Haos pur in Bansko

Al doilea super-urias feminin din statiunea bulgara, a doua anulare. Dar nu una obisnuita, ci una care a alunecat din ce in ce mai abrupt spre absurd, in care persoanele raspunzatoare au fost parca lovite toate de dambla, iar fetele au scapat nevatamate numai multumita cetii. Cum nu s-a intamplat nimic rau, am putut privi totul ca la teatru. Un spectacol cu un scenariu original si presarat cu situatii incredibile.

Asteptand degeaba startul (© Verena Stuffer)

Gazdele au avut in toata aceasta poveste o singura vina. Asa cum am spus in cronica anularii de ieri, au dat drumul la ratracuri pe partia de concurs pentru a o curata de zapada noua. Ratracurile grele au lasat gropi in urma lor, caci au indepartat nu numai stratul nou, ci si cel inghetat dupa prepararea partiei. Ca si ieri dimineata, fetele au dat la inspectie peste un camp ravasit ca dupa obuze.

Se stiuse inca din ajun ca partia e partial distrusa. Asa ca antrenorul elvetian, responsabil cu marcarea traseului pentru astazi, a incercat sa ocoleasca zonele cu zapada moale sau gropi. Iar dupa inspectie s-a continuat lucrul la pista, peticind unde s-a considerat ca e riscul mai mare.

Doua ore mai tarziu, la coborarea cu camera, Alexandra Meissnitzer a gasit-o in mult mai buna stare, dar moale in partea inferioara si fara sperante de a rezista pana la ultimele concurente.

Programata cu o ora mai devreme decat ieri, intrecerea a fost la inceput iertata de ceata inca ridicata. In zona startului nu s-a vazut foarte departe, dar juriul insirat de-a lungul traseului a considerat ca este suficient.

Jennifer Piot a deschis cursa fara sa indrazneasca prea mult. Dominique Gisin a lasat-o mult in urma, dar a clatinat din cap la final. Apoi a schiat eroina zilei. Elena Curtoni a ignorat ceata de la start, a pornit curajos si odata intrata in zona cu vizibilitate mai mare, s-a aruncat pe abrupt pe o linie directa si apropiata de porti. Avantajul a crescut brusc si pana la final acumulase peste 8 zecimi avantaj.

Dupa ea, am vazut-o pe Fabienne Suter la start, pentru ca urmatoarea camera sa arate doar nimicul laptos al cetii. Cu o umbra foarte vaga miscandu-se parelnic. Cat am vazut noi din schioara elvetiana, atat a vazut si ea din traseu. A trecut pe langa o poarta montata pe muchia unei schimbari de panta, i-a fugit solul de sub picioare, a derapat, a cazut, si dupa ridicare a inceput sa suduie.

Chiar asa, juriul ce pazise? Ei bine, omul de pe traseu raportase vizibilitatea nula. Cam in momentul in care Fabienne fusese trimisa pe traseu. Si aici a inceput circul. Primul circ. Elvetienii au fost fireste scandalizati, si au cerut ca schioara lor sa fie lasata sa mai concureze o data in conditii bune. Juriul s-a pus pe deliberat. Unii au inclinat spre aprobarea cererii, altii spre refuz. Caci, au spus ei, oprirea startului a fost transmisa arbitrului de sus la cateva secunde dupa ce fata plecase deja. Nu-i adevarat, au fost cateva secunde inainte. Si tot asa, timp de jumatate de ora oficialii n-au putut cadea de acord, si nici nu s-a gasit nimeni care sa puna punctul pe situatia reala, anume ca indiferent de momentul exact al trecerii semaforului pe rosu, Fabienne a schiat in conditii imposibile. Dupa jumatate de ora s-a decis sa fie lasata sa mai ia startul o data, fara a se decide insa daca ii va fi luata in considerare mansa cu cazatura sau a doua.

Intre timp super-uriasul se reluase de un sfert de ora. In mica pauza de 15 minute, ceata urcase deasupra startului si Francesca Marsaglia nu a avut nici un motiv sa se planga de vizibilitate. A intarziat trei sferturi de secunda fata de colega de echipa, dar macar a terminat a doua.

Ilka Stuhec si Elena Fanchini au semnalizat cu o eroare in acelasi loc o posibila prima spargere a pistei, la una din ultimele porti dinaintea liniei de sosire, in cea mai invartita portiune a traseului. Dar Julia Mancuso n-a parut incomodata acolo. A prins locul 3.

Cele doua fete de dupa ea insa, s-au impiedicat exact la poarta cu pricina. Viktoria Rebensburg, pe drumul spre locul secund s-a agatat in zapada si n-a mai putut intoarce la timp, ratand urmatoarea poarta. Nicole Hosp a fost la un pas de dezastru. Agatarea de la poarta albastra a condus-o in zapada foarte moale, deja dezechilibrata, si a fost cat pe ce sa cada urat. A scapat doar cu iesirea din traseu, dupa ce la ultimul intermediar avusese jumatate de secunda in fata Elenei Curtoni.

