasi obstacolele, calitati cu care, indrumata corespunzator, ar progresa frumos.

Alin Tulburean a inceput intrecerile olimpice cu un esec. N-a terminat mansa a doua a slalomului urias. Se intampla si la case mai mari, nu e o tragedie. La slalom a pornit speriat si timpul primei manse reflecta asta. In mansa a doua si-a amintit ca schiul e un joc frumos, o arta care trebuie savurata si a redus cu doua secunde intarzierea fata de primul clasat, desi luat de avant a trebuit sa se opreasca ca sa nu iasa de pe traseu cu cateva porti inainte de sosire si a repornit de pe loc. Intarzierea totala de aproape 16 secunde isi pierde astfel din relevanta. Locul final, 35, din 107 baieti prezenti la start, e mult peste ce a primit el de la federatie. Concluzia? Talentul exista, indrumarea si pregatirea pentru un nivel inalt nu. Si asta nu din vina lui.

Andrei Thomas Cojanu e liderul generatiei lui. In Romania. Ceea ce nu inseamna nimic fara o comparatie cu cei din exterior. In afara taberei deja pomenita, a luat parte si la un camp FIS de pregatire. Din pacate n-a terminat prima mansa la slalom, disciplina la care e mai bun. Iar la slalom urias, pozitia finala, 58, mascheaza partea buna a evoutiei lui: doar 12 secunde intarziere. Concluzia? Aparentele inseala. Nu-i exclus ca baiatul acesta sa fie urmasul lui Alexandru Barbu. Daca nu se da batut in fata obstacolelor inutile pe care i le vor ridica in cale cei care ar trebui sa-l ajute.

Si ajungem la Andra Caill, cea mai buna reprezentanta a schiului alpin romanesc la aceste intreceri, indiferent daca ne luam dupa criteriile vizibile cu ochiul liber, sau dupa cele accesibile numai cunoscatorilor. Andra a inceput sa concureze la nivel FIS sezonul trecut. Cu fiecare cursa a prins tot mai multa incredere. Si-a imbunatatit punctajul FIS. Totul pe banii familiei.

Iarna aceasta a pornit cu trialul din tabara FOTE, la care a dovedit ceea ce n-ar fi fost nevoie sa dovedeasca: e mai buna decat colegele de generatie care se antreneaza in Romania. Apoi s-a dus cu Andrei in campul FIS, unde… s-a accidentat la antrenamentele pe uscat: ruptura completa a ligamentului talo-fibular anterior si edem osos la nivelul gleznei, predominant pe astragal. A revenit pe zapada abia la cumpana anilor, cu un deficit de kilometri pe zapada. Si cu glezna inca umflata si dureroasa din pricina contuziei.

La festivitatea de deschidere a fost desemnata purtatoare de drapel, onoare ce a umplut-o de mandrie si de ambitie. Dar traseul foarte direct si rapid al slalomului au inhibat-o putin. A taiat singura din viteza, ca sa fie sigura, sigura ca ramane pe traseu. A incheiat pe locul 46, cu 13 secunde intarziere. Deloc rau pentru o schioara care are inca glezna umflata.

Dar putea mai mult, stia asta si vroia asta. Ca si la Andrei, slalomul este disciplina ei de baza, dar de aratat ce poate nu-i mai ramasese decat uriasul. Cand tragem linie, intarzierea totala este aceeasi. Dar traseul a fost foarte selectiv, eliminand in ambele manse fete cu ghiotura (merita stelute si Mara, pentru rezistenta). Iar in mansa a doua, Andra a crescut ritmul apropiindu-se la mai putin de sase secunde de campioana. Concluzia? Abia astept s-o vad crescand in restul sezonului.

Vineri a fost programata intrecerea pe echipe. Romania avea minimul de schiori necesari probei care se desfasoara in manse paralele, in sistem eliminatoriu. Asa ca s-a aratat amatoare. Alaturi de alte 18 tari. Sistemul face ca numarul 19 sa nu fie unul potrivit pentru inceput competitia. S-a facut ordonarea tarilor, in functie de punctajele schiorilor din echipa la slalom urias. Alin si Mara n-au avut nimic, Romania n-a intrat intre cele mai bune 16 echipe, si n-a fost admisa in concurs.

Tragand linie, putem spune ca indiferent daca cei patru copii ne-au confirmat sau nu asteptarile, toti s-au mobilizat si si-au depasit conditia. Daca cineva este nemultumit, problema e a lui si nu a tinerilor nostri.

Intr-una din zile am auzit ca Puiu Gaspar, onor secretarul federatiei romane de schi si biatlon s-a infiintat la cursa. Mi-am facut urechile palnie, le-am ajustat pe frecventa potrivita si am incercat sa-i spionez un pic zicerile. Cu doua zile mai inainte, dupa locul 5 obtinut de Romania la sarituri cu schiurile – felicitari, Sorin Mitrofan! – domnul Gaspar declara satisfacut: „Este un rezultat foarte bun care demonstreaza ca investitiile in sariturile cu schiurile din Romania, din ultimii ani, nu au fost in zadar .”

La slalom n-am avut avantajul unui reportofon care sa-i prinda si sa-i lase posteritatii inteleptele-i vorbe. Imi cer scuze, citatul urmator nu e chiar citat, ci o aproximare a ceea ce am inteles in harmalaia generala a cursei. Privind la schiorii de top, Puiu Gaspar a exclamat nostalgic: „Uite ma, cat de bine merg astia… Voi nu puteti sa faceti ca ei sa castigati? Trebuie sa munciti mai mult”.

Ce mai e de spus? Halal sa-ti fie, federatie!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s