Tripla victorie austriaca de sambata din Saalbach a fost urmata ieri de tripla victorie Head, in frunte tot cu austriacul Matthias Mayer (1:31,53). Francezul Adrien Theaux (+0,23), care a primit premiul de popularitate dupa al doilea antrenament cu saritura lui de vultur peste Audi-ul parcat in pista (filmuletul e mai jos), si-a facut cadou si un premiu oficial, iar norvegianul Kjetil Jansrud (+0,27) a revenit pe podium, desi nu chiar pe treapta pe care si-ar fi dorit-o.
Adrien Theaux (2), Matthias Mayer (1), Kjetil Jansrud (3)
Vitezistii fusesera deja compatimiti la cursa de coborare, desfasurata sub o patura de nori, dupa doua antrenamente in soare. S-a putut si mai rau. Ieri a inceput sa ninga, apoi a dat-o pe lapovita, iar umezeala din aer s-a strans intr-o panza cetoasa, mai groasa sau mai subtire, dupa cum i-a fost norocul fiecarui concurent, asternuta peste noua partie Schneekristall din Saalbach.
Cu o zi inainte, coboratorii isi exprimasera temerea ca traseul va fi cel al unui slalom urias rapid, gandindu-se probabil ca antrenorul american va dori sa-l favorizeze pe Ted Ligety. Pana la urma a iesit un hibrid. Pasaje cu viraje foarte stranse, intercalate cu treceri peste damburi generos de largi.
Si o saritoare inghesuita in stanga garajului cu Audi-ul inainte de sosire, pe care primul concurent, Aleksander Aamodt Kilde, a scos-o neindemanatic in evidenta, dupa ce a prins la limita poarta precedenta. Norvegianul, pornit la drum fara informatii concrete despre cum se poarta traseul la viteza, a schiat imprastiat, dar neintimidat. Timpul sau avea sa se dovedeasca atat de bun incat doar sase concurenti l-au intrecut.
Matteo Marsaglia (6) i-a rapit 10 sutimi. Italianul, clasat pe locul 2 in clasamentul de super-urias al sezonului in urma cu doua ierni, si intrat intr-un con de umbra cu cateva rezultate foarte proaste anul trecut, s-a tot infipt intre primii zece anul acesta, desi inca nu evolueaza constant. La fel si in Saalbach. S-a saltat in clasament cu un finis reusit.
Multi au parut in stare sa-l intreaca, putini au reusit. Alexis Pinturault (5) a facut o cursa strategica, avand marcate in memorie toate punctele in care a trebuit investit in linie. S-a ghemuit mai mult decat adversarii, iar in singurul loc in care dupa o saritura s-a abatut de la linia ideala, n-a franat pentru ajustare, ci a regasit-o din mers. 15 sutimi avantaj.
Daca s-ar acorda un premiu de consolare ghinionistului numarul unu, in Saalbach acesta ar fi castigat de Carlo Janka. Elvetianul incheiase cu o zi inainte pe locul 4. Acelasi loc i-a ramas pana la urma si la super-G, desi a trecut linia de sosire cu timpul verde. Sus nimerise pe denivelarile tot mai accentuate de la schior la schior, dar i-a iesit perfect pasajul cu greseala lui Pintu, unde l-a intrecut pe francez.
Doar pe primul. Caci Adrien Theaux s-a dovedit fara de mila. A atacat de sus pana jos, a stiut si unde sunt plasate capcanele, le-a evitat pe toate, iar la final mimica ne-a indicat un om multumit de propria prestatie. Mai tarziu, la interviuri, a declarat ca de fapt n-a prea stiut cum sa-si evalueze timpul. Una peste alta, o saptamana buna pentru medaliatul cu bronz din Beaver Creek. „Mi-au facut placere si antrenamentele, cu saritura in spagat, dar si rezultatul de astazi pe un traseu dificil, cu lumina dificila.”
https://www.facebook.com/groups/414665998588030/permalink/791589064229053/
N-a stiut unde sa-si plaseze timpul si pentru ca din grupa de elita inca nu schiase nimeni. Insa cinci din cei sapte magnifici au ratat, partial si din cauza cetii tot mai accentuate. Otmar Striedinger (locul 20), cu un deget proaspat fracturat, are nevoie de timp ca sa se obisnuiasca sa schieze cu sina la mana. Dominik Paris (14) a facut o cascadorie la mijloc, Didier Defago (16) nu s-a aratat dispus sa riste, Georg Streitberger (22) s-a aratat prea dispus sa riste, iar campionul mondial Hannes Reichelt a facut experimente, dupa o greseala la a patra poarta. „Am incercat sa indrept lucrurile, am esuat. A fost o problema de strategie.” Din esec in esec, a ajuns si la o poarta la care i-ar fi trebuit ceva mai multa convingere ca sa o mai prinda, convingere consumata deja.