Stacey Cook a inlantuit erorile. Regina Sterz, chiar daca a terminat regulamentar, a scos si ea in evidenta poarta albastra. Nadia Fanchini a atacat cu mult curaj prin ceata – caci da, inca de la Regina reaparuse ceata in partea de sus a traseului – dar a pierdut cursa cu conservatorismul de pe abrupt.

Pauza de ceata. Ca sa umple timpul fara actiune, reporterii ORF au chemat fetele ajunse jos la interviuri. Pareri intinzandu-se de la indignare pana la entuziasm. Dar sa nu mint, primul interviu, cel cu Dominique Gisin, a fost in pauza de dupa cazatura lui Fabienne Suter. Dominique, fata cu capul pe umeri, multa experienta si verbul vioi, a fost aleasa si ca reprezentata a schioarelor in negocierile cu federalii.

Foarte la obiect, elvetianca nu a cazut in extreme. „Partia este mai buna decat la inspectie, dar foarte, foarte moale.” Nu este insa periculoasa. Problema cea mare este „vizibilitatea, brutal de schimbatoare”, nepermitand o cursa corecta. „Asa cum tocmai a fost la Fabienne, este de neschiat. Nu inteleg cum au lasat-o sa coboare dupa oprirea startului.”

Nicole Hosp s-a declarat norocoasa si fericita ca a ajuns jos intreaga. „Terenul e foarte accidentat, partia neregulata si se vede prost.” Combinatia cea mai nefericita. Pentru Regina Sterz a fost „greu de schiat si epuizant.”

Elena Curtoni a fost impartita. Pe de o parte nu-i placuse starea partiei, pe de alta era mandra ca reusise sa se impuna in asa conditii. „Nu s-a putut pune presiune pe schiuri. Am avut impresia ca fuge zapada de sub ele. Poate ca nu e lipsit de riscuri. Dar ce pot spune, sunt prima. Suta la suta nu e lipsit de pericole, dar daca mergi prudent, poti ajunge cu bine jos.”

Viktoria Rebensburg in schimb s-a simtit furata de o sansa buna la multe puncte si n-a iertat nimic. „Cred ca prepararea nu este demna de Cupa Mondiala. In portiunea de jos nu se poate schia. Zapada e moale, plina de bulgari, si nu opune rezistenta. Gasesc ca e pacat ca se da drumul la curse in asa conditii.”

Julia Mancuso s-a aflat la polul opus. „Nu cred ca e periculos. Sigur, partia nu-i perfecta, dar e fun de schiat si e o provocare. Aici nu mai e nevoie sa ai grija sa stai pe cea mai curata linie posibil, ci e o chestiune de supravietuire.” La ce altceva ne-am fi asteptat de la Jules? Rebela pana la capat.

In timpul culegerii acestor pareri, Verena Stuffer a asteptat la start, pregatita sa fie chemata pentru reluarea cursei in orice moment. A asteptat mai bine de doua ore.

Dupa vreo 20 de minute se limpezise din nou si arbitrul de la start incepuse sa se agite. Lara Gut si Anna Fenninger, cu fulgarine lungi pe ele au privit indoielnic punerea in miscare. In pauza reincepuse sa ninga. Lara: „Au trecut totusi 20 de minute, nu ar trebui sa trimita mai intai un deschizator pe traseu?” Anna: „Da, dar nu-i nici unul aici.”

Cum nimeni in afara fetelor n-a parut deranjat de aceasta situatie, Lara si Lindsey Vonn au luat personal chestiunea in maini si s-au apucat sa ceara prin radio deschizatori la start. Nu antrenorii, nu alte persoane din echipe, nu oficialii, ci chiar fetele!

Juriul in aceasta vreme era ocupat cu altele. Prima idee: daca nu pornescu curand fetele, atunci vor face o pauza mai lunga. A doua idee: daca se face o pauza mai lunga, poate ar fi mai corect sa le retrimita la start pe cele care schiasera deja, ca sa fie conditii egale pentru toate!!!!

Pana sa se miste cineva, ceata a coborat din nou pe traseu, intinzandu-se tot mai mult, si inghitind intr-un final intreaga pista. Anularea s-a decis la ora 14:00, cand devenise clar ca nu mai exista sanse pentru reluarea cursei.

Din pacate, emisiunea live s-a oprit dupa scena in care fetele si-au cautat singure deschizatori, privandu-ne de amuzamentul inedit. Cine stie cate alte lucruri de mirare s-or mai fi petrecut. Noua ne raman nestiute.

Daca si cand se va reprograma acest super-urias, nu este decis inca. Etape regulate nu mai exista decat in Garmisch si in Are. Escala din Bavaria include deja un super-urias, si e posibil ca nemtii sa accepte suplimentarea programului cu inca o zi. De indata ce se va anunta, voi actualiza pagina calendarului acestui sezon.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s