A la Ingemar Stenmark. Marcel Hirscher castiga in Garmisch cu peste trei secunde avans!

Cu o zi inainte de a sufla in tortul cu 26 de lumanari, Marcel Hirscher si-a intregit isprava primei manse, castigata cu doua secunde avans, invingand si in mansa a doua. Timpul total, 2:43,23, a fost cu trei secunde si 28 de sutimi mai bun decat cel al lui Felix Neureuther, schiorul german clasat pe locul 2. Podiumul a fost completat de austriacul Benjamin Raich (+3,44), care si-a facut astfel un frumos cadou pentru cei 37 de ani impliniti cu o zi inainte.

Habar n-am, ne spune Marcel Hirscher cand il intrebam cum a facut.

Cum se incepe o cronica in astfel de situatii? S-a intamplat ceva deosebit. Intr-atat de deosebit incat superlativul intrinsec al performantei refuza superlativele rasuflate prin exces de folosinta. Reverenta ma obliga la cuvintele modeste.

Sa rasfoim putin cartea recordurilor schiului alpin. Cele care ordoneaza performantele dupa cat de zdrobitoare au fost victoriile din Cupa Mondiala dateaza din anii ’70 atat la coborare, cat si la slalom si la slalom urias. Acolo ar sta si super-G-ul, daca s-ar fi inventat mai devreme.

Acum 40 de ani schiul era inca o arta ce nu-si pierduse romantismul. Diferentele de secunde intre concurenti erau norma, caci producatorii de schiuri ofereau modele speciale doar celui mai bun. Restul lumii isi cumpara echipamentul de la magazin, ca un turist obisnuit.

Intre timp, performanta in schi a devenit stiinta si industrie in acelasi timp. Se fac teste ale combinezoanelor in tuneluri de vant pentru a castiga o sutime fata de adversari. Sutime ce nu ramane singura pusa in talerul tehnologiei, care a impins schiul asimptotic spre progres, dar in acelasi timp a si egalizat valorile individuale. Tehnica de exceptie si talentul au putut fi inlocuite de o pereche buna de schiuri, dand sanse practic tuturor sa atinga piscurile performantelor. Pana acum doi ani, cand revenirea schiurilor la vechile cote a functionat ca cel mai drastic ciur.

Vorbim de slalomul urias, unde diferenta intre modelele vechi si cele noi a despartit lumi. La prima cursa dupa modificare, Ted Ligety castiga in Sölden in fata lui Manfred Mölgg cu un avantaj de 2,75 secunde, producand un mic cutremur. S-a vorbit atunci de intoarcerea la schiurile bunicului. Intrarea lui Ted in top 10 al celor mai usturatoare corectii aplicate adversarilor la slalom urias a fost privita si ca o ridicare a americanului deasupra ordinarului, dar si ca un regres al schiului.

Timpul a trecut, unii adversari s-au apropiat de Ted, altii au ramas decazuti din gratia pe care le-o imprutasera schiurile cu raza mai mica. In orice caz, diferentele acestea intre schiori, desi mai mari decat la celelalte discipine, au scazut mult sub pragul valorilor record. Sezonul curent a inceput cu o rocada. Dominatia americanului a fost inlocuita de dominatia lui Marcel Hirscher, cu valori comparabile cu cele ale sezonului trecut la marja de victorie.

Si atunci cum sa nu amutesti dupa triumful exploziv de ieri, ce a ucis totul in jur pe o raza de trei secunde si 28 de sutimi. Primul drum dupa ce am vazut timpul lui Marcel l-am facut la baza de date a schiului alpin, banuind ca intra in top. Si inca cum a intrat! Locul 3, in spatele lui Ingemar Stenmark, singurul care si-a invins adversarii mai zdravan de atat, de doua ori, in sezonul 1978-1979.

Temelia si zidurile le-a pus cu prima mansa, atat de buna incat l-a lasat si pe el fara replica. „Inca sunt surprins si nu stiu ce as putea sa spun. Nu am o explicatie. Nu m-am simtit bine schiind, timpul insa este bizar.” Adversarii si-au revenit si ei cu greu din uluiala. „Marcel trebuie sa fi schiat incredibil. Caci eu n-am facut deloc o cursa rea,” a subliniat Benni Raich, secondantul colegului sau de echipa.

In mansa a doua austriacul a pus doar acoperisul peste ceea ce cladise atat de solid in prima. Vazand zapada destul de moale inca din prima mansa, unii adversari si-au facut socoteala ca ultimul numar la start il va dezavantaja pe Marcel si il va readuce printre ei, schiorii de rand. Si-au facut socoteala fara el.