Cinci favoriti cu ratari este deja mult. Ceilalti doi au salvat firma. Tare dezamagit dupa coborare, Kjetil Jansrud a inceput salbatic, hotarat sa faca mai mult decat sambata. Salbaticia a dus la greseli, greselile au costat, si norvegianul s-a trezit la mijloc cu o intarziere de 3 zecimi. Finisul tras ca dintr-o miscare, l-a apropiat de francez, insa numai pana la 4 sutimi.
Foarte nervos in primul moment, Kjetil a lovit puternic zapada cu betele, dar in al doilea isi recapatase deja calmul, si a aplaudat spectatorii si fruntasul. La conferinta de presa si-a cerut scuze pentru izbucnire. „Cred ca nici nu m-am uitat la tabela inainte sa lovesc cu betele. Nu este genul de reactie pe care o arat des, de aceea sunt putin dezamagit de propriul comportament. Am simtit ca am facut cateva greseli in partea superioara, care m-au costat victoria. Dar asta inseamna ca presupui ca vei castiga fiecare cursa. Nu este atitudinea potrivita pentru un sportiv. Trebuie sa imi cer scuze.”
Poate n-ar fi reactionat la fel de violent daca s-ar fi vazut pe locul 3, pe care l-a trimis ulterior Matthias Mayer. Eliberat de victoria din ziua precedenta dupa un sezon dificil, Mothl a schiat ca un apucat. I-au scapat schiurile in derapaj? In urmatoarea clipa au aleargat iar spre urmatoarea poarta. L-a trimis viteza pe linii ocolite? A accelerat si mai mult. La final a ajuns atat de departe de ceea ce ne-am putea imagina ca ar fi idealul, incat nici comentatorii n-au mai sperat la victorie. Avantajul a fost totusi clar. Matthias nu facuse nici un compromis.
La interviul invingatorilor de sambata, Max Franz si Hannes Reichelt raspunsesera evaziv la intrebarea „si maine?”. Dar Mothl nu s-a rusinat sa faca promisiuni. „Victoria de azi imi da incredere pentru maine. De fapt, de la inceput am avut asteptari mai mult de la super-urias decat de la coborare.” Cu toate ca inca nu castigase nici unul la nivel inalt, spre deosebire de coborare, unde iarna trecuta bifase cate una la JO si in Cupa.
Si cu toate ca „sezonul meu nu a fost atat de bun incat sa se astepte cineva ca voi castiga de doua ori”. Incantat de rezultat fusese deja din ziua precedenta. „Cursa de la coborare o vad foarte sus, a fost cu adevarat buna. De mult n-am mai fost atat de multumit de prestatia mea si aseara m-am uitat inca de cateva ori la inregistrarea ei.” Asta dupa ce s-a dat in spectacol pe scena festivitatii de premiere, cantand la microfon, acompaniat de public, „I am from Austria”.
La start a avut nevoie de putina automotivare. „Am vazut ca pista e grea, conditiile proaste si vizibilitatea mizerabila. Dar m-am gandit ca o sa mi se mai intample de multe ori sa trebuiasca sa concurez pe asa vreme cainoasa. Pe traseu au fost cateva porti cu viraje foarte stranse. Mi-au prins bine antrenamentele ocazionale la slalom urias. Era si vremea sa obtin un rezultat bun. Am schiat la fel ca la super-G-urile de pana acum, poate cu singura deosebire ca astazi am purces la treaba putin mai eliberat. Cred ca la fel ca ieri, am avut o cursa buna de sus pana jos. Dar mai ales de la mijloc incolo am gasit o linie buna. Ieri am facut o nebunie de cursa. Am vrut sa schiez la fel si astazi, si sa atac. Si toata cursa a fost o bucurie.”
S-a vazut. Nimic nu i-a sters ranjetul de placere de pe fata.
Acum ca a invins aici de doua ori in doua zile, vor schimba localnicii numele muntelui din Zwölferkogel (culmea celor 12) in Mothl-Kogel (culmea lui Mothl)? „Nu stiu, poate trebuie mai intai sa castig de 12 ori.”
Podiumul a mai fost amenintat o singura data. Pentru scurta vreme. Beat Feuz a abordat un viraj prea direct, si un damb neasteptat l-a aruncat afara din traseu.
