A doua tripla consecutiva a Austriei la coborare

V-ati imaginat ca acum o saptamana au dominat austriecii la coborarea din Saalbach cu locurile 1, 2, 3, 6 si 10? La cea din Garmisch-Partenkirchen au mai adus un tovaras in top 10. Rezultatul in cifre: 1, 2, 3, 7, 8, 10. De data aceasta invingator a fost Hannes Reichelt (1:11,90), nemilos cu colegul Romed Baumann (+0,01), caruia i-a refuzat prima victorie a carierei la coborare. Matthias Mayer (+0,24) nu putea lipsi de pe un podium complet austriac. El a fost sambata trecuta cel care si-a condus colegii in prima astfel de intreprindere dupa aproape un deceniu.

Hannes Reichelt, cel mai bun dintre austrieci in Garmisch

In urma cu 10 ani austriecii se aflau inca in epoca lor de aur. Podiumurile austriece, chiar daca nu apareau in fiecare zi, nu erau nici o raritate. Ba chiar se petreceau din cand in cand, asa ca acum, in curse consecutive. Ultima astfel de isprava dateaza din decembrie 2001 (Bormio: Fritz Strobl, Josef Strobl, Stephan Eberharter) si ianuarie 2002 (Wengen: Stephan Eberharter, Hannes Trinkl, Josef Strobl).

Hannes Trinkl a ajuns intre timp director adjunct al curselor masculine si anul acesta a marcat toate traseele de coborare ale baietilor, inclusiv cel din Garmisch. Cu inima grea a trebuit sa si-l ciunteasca astazi dupa ce ceata nu a vrut sa plece de pe partie.

La inceput, bariera alba a lenevit la mijlocul pistei, facand inutila coborarea startului. Dar dupa pranz, cand soarele a subtiat norii si a aruncat cate un ochi spre traseu, ceata a inceput sa urce muntele catinel, catinel. Lipsiti de rabdare si presati de apropierea apusului, organizatorii au decis sa scurteze traseul. Cu doua ore si un sfert mai tarziu decat era prevazut, si de la startul super-uriasului, a inceput intr-un sfarsit cursa.

Intotdeauna cand sunt scurtate traseele probelor rapide, se petrece o imbulzeala in clasament. De aceea putem spune ca Reichelt si Baumann s-au detasat clar de adversari. Insa intre locul 3 si 30, diferenta a fost de 67 de sutimi. Adica un schior la fiecare 2 sutimi!

Romed Baumann, purtator al numarului 5 pe maieul de concurs, a avut un start timpuriu. N-a facut mare lucru. A incercat sa fie cat mai mic in alunecare, n-a gresit, si n-a franat schiurile, pe care le-a avut rapide. Dar exact acesta a fost secretul pentru o cursa de aproximativ un minut si 10 secunde (mai lunga totusi cu un sfert de secunda decat cea din Kitzbühel). Cine a gresit, cat de putin, n-a mai avut unde sa recupereze timpul pierdut.

Pe rand, adversarii au incercat sa-l depaseasca, cu sperante pana la mijloc, dar invinsi clar in a doua jumatate, si mai ales pe portiunea finala, cea cu curba lunga spre stanga pentru iesirea din padure, si virajele desenand aproape o linie dreapta ale ultimelor porti. Pe aceasta bucata au ocolit mult majoritatea pretendentilor la podium, incepand cu Max Franz (10) si Adrien Theaux (11).

Didier Defago (9) a facut nota separata ca linie aleasa, de-a lungul intregului traseu, dar mai ales pe final, reusit foarte direct, insa nici asta n-a ajutat. Romed Baumann s-a trezit conducand confortabil inaintea grupei de elita. La fel de mult ca perspectiva masurarii timpului propriu cu cei ai celor mai buni coboratori ai sezonului, l-a ingrijorat si luminarea peisajului. Odata cu vizibilitatea superioara, e clar ca a crescut si dispozitia spre atac a concurentilor.

Kjetil Jansrud a deschis grupa. N-a schiat rau in prima parte. Dupa saritura peste zidul Freie Fall (Caderea Libera), norvegianul a aterizat pe o portiune plina de denivelari, de care n-a stiut cum sa scape. Scuturat si lipsit de control, Kjetil a picat de pe locul 2 avut la ultimul intermediar, pe 8. Pana la final aveau sa-l mai intreaca inca 11 baieti.

Travis Ganong (22) a gasit un alt pasaj cu denivelari pe care sa piarda timp, undeva pe o traversa, inainte mijloc. Patrick Küng (12) a adunat pana la saritoarea peste zid o intarziere mare, irecuperabila dupa cum stiam deja.

Matthias Mayer in schimb s-a intrecut pe sine. Racit cobza, motiv pentru care lipsise la antrenamentul de vineri, Mothl n-a facut greseli pana la final, unde a scapat linia ideala si a tintit spre finis pe caile mai ocolite aratate de unii din competitorii anteriori. 23 de sutimi i-au lipsit pana la timpul colegului de echipa, dar s-au dovedit suficiente pentru al doilea podium consecutiv la coborare.

