Fețele ultimului loc si alte bilanțuri

Dupa coborarea masculina din Beaver Creek aproape m-a prins al doilea cantat al cocosilor contrandu-ma cu Ionica Achiriloaie pe chat. Eu euforica, mandra de el si cuprinsa de respect, el cumplit de rusinat, dezamagit, si in acelasi timp nedumerit de severitatea intarzierii incasate.

 

Decolarea pe Golden Eagle

Primul antrenament oficial trecuse ca prin vis. Jetlag-ul. Dupa un somn bun a revenit optimismul. „Acum pot incepe sa si schiez.” N-a putut, ca a venit ninsoarea. Aproape n-a putut nici super-uriasul despre care am povestit deja. A trebuit inghitita prima dezamagire serioasa. Dupa al doilea (si din pacate pentru el ultimul) antrenament mi-am dorit numai sa nu schieze la fel in concurs. Intarzierea de peste noua secunde a scazut cu una, dar pozitia pe schiuri… Ionica, te rog nu asa!

Pozitia aceasta este una dintre mostenirile nefericite ale adolescentei. Cand l-a cunoscut pe Hans Frick, antrenorul lui, Ionica schia mai tot timpul lasat pe spate. Hans l-a impins cu vorba inainte. Si acum Ionica incearca in permanenta. Dar naravul vechi greu gaseste leac. Cum e traseul mai dificil si Ionica se concentreaza la trecerea cu bine a diferitelor obstacole, cum corpul revine in adancitura formata in canapeaua obisnuintei si Ionica al nostru strabate partiile de parca ar prefera sa se opreasca. E greu de gasit un baiat mai curajos decat el, dar impresia pe care o lasa cand uita sa se aplece inainte, e de teama. Din aceea cu dardaiala. Nici nu vreau sa-mi imaginez hohotele suporterilor de ocazie, de l-ar fi vazut asa.

M-a uns pe suflet coborarea lui de a doua zi. Inca mai are enorm de mult de lucru. Stabilitatea sufera uneori. Dar dupa fiecare dezechilibrare a prins betele mai bine si a tras de el mai departe. Si n-a cazut. Acum un an, asa cum s-a vazut in Soci, n-ar fi ramas in picioare pe terenul accidentat din Beaver Creek. Sunt lucruri pe care cifrele seci nu le divulga. Arata un pic mai bine decat anul trecut. Penalizarea a fost cu aproape 4 puncte mai mica. Nu e un progres imens, dar el exista. Insa dupa cum ziceam, semnele bune sunt deocamdata in concentrarea mai buna, in pozitia pe schiuri si in redresarile la care anul trecut nici nu visam.

Care este cea mai dificila partie pe care ai schiat pana acum? Beaver Creek, clar. Ce te-a facut asa de lent? Curbele stranse. Aceasta este piatra de moara pe care o trage Ionica in urma schiurilor. „Slalomist nu mai putem face din el”, vorba lui Hans. Tehnica pe care copiii austrieci o prind chiar de la intrarea in adolescenta, nu i-a fost predata coboratorului nostru. Si atunci mai putem spera la ceva? „Da, are un instinct bun al vitezei.” Tot conform lui Hans. Si inapoi la piatra de moara. „Dar greseste prosteste. Asta nu-i spun lui, dar asa este. Ceilalti schiori nu fac greselile pe care le face el.”

Si cu toate acestea, la nivelurile de sub elita, Ionica tine pasul cu restul lumii.

Prin ce difera Birds of Prey de coborarile obisnuite pe care mergi tu, Ionica? Tot. Preparare, traseu, partie. Atat de inghetata a mai fost doar in Soci. Traseul rapid si dificil. Fara locuri de respiro. Iar panta, aoleu a zis Annemarie Moser Pröll cand a vazut-o de aproape. Si daca ar merge direct spre vale ar mai fi cum ar fi, spune mai departe Ionica. Dar e piezis. Cu viraje puternice repetate pe aceeasi parte. Pe acelasi picior. Abrupta si curgand piezis.

O suta de secunde a durat coborarea lui Ionica. Inmultite cu sutimile ajungem la 10000 de momente in care cea mai mica neatentie l-ar fi putut costa enorm. De la ceva rupt, pana la viata. In Beaver Creek ne-au aratat prin ce pericol trec baietii acestia viteji, atat Bode Miller, cat si Ondrej Bank. De aceea am insistat si inainte de Soci, si o fac din nou. E indecent sa spunem o vorba rea despre un vitezist.