Daca privim clasamentul nu se poate sa nu sara in ochi locurile 6-10. Toate ocupate de concurenti cu numere foarte mici de start. La inceput conditiile, desi vitrege, nu au avut severitatea de mai tarziu. Printre acesti cinci norocosi s-a numarat si Travis Ganong, absent cu o zi inainte, din cauza unei gripe cu febra ridicata. Astazi s-a simtit mai bine. Totusi nu intr-atat incat sa faca si exercitiile zilnice. „Nu m-am suit pe bicicleta, nu am facut incalzirea. Doar m-am prezentat la start si am schiat. Nu am avut nici un plan, ci doar am strabatut traseul poarta cu poarta.” O abordare suficienta pentru top 10.
Inca dinainte sa zboare inapoi in Europa, Marcel Hirscher isi anuntase intentia de a lua startul la acest super-urias. Intrebat ce parare are, Kjetil Jansrud declarase ca e normal. Si el ar schia slalom daca s-ar pricepe cat de cat. Marcel s-a inscris asadar la super-uriasul din Saalbach. Cum totusi nu se impaca cu orice traseu de viteza, tatal lui s-a plimbat pe marginea pistei, urmarind daca exista zone in care viteza bate spre cea din probele de coborare. Daca ar fi fost vreun pericol, l-ar fi oprit probabil la start.
Marcel a pornit din pozitia rezervata nespecialistilor fruntasi in clasamentul general: 31. A avut vizibilitatea usor mai buna, cu mai multa lumina, au trecut si derapatorii pe traseu inaintea lui, dar denivelarile dure, inmultite dupa primii 30 de concurenti, au ramas pe loc. L-au scuturat salbatic pe tehnicianul pur sange din Austria, si l-au obligat la echilibristica de genul celei aratate pe vremuri, la aparitia lui intempestiva in Cupa Mondiala. A facut ceva de fiecare data si s-a redresat, iar dupa zambetul de la final, s-ar putea spune ca i-a placut. Dar si ca a fost multumit de rezultat. Locul 17, aducator de 14 puncte la recolta sezonului.
La interviul de la final, Marcel a ajuns la reporterii televiziunii austriece in timpul interviului lui Kjetil Jansrud, si cei doi ne-au oferit si un dialog glumet, legat de disputa lor aprinsa pentru globul mare al sezonului curent. Inainte de acest weekend, cu mai multe probe de viteza in program si 3 discipline active, norvegianul statea mai bine, cu toate ca il desparteau 180 de puncte de austriac. Dar, dupa cum a socotit si el, ar fi trebuit sa elimine diferenta in Saalbach. La final n-a adunat decat 78 de puncte, iar Marcel a punctat si el, un pic neasteptat.
„Daca ne gandim ca maximul pe care l-as fi putut obtine este de 200 de puncte, e clar ca am sperat la mai mult. Dar trebuie inteles ca nu pot aduna de fiecare data asa multe. Ieri am fost cam dezamagit, astazi ma bucur ca am ajuns pe podium (al 22-lea al carierei, al 8-lea al sezonului – n.t.). Marcel a schiat astazi foarte bine, pe un traseu care astazi n-a fost usor nici pentru noi, specialistii. In clasament ma aflu intr-o situatie mai dificila acum, dar nu se stie ce urmeaza. Trebuie luptat aprig pana la capat. Marcel, trebuie sa vii si in Kvitfjell la super-urias.”
A urmat austriacul la microfon. „Am iesit din acest weekend cu mai putine pierderi decat ma asteptam. Am crezut ca Kjetil va face cel putin 160 de puncte. Au iesit mai putine. Din acest punct de vedere, as minti daca as spune ca nu ma favorizeaza.”
A continuat cu povesti despre aventura pe taramul vitezei. „N-a fost usor. A fost o partie complet noua si poate ca asta a balansat putin lucrurile. In mod normal sunt dezavantajat pe partiile de viteza (cunoscute deja de specialisti – n.t.). Denivelarile au fost brutale si asta a crescut dificultatea. Dupa cum se vede, nu mi-o mai ia nimeni inainte. Acesta e intotdeuna un semn ca mi-am facut bine treaba. Am folosit schiurile de coborare – am riscat ca la poker si mi-a iesit. A fost super-cool. Mi-e din ce in ce mai usor sa trec peste retinerea pe care o am fata de viteza.”
L-a bucurat mult complimentul lui Kjetil. „Mi-a zis ca am mers senzational pentru ce numar si ce pista am avut la cursa mea. O astfel de lauda are intotdeauna o valoare foarte mare daca e facuta de un om cu atata clasa si rutina. El chiar poate sa judece si sa pretuiasca.”
Cum va fi mai departe in Cupa Mondiala? „Acela dintre noi care va gresi mai putin, se va impune. Va fi cu siguranta palpitant si ma voi lupta iar cu un norvegian. Voi lua probabil startul la super-uriasele din Garmisch si Meribel, dar sa stii Kjetil, ca in Norvegia nu voi veni.”
Schi alpin. Deocamdata. 