Pe o ploaie sacaitoare, Tim Jitloff, care atrasese atentia prin dinamism inca din mansa intai, a eliminat greselile acesteia, iar rezultatul a fost demn de cel mai bun timp al mansei secunde. N-a primit totusi coronita onorifica. Marcel Hirscher s-a dovedit prea lacom, castigand tot ce s-a putut. Tim s-a bucurat ca a ramas cu saltul de pe locul 24 pe 10.

Traseul mansei secunde a fost cam cu patru secunde mai rapid, desi in partea superioara a ramas imbarligat, motiv pentru care schiorii s-au incurcat ades acolo, sau pur si simplu n-au putut accelera. Jean-Muffat Jeandet (locul 9) a irosit trei sferturi de secunda pe abrupt, pentru a zbura apoi plin de elan pana la poarta finala, detronandu-l pe american. Leif Kristian Haugen (8) si Carlo Janka (6) s-au succedat la sefia cursei, dupa manse active si directe, in care s-au incapatanat sa ramana in atac pana la final.

Ted Ligety disparuse dupa prima mansa, terminata pe locul 8. Schiase pasiv si muncit, fara stralucire, evolutie concretizata intr-un rezultat mult sub ceea ce asteapta el insusi de la el. In pauza a intors foaia si la fel ca in Beaver Creek, ni l-a aratat pe Ted cel vechi. Dezlantuit si fluent, a scos tot ce am crezut ca e posibil sa mai scoata din traseul brazdat deja de urmele adversarilor, adica un timp intrecut doar de colegul Tim. E drept ca a avut si cate o greseala pe ici, pe colo, dar la bilantul final au primat clar riscurile asumate si dinamica.

Adversarii i-au permis americanului sa ramana pe podiumul provizoriu pana la coborarea lui Marcel. Roberto Nani (7) a facut un abrupt superb, dar n-a conservat viteza la iesirea din el. Matts Olsson (12) si Fritz Dopfer (11) au gresit repetat. Alexis Pinturault (5) a pierdut ritmul la mijloc, si schiul in contratimp oboseste si e scump.

Felix Neureuther a parut la inceput sa sufere de aceeasi darnicie in favoarea lui Ted. A blocat schiurile in fiecare viraj strans, consumandu-si aproape toate cele 64 de sutimi pana la primul intermediar. A remediat insa problema din mers si la jumatatea cursei publicul a izbucnit in urale vazand avantajul majorat sensibil. Incurajat de suporteri, Felix a aratat pe abrupt cel mai fin schi al lui (aici Marcel i-a luat doar 5 sutimi), si a incheiat pe verde cursa chiar si fara a repeta bijuteria de strecurare printre porti aratata pe final de campionul mondial.

Felix si Ted conduceau atunci cand la start mai ramasesera doar austriecii. Benjamin Raich nu si-a dat drumul pe abrupt cu nesabuinta lui Felix, pierzand mult dupa el, dar cu un finis frumos s-a apropiat pana la 14 sutimi de neamt, intrecandu-l pe Ted si asigurandu-si al 92-lea podium al carierei.

Daca intrebi un schior cum se abordeaza o mansa in care pornesti de la start cu un avantaj de doua secunde, iti va raspunde intotdeauna „cu cap”. Este raspunsul pe care l-a dat si Marcel Hirscher de fiecare data cand a castigat o intrecere in prima mansa, folosind-o pe a doua doar pentru consolidare. Dar ieri in Garmisch, poate inaripat de irealitatea timpului de la pauza, austriacul n-a temporizat nicaieri, ci a schiat de parca ar fi fost in pericol sa-si piarda avantajul, fara sa-i pese ca abandonul i-ar putea pandi cel mai mic exces de risc.

Timpul sau in mansa a doua l-a depasit cu 6 zecimi pe cel al lui Tim Jitloff, cu 7 zecimi pe al lui Ted, cu peste o secunda pe al lui Felix. „Pentru mine e tot aia daca Marcel ma bate cu o sutime sau cu trei secunde 28,” s-a aratat Felix incantat de propriul rezultat, in disciplina in care nu iese premiant la fiecare cursa. „Este foarte special sa urci pe podium in fata publicului de acasa.” Acasa in sensul cel mai de baza, resedinta lui Felix Neureuther fiind in Partenkirchen, jumatatea mai tehnica a lui Garmisch. Partenkirchen gazduieste intrecerile de slalom, in vreme ce Garmisch-ul e punctul fix al probelor rapide.

„Marcel? Marcel este clar in cu totul alta liga…. Schiaza bine. Schiaza cu adevarat bine. Pe o zapada ca cea de azi, moale si fara vlaga, el a mers de parca ar fi fost solida. Are o putere fantastica in picioare. Si poate intoarce schiurile in asa fel incat accelereaza in fiecare viraj. Nu poti decat sa fii cuprins de cel mai mare respect. Ce am vazut astazi a fost o declaratie.”