Hans Knauss, unul dintre medaliatii coborarii mondiale in 1999, tot pe Birds of Prey, a comentat atunci cand l-a vazut pe romanul nostru incheind cursa: „cand un schior care nu este la fel de versat tehnic ca elita se incumeta sa schieze pe partia asta, dovedeste un curaj in fata caruia trebuie sa-ti scoti palaria.”

Bun, si atunci de ce se rusineaza Ionica? Il racaie ultimul loc, il racaie intarzierea si il racaie faptul ca singurul schior cotat sub el, Andreas Zampa, pe care il intrecuse in Cupa Europei cu cateva saptamani mai devreme, a fost mai bun cu patru secunde! Cu Zampa cel mic (e fratele lui Adam Zampa, care iarna aceasta a facut puncte multicele in Cupa Mondiala, la slalom si combinata) nu e nici un mister. Schior complet fiind – a luat startul in toate cinci probele – bagajul tehnic de care are nevoie pentru a concura la slalom special si urias l-a favorizat pe traseul foarte tehnic de la mondialele americane.

Supararea cu intarzierea e de inteles. Ionica s-a antrenat in timpul verii ca niciodata. E mai puternic, are un echilibru mai bun, ba chiar simtise ca a progresat si tehnic. Simtise ca a progresat enorm, iar cifrele au indicat mai nimic. Asa se intampla uneori cu acumularile. Isi arata roadele tarziu. Si intre timp stai si te framanti in gol, intrebandu-te unde gresesti. Intrand intr-un cerc vicios, adaugand din nou momentele de gandire la deciziile de pe partie, cand acestea ar trebui sa izvorasca din instinct.

Supararea cu ultimul loc este romaneasca. Presa si suporterii de o zi urla sau rad, ha, ultimul loc. Sportivii se amarasc, isi urasc conditia de codasi si isi jura ca niciodata nu vor mai ajunge asa jos. Apoi vine o noua editie a Jocurilor Olimpice sau Campionatelor Mondiale, si iar trebuie sa ia startul intr-o cursa pierduta cu mult timp inainte, fiindca acestea sunt momentele pentru care ii finanteaza federatia. Aici le acorda atentie. Niciodata in cursele mici in care isi croiesc un drum spre calificarea la aceste intreceri sau pentru asigurarea unui loc mai bun de start.

Ionica si-a jurat deja in Soci sa nu mai fie printre ultimii. In Beaver Creek n-a reusit. Si dupa ce am incheiat discutia, si-a cerut scuze public pe pagina de Facebook. „Campionatele mondiale s-au incheiat pentru mine. Si as dori sa imi cer scuze. Am spus acelasi lucru dupa Sochi, il mai spun o data. Nu am revenit in acest sport pentru astfel de rezultate, mai bine nu eram aici. Va promit dragi prieteni… acest lucru nu se va mai repeta in cariera mea de sportiv. Invat din experienta si trec mai departe.”

Drastic. M-am gandit si rasgandit cum sa-i raspund tot public la aceste promisiuni. M-au scos din impas cei de la treizecizero, intr-un articol din seria celor dedicate meciurilor din Fed Cup de la Galati. De fapt gandul bun ii apartine Ralucai Olaru, care „a punctat corect într-una dintre intervențiile ei, vorbind despre încrâncenarea și inabilitatea noastră de a accepta înfrângerile ca parte a unui amplu proces de învățare, comparativ cu străinii care sunt mult mai relaxați în ce privește eșecurile sportive.”

Bingo! Din greseli se invata spune o vorba veche din batrani. Dar cine mai are timp de analizat zicale intelepte? Scuzele lui Ionica au luat fata ultimului loc in titluri, care insa tot a aparut in interiorul stirii. Nimeni n-a tresarit la gandul nedreptatii cand a scris, nimeni n-a tresarit cand a citit. Eventual au oftat resemnati.

Si zau ca nu exista motive de resemnare. Ionica s-a reapucat de schi pentru a demonstra ca se poate si in Romania. Inaintea lui mai incercase un temerar, Florentin Nicolae, pe care Ionica inca nu l-a depasit la coborare, si care tot asa, la intrecerile mari a terminat tot ultimul sau penultimul. Schiind de fapt grozav pentru Romania!

Fiindca in Romania nu exista nici o partie de coborare, nu exista nici un antrenor de coborare, iar incompetenta ce domneste printre antrenori este atat de adanca, incat acestia nici nu-si dau seama ca nu stiu. „Ceilalti fac alt sport decat noi”, mi-a spus un copil aruncat in valtoarea bataliei pe schiuri cu natiunile mari. Acesta este punctul de pornire.

