Imperiul contraataca. Tripla victorie austriaca in Saalbach

La coborarea masculina de la Campionatele Mondiale din Beaver Creek, cel mai bun austriac a fost Matthias Mayer pe locul 12. Cel mai slab rezultat din istorie in proba regina a schiului alpin pentru natiunea regina. O ratacire de moment, dupa cum ne-au aratat astazi. Pe noua partie „Schneekristall”, creata special pentru escala rarisima a Cupei Mondiale in Saalbach (prima coborare dupa 19 ani), austriecii, tot cu Matthias Mayer in frunte (1:49,83), au acaparat podiumul. Diferentele intre ei, Max Franz (+0,02), respectiv Hannes Reichelt (+0,21), nu au fost mari. Cele dintre ei si restul lumii, da.

Max Franz (2), Matthias Mayer (1), Hannes Reichelt (3), primul podium exclusiv austriac la coborare dupa 9 ani (© GEPA)

Austriecii au dominat de fapt inca de la antrenamentele oficiale si explicatia e simpla. Atat ei, cat si Kjetil Jansrud (cel mai rapid joi), au incercat partia inca de saptamana trecuta. I-au invatat pasajele cheie, damburile si o parte din sarituri. Antrenorul american a remarcat joi, imediat dupa prima testare a traseului de catre restul lumii, ca doua zile nu-s suficiente ca sa gasesti linia ideala si cheile tuturor problemelor incuietoare de pe aceasta pista, cu actiune neintrerupta de sus pana jos.

Deci austriecii au avut avantajul terenului propriu. Cu o exceptie: Matthias Mayer, care la fel ca strainii, a facut cunostinta cu partia abia acum doua zile. Bun, dar ce s-a intamplat totusi cu Kjetil (locul 14), v-ati putea intreba. Norvegianul este unul dintre cei care la ultimul antrenament au facut cunostinta mai intim cu partia, dand cu capul de ea la o dezechilibrare. A reusit sa se ridice din mers si sa termine cursa, insa cu un dinte mai putin. Ca urmare astazi a schiat foarte prudent si a parut nesigur.

Multi schiori au avut problema aceasta, caci dupa doua zile insorite de antrenamente, in dimineata primei curse se stransesera norii deasupra Saalbach-ului si vizibilitatea a variat de la scazuta la inexistenta. „N-am schiat asa cum planuisem. De la numerele 11, 12 incolo, a fost si mai intunecat decat la inceput (Kjetil a avut numarul 18). Valurile au devenit dificil de detectat. Dar nici eu n-am schiat bine, si de acolo provine intarzierea. Se stie ca pista e dificila, intamplarea de ieri a facut-o si mai dificila. Rezultatul imi ingreuneaza situatia in Cupa Mondiala.”

Inceputul n-a fost chiar asa de rau. Sub panza subtire de nori, primii schiori si-au putut vedea umbra. Dar dupa doua zile de slefuire, pista s-a prezentat mai rapida, mai inghetata si mai accidentata decat o stiau baietii. Spectaculozitatea ei s-a aratat inca de la cursa cu camera a lui Hans Knauss.

A devenit si palpitanta odata cu startul francezului Brice Roger. Cazuse rau la ultimul antrenament, cand pista i-a prins violent un schi la viteza foarte mare, aruncandu-l prin toate cele trei plasele de protectie, si fix in acelasi loc a fost cat pe ce sa cada din nou. A repetat pe la mijloc cascadoria redresarii, iar inaintea saritorii peste Audi s-a intins pentru un moment in zapada intr-unul din viraje. Dupa asa o demonstratie, cred ca nehotaratilor din fata televizoarelor le-au disparut si ultimele dubii: coborarea aceasta trebuie vazuta!

Cand preiei conducerea cu aproape doua secunde  avantaj, asa cum a reusit italianul Peter Fill, trebuie sa fi facut o cursa buna. Dar printre evolutii cu probleme mari, porti prinse la limita, si figuri artistice, s-au strecurat si sapte mai rapide decat a lui.

Trei  schiori mai tarziu, David Poisson l-a intrecut pe Fill cu 23 de sutimi, pentru ca dupa inca trei schiori si francezul sa fie depasit de Max Franz. Max fusese cel mai rapid austriac la ambele antrenamente, prima data depasit de Kjetil Jansrud, a doua oara nedepasit de nimeni. Planul pentru astazi era sa repete rezultatul ultimului antrenament. Dar vizibilitatea mai scazuta, sau poate presiunea pe care a pus-o singur asupra lui, l-a crispat. Lipsa lejeritatii a scazut manevrabilitatea schiurilor si la viteza pe care nici nu s-a gandit s-o scada in vreun moment, aceasta l-a trimis pe cai mai ocolite. A mers departe de ideal si totusi l-a intrecut pe francez cu 58 de sutimi!

Poisson (locul 5 la final) a fost apoi intrecut si de Carlo Janka (4). Elvetianul a plutit usor peste saritoarea de pe traversa, a aterizat un pic cam jos, dar intarzierea a incasat-o pe final, acolo unde a pierdut jumatate de secunda fara sa faca greselile flagrante ale lui Franz. Adrien Theaux (7) a inceput mai bine decat Franz, dar pe traversa a aterizat pe spate si ridicarea in picioare l-a trimis in spatele coechipierului sau.