Hannes Reichelt a facut o cursa superba, cu doua highlight-uri. Pe traversa de la mijloc, cand a dat de denivelari, a schimbat usurel directia schiurilor, trimitandu-le pe o linie mai inalta, deasupra zonei cu probleme si luand astfel si mai mult avant pentru portiunea ce a urmat. Iar pe zid, a sarit direct in jos, fara a incerca devierea spre stanga a celorlalti, deviere ce i-ar fi facut mai lejera curba de dupa aterizare. Acolo s-a apropiat pana la 4 sutimi de Romed si ca sa arate ca merita victoria, l-a intrecut in portiunea finala, in care acesta dominase pana atunci.

Dominik Paris (5), cu o prima jumatate de cursa copiata dupa cea a lui Hannes, a intrat prea direct in virajul ce a urmat punctului de control de la mijloc, si a franat ca sa nu ajunga in plase. Apoi Guillermo Fayed a avut o evolutie complet nememorabila ca inchizator al grupei de elita.

In conditii normale, premiantii s-ar fi putut relaxa in acest moment, dar abia acum a luminat soarele intregul Kandahar (numele istoric al coborarii din Garmisch). Baietii de obicei nefericiti de numarul de start inmanat de soarta (schiorii din grupa a treia valorica trag la sorti numerele 1-7 si 23-30), au profitat imediat de sansa oferita de vreme.

Marco Sullivan (6) a amenintat podiumul pana la linia de sosire. Silvano Varettoni (4) i-a speriat pe austrieci cu un finis mai bun decat al lui Hannes. Vincent Kriechmayr (7) s-a aflat pe drumul spre victorie pana la intrarea in linie dreapta. Si tot inaintea ei, si-a subminat evolutia si Georg Streitberger (8).

Reichelt, Baumann, dar mai ales Mayer au tremurat pana la sfarsit, ultimii doi concurenti inscrisi terminand in top 15, la mai putin de jumatate de secunda de podium.

La final, toata lumea si-a exprimat regretele ca partia a fost taiata, numai Matthias Mayer nu. „Mi-a picat bine scurtarea traseului. Mi s-au cam muiat genunchii pana la final”, a recunoscut un Mothl livid, tusind in cotul bratului, vorbind pe nas, dar cu ranjetul binecunoscut pe chip.

Romed Baumann a obtinut primul podium la coborare dupa o pauza de trei ani, rezultat ce l-a bucurat pe o parte, dar si intristat pe de alta. Celelalte trei podiumuri sunt toate locuri secunde, in Val Gardena 2010 ratand victoria tot strans, la 6 sutimi. „Hannes putea sa lase de la el o sutime, si eram in castig amandoi.”

Reichelt a zambit si l-a consolat cu convingere, „lasa, ca toate sutimile cu ghinion vor fi la un moment dat de partea ta.” Asa i s-a intamplat lui, si nu o singura data. Discutia cu invingatorul a fost mai lunga si a atins si momentele neplacute din decembrie, cand coboratorii de azi au fost aspru criticati de „generatia de aur”. „I-am amutit acum. Simt desigur o oarecare satisfactie, caci m-au suparat foarte tare criticile de dupa Val Gardena. Dar m-am gandit inca de atunci, scrieti voi, scrieti, ca va vom arata noi.”

Cum se poate ca dupa asa infrangere la Campionatele Mondiale, brusc sa se intoarca roata si sa domine atat de clar? „Da, sunt un pic stranii victoriile astea triple la rand. De raspuns, pot raspunde doar pentru mine. Eu m-am inselat in aprecieri la CM si am ales un setup gresit. Acum am strans niste suruburi si dintr-odata merge totul. Am descoperit abia la antrenamentele din Saalbach ceea ce ar fi trebuit sa descoperim (el si serviceman-ul) inca din vara sau toamna. Sper sa fie bine in Kvitfjell.”

Pe terenul lui Kjetil Jansrud, care pana iarna aceasta isi limitase succesele de vitezist exclusiv la zapada de acasa. Liderul clasamentelor de coborare si super-urias e mare favorit in Norvegia, insa in globul mare nu mai crede. „Nu mai am nici o sansa. Si asta ma supara.” Lipsit complet de sanse nu este, insa adevarul e ca prin rezultatul slab (nu a castigat decat 12 puncte, cand ii lipseau deja 116 fata de Marcel), i-a inmanat austriacului un joker pentru un abandon gratuit.

Marcel s-a achitat excelent de sarcina unui raspuns sincer, dar care sa-l pastreze pe teren neutru, la intrebarea daca se bucura. „Am strigat si am jubilat in timpul curselor colegilor. Succesul lor e cool si aminteste de glorioasele vremuri ale coboratorilor Austriei. Rezultatul ma favorizeaza desigur si e pozitiv ca nu mai am la fel de multa presiune. Dar cursele tot trebuie sa mi le fac, si tot trebuie sa fie bune.”

Clasamentul etapei

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s