In doi ani de la canalizarea spre performanta, unul fara antrenor si unul cu, Ionica a patruns intre primii 400 de coboratori ai lumii. Lipsa de competitii din sezonul curent l-a scos deocamdata un pic in afara, dar l-a privat si de experienta competitionala. Cursele din Beaver Creek au fost concursurile cu numarul 4 si 5 din aceasta iarna intarziata si capricioasa. La schi examenele sunt simultan si lectii. Si cat timp schiorii nostri nu-i prind din urma pe adversarii lor, notele primite n-ar trebui sa intereseze pe nimeni. Fiecare intrecere e o lectie care-i face un pic mai buni decat erau la start.

Da, Ionica a terminat pe ultimul loc la coborare, si este un loc bun. Exista progres, rezultatele tind sa devina mai bune spre sfarsitul sezonului, a luptat frumos si a ridicat stacheta la un punct depasit pana acum de un singur schior din Romania. Ar fi, iertati-mi taria cuvantului, stupid sa se lase doar pentru ca necunoscatorii nu vad decat ca incheie un clasament. S-ar putea sa nu-si atinga niciodata visul – o clasare intre primii 30 intr-o cursa mare. Dar mai are de recuperat doar 3 puncte FIS pana la atinge recordul romanesc masculin la coborare. Si dupa ce-l atinge, poate sa-l duca atat de sus incat cei care vin din urma sa aiba serios de munca pentru a-l depasi. La progres si rezultate de temelie se poate ajunge si de pe ultimul loc. Caci sa nu uitam: pe drumul dintre ultimul si campioni, penultimul schior se afla de obicei deja la jumatate.

***

Partial acest ultim loc si teama de reactiile la el au facut-o pe Ania Caill sa se retraga de la probele de viteza. Si-a anuntat si ea lipsa pe facebook, justificand-o: „Nu voi fi la startul curselor de viteza din Beaver Creek! Din cauza vremii proaste din Europa nu am avut sansa sa-mi folosesc schiurile de viteza prea mult in acest sezon. De aceea am decis sa raman in Franta si sa lucrez la sala, pentru a fi pregatita pentru singura mea proba din Vail, slalomul urias.”

Ania - Beaver Creek

A contat in decizie si nesiguranta personala, desigur. Fara antrenamente iuti, n-ai cum sa prinzi aripi. Ar fi trebuit sa schieze din nou sub potential, asa cum a facut-o in Soci si n-a mai vrut. Desi, retragandu-se din aceste intreceri, a ratat sansa unor lectii pretioase. Tocmai pentru ca Romania nu este pregatita sa vada concursurile mari ca pe niste lectii.

Nici uriasul n-a fost floare la ureche. Aici n-au lipsit antrenamentele inainte sa ajunga la Beaver Creek, a avut si curse in picioare si a inregistrat si un progres notabil la punctele FIS – 38,73, Ania fiind abia a doua romanca dupa Edit Miklos cu asa punctaj coborat. Dar a schiat cu sabia lui Damocles deasupra capului.

Spre deosebire de Jocurile Olimpice unde toata lumea care termina prima mansa intra in a doua, la Campionatele Mondiale doar primele 60 din cele 116 competitoare au fost primite pentru inca o incercare pe traseu. „Mi-a fost teama ca nu ma calific si am schiat prea cuminte,” spunea ea dupa prima mansa, in care a tremurat serios pentru locul ei.

In mansa a doua a mers doar cu grija evitarii abandonului. O secunda mai putin intarziere. Ce face un stres mai putin pe cap! Cum ar schia oare daca s-ar sti cu totul libera de obligatii? Mi-ar placea s-o putem convinge ca nu ne datoreaza nimic in afara de concuratul cu zambetul pe buze.

Cu emotii cu tot, Ania si-a redus intarzierea fata de Anna Fenninger cu cinci (!!!) secunde in comparatie cu Soci. Si chiar daca plecam urechea la carcotasii care vor protesta ca la JO a fost un urias muuuuult mai lung, si calculam procentual, tot raman trei secunde in favoarea ei. Bravo Ania si tine-o tot asa.

***

Alexandru Barbu a fost anul trecut de departe cel mai bun schior roman. La toate intrecerile. Cinci podiumuri, dintre care doua victorii in cursele FIS. Toate la slalom. Locul 48 la uriasul din Soci, cu o penalizare buna pentru acest nivel, urmat de fantasticul loc 21 de la slalom, a carui valoare nu o voi putea niciodata sublinia destul. Coborarea punctajului FIS la slalom sub 20 de puncte, record pentru un schior roman.