Grupa de elita a fost deschisa de Hannes Reichelt. Un inceput lent, o saritura cu loc de imbunatari peste saritoarea de cristal, Kristallsprung cum ii spun austriecii, pasaje lungi schiate ghemuit, care i-au inverzit timpul si apoi aceeasi enigma la final. O linie perfecta in Karussell si peste Audi, ce au condus totusi la un +0.19 pe tabela electronica.

Schiorul cu numarul 17, Travis Ganong, a lipsit din cauza unei gripe. Despre cel cu 18 pe tricou, Kjetul Jansrud, am povestit deja. Cu 19 a urmat Matthias Mayer. Pe partie se facuse intuneric bine. „N-am vazut nici o ridicatura si atunci m-am gandit sa las pur si simplu schiurile la vale.” Inceputul curajos i-a adus doua zecimi avantaj. A trecut insolent peste traversa plina de valuri sarite si a mai adunat cateva sutimi. Toate pretioase, caci asa cum se vazuse pana atunci, greselile lui Max Franz de pe final il facusera foarte rapid. Si intr-adevar, fara sa greseasca, Mothl a pierdut si el un sfert de secunda pe final. Unde si cum, n-a mai contat. Ii ramasesera doua sutimi pentru victorie.

Trei austrieci pe primele trei locuri. Asa avea sa ramana pana la final. Dominik Paris a fost pasager pe denivelari, iar schiurile l-au purtat in afara traseului. Guillermo Fayed (11) l-a imitat pe Brice Roger si cele cateva dati cand a trecut pe langa cate o cazatura l-au intarziat. Iar Patrick Küng (13) a fost ca un elev care a venit cu lectia neinvatata si da raspunsurile la intamplare, in speranta ca profesorul nu va observa.

Mai periculosi s-au aratat doi outsideri. Benjamin Thomsen (locul 8, egalul lui Peter Fill) a pornit supramotivat si ca urmare a pierdut timp sus, dar a gasit apoi masura potrivita si n-a mai adaugat aproape nimic la intarzierea initiala de 7 zecimi.

Dupa primii 30 de concurenti rareori se mai intampla sa apara vreo amenintare pentru locurile fruntase. Astazi Vincent Kriechmayr a contrazis regula. Purtand maieul cu numarul 40, a stiut ca podiumul e al colegilor sai. Si a mai stiut si ca la antrenamente le calcase strans pe urme. S-a temut ca daca n-ar scoate un rezultat apropiat ar arata ca „prostul satului”. Asa ca si-a propus sa nu ramana de caruta si a ajuns pe locul 6!

O gramada de schiori au cazut pe traseu. Nici unul nu s-a accidentat. Andreas Romar in schimb a cazut dupa ce a trecut linia de sosire. Spagat, catapultare pe sub saltelele ce marginesc stadionul si oprire la picioarele cameramanilor, in zona de presa. A terminat primul dupa linie, pe locul 31. Si a parasit arena pe targa. Ligamente rupte, si incrucisate si colaterale, plus o fractura de vertebra. Baiat curajos, ne-a promis imediat dupa ce a aflat diagnosticul: „I’ll be back next season.”

Aceasta a fost cursa. Pana cand s-a terminat, in boxa fruntasilor am asistat la momente induiosatoare. Max si Mothl sunt din acelasi judet, iar ca varsta ii despart doar 9 luni. De la gradinita concureaza unul cu celalalt. Ratarea primei victorii, pentru doar doua sutimi, de catre Max Franz, nu avea cum sa-l lase rece pe invingator. L-a mangaiat spunandu-i cu enorm de multa parere de rau „bietul de tine”. Fara pic de ironie. Ca si cum altul i-ar fi rapit sutimile lui Max.

Apoi fostul campion olimpic la coborare, Fritz Strobl, cojudetean de-al lor, le-a adus ciocolata. Din care s-au servit ca doi copii pofticiosi.

La sfarsit, palaria scoasa de Hannes, „cainii astia tineri au dovedit mult curaj, mai ales Mothl, care n-a vazut nimic, a schiat ca un apucat”, si dojana lui Max de la interviul comun: „Mayer asta ar fi putut linistit sa schieze cu doua sutimi mai incet. Sper sa ma revansez intr-o buna zi.” Si inca o data regretul celui victorios. „Imi pare tare rau pentru Max. Mai trebuie sa astepte prima victorie. Sper ca nu l-am ranit prea tare.”

Si bucuria de a se afla impreuna toti trei pe podium. „O super zi! Am avut nevoie de ea, noi, austriecii. In ultimul an am luptat cu totii enorm, si totusi tot timpul ne-am aflat in centrul criticilor. Astazi am aratat ca la coborare nu doar unul dintre noi, ci chiar mai multi suntem in stare sa terminam intre primii. La o cursa de acasa, sa stam trei impreuna pe podium, este o situatie coplesitoare.”

Precedenta tripla austriaca la coborare avusese loc in Garmisch, in 2006, cu Hermann Maier, urmat de Klaus Kröll si Andreas Buder. Si ca sa ramanem pe taramul coincidentelor, tot un Mayer, scris ca la Mothl de data aceasta, urcase cel mai sus si in precedenta tripla din Saalbach, petrecuta pe 22 decembrie 1999, intr-un slalom urias. Premiantii de atunci: Christian Mayer, Hermann Maier, Benjamin Raich.

Clasamentul final al etapei

2 păreri la “Imperiul contraataca. Tripla victorie austriaca in Saalbach

Comentariile nu sunt permise.