Cateva cuvinte la slalomul urias

Pana si eu am inaltat asteptarile pentru acest sezon. Care a fost insa prefatat de o accidentare la umar in timpul pregatirii lui, rezolvata prin operatie. A urmat amanarea in lant a curselor planificate. Inainte de Soci, Alex luase startul in 32 de curse. Iarna aceasta au fost sapte.

Subtire rau platosa pregatirii lui. Fara vina, dar asta nu mai apare in statistici. A fost obligat sa ia startul si in precalificarile pentru cursa. Caci spre deosebire de intrecerile feminine, cu 116, respectiv 120 (slalom urias/special) de participante, cele masculine au avut un numar de inscrieri masiv: 160 la urias si 156 la special.

Cincizeci de fericiti s-au odihnit in zilele premergatoare finalelor. Restul s-au intrecut intr-o cursa cu o metoda ciudata de calificare, pe care va promiteam ca o voi deslusi daca e nevoie. A fost, si aici este momentul sa ii multumesc tatalui lui Alex, care a explicat cu exemplu care sunt regulile.

Primii 25 concurenti se califica prin propriile puteri si drept recompensa primesc numere de start intre 51 si 75. Ceilalti sunt sortati dupa punctajul FIS si in aceasta ordine, primii 25 care nu au compatrioti in cursa, primesc biletul de start cu numere intre 76 si 100. Pentru Alex aceasta a insemnat ca la urias in teorie ar fi putut rata calificarea, dar la slalom o avea asigurata, miza precalificarii fiind doar numarul de start.

S-a calificat fara probleme la urias, de pe locul 26. Si-ar fi dorit sa termine macar cu unul mai sus. Dorinta i s-a implinit la finala. A prins lejer un loc in mansa a doua cu o evolutie prudenta, dar sigura in prima. A tras-o la xerox dupa pauza si a mai saltat cateva locuri. Tinta fusese fixata deasupra locului 48, cel obtinut in Soci. A terminat pe 47, obiectiv indeplinit.

Ar fi nedrept si fata de cititori, si fata de el sa pun superlative performantei. A schiat cuminte si curat ca un copil silitor. Dar fara zvacul dovedit la Jocurile Olimpice. Insa ne amintim bilantul comparativ al lunilor de pregatire pentru cele doua competitii. 32-7 e un scor strivitor. Renumeratie mica, rezultat dupa buget, cum ar spune nenea Iancu. Cu o firimitura sub ceea ce stim deja ca poate.

Mai ramasese slalomul. Disciplina lui. Tot cu precalificari, ca de, prezenta e obligatorie ca sa fii selectat pentru finala. Alex a tinut sa termine intre primii 25. Si cumva a reusit, desi totul a mers mers pe dos. In loc sa termine Campionatele Mondiale cu o noua clasare in fruntea „restului lumii” privind nestingherit de pe pozitia lui spre elita slalomului masculin, Alica le-a incheiat cu un mesaj trist pe facebook.

„Da, am fost descalificat (de pe locul 24 dupa prima mansa – n.r.) din cauza limitei de înălțime a legăturii (pentru mai puțin de 0,1 mm) si, din nefericire, m-am accidentat la genunchiul drept. Am fost la medici si urmează sa fac si un examen RMN. Nu știu deocamdată cât de grav este, dar nu pot sigur sa fiu la start mâine – îmi pare extrem de rău… La acest gen de competiții, in care încerci sa fii maxim pregătit, fizic si psihic, deoarece te întâlnești cu cei mai buni din lume, pe fondul a mai multe manșe de concurs zilnice pot apărea oricând astfel de probleme. Poate dacă eram in echipa de la Soci (cu fizioterapeut si preparator fizic) puteam evita situația asta… Ii felicit pe Jon si pe Ania care au reușit rezultate extraordinare si, in ceea ce ma privește sper ca pana la următoarele competiții majore – CM si JO – sa fiu intr-o forma fizica si psihică perfecte pentru a obține rezultate notabile… Multumesc pentru susținere!”

***

Acestia sunt cei trei schiori care ne-au reprezentat cu onoare in Vail si Beaver Creek. Iar daca cineva nu este de acord, il invit sa ne reprezinte el mai bine.

Acum punem jurnalul Mondialelor in cui si ne intoarcem la Cupa. Fetele schiaza in Maribor, sambata urias, duminica slalom. Baietii sunt in Austria, pe partia nou-nouta din Saalbach, cu o coborare spectaculoasa rau (sau bine), ce include si o saritoare cu un Audi parcat in garajul de zapada de sub talpile schiurilor. Coborarea e urmata de un super-urias duminica. Daca apuc, pun si programul complet. Daca nu, orele de start le gasiti intotdeauna aici.

9 păreri la “Fețele ultimului loc si alte bilanțuri

  1. John si Alica fac parte dintr-o specie aparte, a exploratorilor care duc un domeniu spre progres. Ei nu se multumesc cu”nu se poate” sau nu s-a mai facut asa ceva, ci se incapataneaza sa-si forteze limitele. Si doar prin atat si sunt deja castigatori. Pentru micutii de la Corona, John este un exemplu si un membru al echipei la care se raporteaza. Unii au vrut si autografe de la el. Asta nu e putin. Sa nu uitam ca are 24 de ani si invingatorul din acest an are 34. Eu sunt convins ca va progresa si o sa-l vedem in 2 ani intre primii 30 de sportivi din etapele Cupei Mondiale.

    • Doi ani este un tel putin cam optimist. 🙂

      Peste sase cred ca vom afla daca poate ajunge acolo sau nu. Dar dupa cum spuneam, e destul si sa ajunga atat de bun incat cei care vin dupa el sa fie obligati sa-i implineasca visul daca vor sa-l depaseasca. 🙂

      (Imi place foarte mult ce se intampla la clubul Corona.)

    • Asa este. In afara lui John mai avem inca 6 sportivi in loturile nationale de copii si cadeti. Si in afara lor inca 14, mai mici de 13 ani. Toti deja au ca si obiectiv sa ajunga mai sus ca el. Si le place viteza. Anul acesta la 13-14 ani 5 au inceput deja antrenamentele de SG cu antrenorii Iliescu si Focseneanu. Erau prezenti si John si Hans. Asa ca vom veni din spate cu surprize 😊

  2. Ce as mai putea spune ?!?explici atat de clar si ma tot intreb de ani,cand si cum oamenii nostri nu se vor repezi sa traga 25 la fund asa ,fara gandire . Doar faptul ca Ionica a ajuns unde a ajuns e de admirat si felicitat .Bravo Ionica , ai adus numele Ro pana laVail, pe partia asta grea cu curaj si sperante pe care doar Temerarii se incumeta . FELICIARI din suflet ! :)…….:) si data viitoare , tine genunchii indoiti 🙂

  3. Draga ziarizda…nu stiu cine esti si ce sport ai facut? imi plac comentariile tale…sunt super dar nu au nici o treaba cu schiul alpin…acum imi dau seama ce mare asemanare este intre geometrie si comentariile tale despre schi si antrenori de schi sunteti doua lucruri paralele care nu se intalnesc niciodata…tu si schiul…in sfarsit nu are rost sa-ti explic ce si cum, caci oricum nu o sa intelegi nimic!!! sunt DAN ILIESCU si vreau sa-ti zic un singur lucru. sti care e diferenta dintre mine si Hans Frick? este cea dintre un passat si un logan fac acelasi lucru dar pe bani mult mai putini…passatul are o armata in spate care ii face reclma loganul nimic si totusi a spart piata in germania la vanzari….deci daca ai sti si te-ai documenta in ce conditii lucreaza un antrenor din romania si unul din austria poate ai avea bunul simt sa nu faci aprecieri la adresa noastra a umililor antrenori din romania,,,,si inca ceva ca nu comentez de salariu…la conditiile de aici nu ar lucra nici un antrenor din vest o zi!!! asa ca pe romaneste ciocu mic…daca un antrenor din austria zice sa mancam un rahat toti il mancam si zicem ca mai vrem…daca un antrenor din romania zice sa mancam o savarina toti vomita de scarba si spun ca am facut un mare rahat si nu putem sa-l mancam…stiu urmeaza intrebarea ce rezultate am? okkkeyyy iti spun in viitor ce rezultate am dar o sa-ti spun si ce am adus de-acasa din banii familiei ca sa pot merge inainte cu copiii…sincer imi vine sa ma apuc din nou de monitorie ca acolo se castiga bani frumosi cu munca putina…pot sa scriu pana maine dar stiu ca este in zadar..si inca ceva,ce sti tu despre proba de coborare?ai facut macar una in viata ta?ai antrenat vreodata?eu nu-mi permit sa comentez de jurlnalism,caci stiu ca sunt depasit…vorbe in vant!.

    • Aveam o parere buna despre dumneavoastra. V-ati descalificat singur din pacate in momentul in care ati inceput comentariul cu o injuratura.

      Nu sunt ziarista. Blogul acesta este un hobby care nu-mi aduce nici un castig. Nu ma pricep la schi. De aceea ma documentez de fiecare data ascultand la oameni care se pricep. Invat, compar, sintetizez si filtrez. Asta este ceea ce fac.

      Afirmatia ca domneste incompetenta este o apreciere majoritara, ce nu exclude exceptiile. Voi fi prima care voi saluta aparitia unui antrenor roman priceput. Am avut in trecut cativa, deci pot aparea unii noi oricand. Avem destui antrenori care pun suflet in meserie si iubesc schiul. Am remarcat ca va numarati printre acestia. Va recomanda si rezultatele copiilor pe care ii indrumati. Sunteti probabil unul dintre cei mai buni antrenori din Romania. Priceperea si capacitatea de a conduce tinerii elevi la performante internationale, este totusi altceva. Nu ma hazardez in a spune ca nu sunteti in stare. M-as bucura sa fiti una din exceptii.

      Totusi suficienta emanata de comentariul dumneavoastra nu este foarte incurajatoare. Inteleg ca va considerati un antrenor la fel de bun ca Hans Frick. Ducand rationamentul mai departe, Ionica este fraier ca nu va angajeaza. Ar putea face economii, pastrand rezultatele la acelasi nivel, nu-i asa?

      Dar sa lasam vorbele goale. Foarte reusita comparatia cu passatul si loganul! Antrenorul roman tipic este intr-adevar un logan care se crede passat. Iata cum a spart loganul piata germana de vanzari anul trecut: http://www.autohaus24.de/news/die-meistverkauften-autos-2014/

      Daca va intereseaza, pot cauta si analize tehnice ale celor doua masini efectuate de specialisti independenti din austria si germania. Cand au aparut in revistele cluburilor auto, le-am citit. Loganul a fost deasupra la capitolul pret. Este o masina ieftina. Nu avantajoasa, ci ieftina in toate sensurile.

      Intorcandu-ne la profesorii de schi din Romania, imi sustin afirmatia cu rezultatele romanesti de la nivel de juniori in sus. Am remarcat o crestere la nivel de copii, sunt cativa clar peste ce au fost juniorii actuali la vremea lor. Dar testul adevarat se va da abia in momentul in care vor incepe sa participe la concursuri FIS de valoare. Nu la cele din Predeal. 🙂 Nu va imaginati cu cata nerabdare astept sa creasca elevii dumneavoastra.

      Un alt argument in favoarea aprecierii mele il reprezinta rezultatele de la eurotestul de monitori. 48 de participanti barbati, 4 admisi. Am vazut ca parerea participantilor este ca nici in vest nu sunt multi admisi. Nu pot vorbi in numele tuturor tarilor apusene. In Austria eurotestul este considerat „baremul mimin de cunostinte necesare practicarii meseriei de instructor de schi”. Pentru a deveni antrenor mai este nevoie de inca unul pana la patru semestre de cursuri teoretice si practice, cu examene la sfarsitul fiecarui modul si o lucrare de diploma.

      E clar ca nimeni din Romania nu-si permite sa participe la o astfel de scoala pe cont propriu. Nu voi inceta insa sa sper ca o minte luminata de la un club va considera o investitie buna trimiterea unui antrenor in Austria pentru a fura meserie de la oameni a caror invatatura se bazeaza pe experienta a aproape unui secol de succese in domeniu.

      Nu este rusinos sa nu stii. Rusinos si pacat este sa te minti ca stii cand nu stii. Pentru binele copiilor care schiaza sub bagheta dumneavoastra, sper sa fiti intr-adevar atat de priceput pe cat va credeti.

      Cu Hans Frick am discutat personal si m-am putut convinge cu ochii mei ca stie despre ce vorbeste. Pe dumneavoastra nu va cunosc si nu va pot aprecia decat din filmuletele pe care le-am vazut de la cursele celor mici. Am remarcat de la prima vizionare ca sunteti un excelent pedagog si nu va limitati la rolul de motivator al copiilor. Analizati traseul si le oferiti elevilor dumneavoastra indicatii tactice pretioase. Am nevoie insa de mai multa informatie pentru a va putea estima competenta la nivel international. Poate ne vom intalni intr-o buna zi, desi dupa cum ziceam mai sus, inceputul comentariului nu va onoreaza deloc si nu ma atrage discutia cu o persoana grosolana.

      Pana la o posibila intalnire, va urez ca viitorul sa va plaseze deasupra antrenorilor despre care am vorbit in articol!

  4. Stimata doamna,ref.la comentariul lui Dan,posibil sa fi fost o eroare de tastare acel inceput care pare abrupt.Este greu pe de alta parte,oricata capacitate de informare,invatare,sintetizare,samd.aveti sa reusiti sa emiteti opinii perfecte in acest sport care are multe particularitati pe care un outsider nu le va putea intelege in veci de veci.Sincer,nici macar partial corecte.Spun asta pentru ca antrenorul romande ski alpin este multilateral dezvoltat adica este in marea majoritate a deplasarilor cu sportivii sai,intr-o oarecare ordine,sofer,bucatar,serviceman,montator trasee antrenament,si apoi,ANTRENOR.Bonus:psiholog,doctor de proximitate,responsabil cu aprovizionarea,paza de corp.Poate,in primul rand,PRIETEN al sportivilor antrenati.Vorbiti de copii si trecerea la juniori vs.rezultate.Apropierea pe care o manifestati fata de acest sport,ar trebui sa va faca sa stiti ca trecerea este foarte brutala din pdv financiar.Schiul alpin este tinut in viata din pacate, de efortul financiar al parintilor in primul si al doilea rand,precum si de cel al antrenorului.Pe de alta parte,FRSB,pune la dispozitie sportivului de ski alpin doar libertatea de a se antrena,de a se deplasa si participa la concursuri interne si internationale.Posibilitatea pe de alta parte ca DOI ANI LA RAND,CAMPIONATELE NATIONALE DE COPII-CADETI sa se tina pe o partie fara plasa de protectie,si in plus,TRAVERSATA DE TURISTI.Locatia:TRANSALPINA.Revin si spun ca trecerea de la cadet la junior inseamna un salt de la cca 5-7000 euro la 15-25000 euro,lucru care este greu de suportat financiar (echipament norme FIS,antrenamente,deplasari la curse FIS in vederea obtinerii de puncte FIS).Semnez cu nickname:tata de sportiv cu 8 titluri de campion national si 2 de vicecampion national,cu trei locuri intai in curse FIS,in ultimi 4 ani de zile. ANUL ACESTA TRECE LA JUNIORI!!!

    • Ca om care am facut schi si sunt implicat in schiul romanesc, dar am fost si timp de 15 ani in managementul de top al unor companii austriece prezente in Romania pot sa analizez corect si lucid problemele schiului romanesc. Problema antrenorilor este una minora si un efect al unor cauze mult mai profunde. Pentru asta am intervenit, considerand ca referintele la adresa antrenorilor romani sunt cel putin nedrepte. Antrenorii romani muncesc si mai mult si cu resurse mai putine decat antrenorii austrieci. Mult mai putine. Ceea ce spunea domnul Stefanescu este perfect adevarat. Antrenorii cum sunt Dan si Bradu si inca 3 sau 4 antrenori romani fac toate cele mentionate de dansul si mai mult. Sunt parinti pentru minim 4 luni pe an cat dureaza cantonamentele externe. De data aceasta in calitate de tata si nu de conducator de club pot sa spun ca antrenorii sunt acolo si intervin si in momentele delicate care apar in viata unor copii de 13-14 ani, cand apar probleme fiziologice sau cand se indragostesc. Si sunt profesionisti. Tot respectul meu si consideratia.
      Si acum sa ne intoarcem la esenta.
      FRSB buget 1.3 mil Euro ptr: schi alpin, fond, biatlon si sarituri cu schiurile.
      OSV 240 mil euro pe an doar pentru schi alpin.
      De aici apar diferentele. De la interesul producatorilor de material sportiv care nici pe bani nu vand in Romania schiuri de top desi suntem dispusi sa platim dublu si pana la conditiile de antrenament.
      Abia in acest an am reusit sa obtin o partie doar pentru sportivi si pe care sa nu mearga si turistii. Ce ziceti? Se poate concepe asa ceva in Austria? Nu cred.
      Daca in Austria sunt 200 de antrenori doar ptr WC, EC si FIS, care au anual pregatire speciala. In Romania nu cred ca as avea mai mult de 8. Dar oameni buni care au facut performanta si care au fost la Olimpiade.
      Anul acesta am 2 sportivi care trec la juniori. Echipamentul fiecaruia ma costa 5000 de euro. Plus pregatirea. Plus competitiile. E mult si nu facem fata fondurilor investite de alte tari. Ptr John am cumparat 12 perechi de schiuri cu costul ca cei mici sa mearga pe schiuri vechi si necompetitive. E o problema de a administra saracia si nu resursele. Si noi stam mult mai bine, incomparabil cu cluburile sportive scolare din Romania.
      Talente avem. Anul acesta o sportiva de la noi de 12 ani a castigat o cursa FIS la care au participat 5 tari. Si in Austria a venit pe 6 batand toate sportivele austriece de varsta ei si la doar 1.2 sec oe mansa de campioana Austriei la fete de anul trecut. Si asta cu antrenori romani si resursele limitate de care am tot vorbit.
      Si ajungem la juniori unde singura problema este ca nu avem cu ce sa-i tinem pe zapada 200 de zile pe an si nu beneficiem de echipament.
      Asa ca antrenori avem. Si am vorbit si eu cu antrenori austrieci care au scos campioni mondiali de juniori. Si nu m-au frapat cu nimic. Ei sunt doar specializati si au resurse. Scosi din patratica lor nu ar face nici jumatate din ceea ce fac antrenorii romani din nimic dar punand mult suflet.

  5. ….daca nu te pricepi la ski atunci de ce iti dai cu parerea…de fapt asta e internetul locul unde toti blogarii gasesc toate pe laptop din sufragerie dupa un dus fierbinte si o cafea calduta si trag concluzii…vreau sa-ti mentionez ca domnul de mai sus Stefanescu este tatal unui sportiv foarte bun care intamplator este adversar cu un sportiv de-al meu…deci daca el a sarit in apararea mea inseamna ca ma apreciaza si stie ca nu-mi bat joc de aceasta meserie..iar celalalt domn Leonte este seful meu….cat despre valoarea mea de antrenor iti spun eu cum sta treaba…eu nu sunt antrenor ci sunt doar prieten cu antrenorii…m-am apucat de antrenorat foarte tarziu la rugamintea unor parinti si aceasta este prima mea generatie crescuta din scoala de schi de mine personal cu una sau doua exceptii…deci nu ma pot compara cu antrenorii mai vechi..si probabil nici nu o sa ajung la nivelul unui austriac pentru ca sunt nevoit sa fac prea multe si ramane putin timp pentru partea practica…si inca ceva daca nu stiai, nimeni nu iti spune nimic in austria in materie de antrenorat doar ce poti tu sa furi de la unul de la altul…cineva mi-a promis de un an un plan de pregatire de la o academie de ski de acolo…l-am vazut asa cum am fost pe luna..eu pentru a merge mai departe cu acesti copii am renuntat la o scoala de ski(afacere) la un seviciu caldut de profesor post castigat pe viata mi-am pus pe butuci masina personala si lucru cel mai grav familia…deci cum ma pot compara eu cu un antrenor austriac? niciodata…a fost o greseala si o metafora faza cu loganul si pasatul de fapt eu sunt un tractor care trage inainte sa scoata cat de cat schiul din actuala mizerie in care l-au bagat altii…comentariul tau a fost mai grosolan si mai umilitor decat orice injuratura ai fi spus…eu nu-mi aduc aminte sa fi dat vre-un examen scris sau practic cu tine…din comentariu tau se simte ca ai vorbit mult cu antrenorii din austria…e dreptul lor sa ne considere slabi dar nu si al tau…si inca ceva Ionica Achiriloaie Alica Barbu Nan Ioan sportivi ce au participat la olimpiade si Mondiale de ce antrenori au fost crescuti??? si pentru cultura ta generala in Romania exista partie de coborare si inca ce partie buna dar cine te lasa sa o inchizi sa te pregatesti…eu nu te cunosc si sper sa nu am ocazia dar intuesc ca esti tanara si ca ti legatura cu unul din sportivii nostii care bineinteles are parerea lui despre Romania…zici ca ma astepti in viitor sa vezi ce rezultate o sa am cu copiii si ce valoare am eu ca antrenor?….deja am invins pentru ca macar am incercat si am sacrificat atatea pentru a merge inainte…si cioara sta pe creanga cateva sute de ani si se uita la doua generatii de vulturi dar tot din gunoaie mananca….pentru tine am un sfat…daca vrei sa faci o apreciere despre cineva incearca nu sa te documentezi ci mai intai sa-l cunosti personal si nu-l judeca dupa ce iti spun altii…din cate am inteles traiesti in Austria insa ai ramas tot cu metehne balcanice deh…pentru ca asta e ultimul meu comentariu care-l fac ma bucur ca m-am descalificat singur si in viitor ii las pe altii sa se califice…CONCLUZIE: un bucatar,sofer,cameraman,psiholog,doctor de proximitate,serviceman,carator de faniaone,montator,nu are nevoia de aprecierea unei persoane fara nume…unei blogariz..

Comentariile nu sunt permise.