Complimentele reciproce sunt parte a jocului cu presa de la finalul fiecarei curse. Toti schiorii stiu ca scenariul trebuie sa le includa, si le ofera politicosi. Cele de ieri insa n-au avut nici un dram de amabilitate gratuita. Toate laudele au fost rostite cu un „sense of wonder” zugravit pe fata, si emanand din vorbe, si din cautarea unor cuvinte care sa exprime intreaga maretie a reusitei austriacului. In fata maiestriei lui Marcel, cei mai buni invinsi ai sai s-au inclinat cu uimirea minunata a copilului din lift, aparatul care la fiecare deschidere a usilor le arata o noua lume.

Pana si Ted Ligety si-a scos palaria. „Schiul lui Hirscher a fost – pauza si apoi vorbele rostite rar, pentru mai multa greutate – really impressive. Prima mansa a semanat cu incaperile acelea mari pline de mingi, in care sar copiii. Nu pot sa faci nimic in viraje. Numai Hirscher a scos ceva din ele.”

Cel mai darnic cu laudele a fost totusi Benni. Din 1999 pana in prezent, in cele 17 ierni trecute de la primul sau podium de Cupa Mondiala, in una singura, acum doi ani, a ramas Benjamin Raich fara macar un loc intre premianti. Si desi au trecut atatea succese peste el, inca mai gaseste motivatie pentru succese noi, si inca se mai lasa vrajit de ceea ce reusesc adversarii.

L-a intrebat reporterul: este acesta cel mai frumos cadou pe care ti-l puteai face de ziua ta? „Mai frumos ar fi fost sa castig. Dar Marcel este atat de departe, pana acolo n-as fi avut cum sa ajung. Sigur ca mi-ar placea sa fiu eu insumi mai rapid, insa Marcel e incredibil!” Si de aici a inceput sa vorbeasca ca despre cea mai mare pasiune a lui. „Astazi i-a iesit fiecare viraj, pana la ultimul! Este… este atat de multa dinamica inauntru! Nu ai cum sa nu te entuziasmezi.”

Nu s-a vazut, dar si-a dorit mult victoria. Pare copilaresc, dar l-a atras gandul sa castige pentru a 37-a oara la implinirea a 37 de ani. Podiumul i-a oferit totusi atat de multa multumire, incat nu-i exclus sa-l sarbatorim pe partia de concurs si la 38 de ani.

Reporterul a fost curios cum a reusit o cursa atat de buna, dupa cheful aniversar. „Daca nu lungesti petrecerea si mananci o supa buna, iti ramane destula putere,” a raspuns Benni bine dispus. Doar o supa s-a servit de ziua lui? „Da, m-am sustras de la mai mult cu o pacaleala. Mama si Marlies au vrut sa-mi faca prajitura, insa eu le-am zis ca nu e timp, caci trebuie sa plec spre Garmisch inainte de pranz. De fapt am plecat dupa amiaza.”

Nici Marcel, care in mansa a doua a schiat dupa deviza „risca tot, castiga tot”, n-a scapat de intrebarile legate sarbatorirea zilei de nastere. „De 20 de ani o sarbatoresc numai pe partii, si aici n-ai cum sa faci chef mare.”

Clubul de schi din Garmisch, cel care il are in randurile sale pe Fritz Dopfer, a trecut peste infrangerea suferita in fata clubului de schi rival, cel din Partenkirchen, clubul lui Felix Neureuther, cu un gest frumos fata de premiantii austrieci. De ziua lor gazdele le-au oferit, lui Marcel o patura speciala pentru cockerul sau spaniol, patura de pe care se scutura usor parul de caine, iar lui Benni Raich o noapte romantica pentru el si Marlies in satul de igluuri de pe Zugspitze, cel mai inalt varf din Germania.

Saptamana viitoare toti premiantii de astazi au pauza, caravana schiului alpin masculin oprindu-se in Norvegia, pentru o coborare si un super-G. Kjetil Jansrud a plecat infrant spre casa, desi prima mansa a uriasului de ieri ii trezise admiratia lui Marcel Hirscher. Norvegianul nu s-a aratat insa la fel de incantat, in ciuda locului 11, apasat fiind inca de esecul de la coborare. „Ieri a fost cum nu se poate mai prost. Astazi va fi greu in mansa a doua. Nu m-am simtit deloc bine pe schiuri. Sunt la trei secunde in spatele lui Marcel si asta spune totul. Din cauza problemelor cu spatele a trebuit sa reduc antrenamentele la urias. Sper insa sa pot progesa din nou.”

Mansa a doua, cu o intindere completa in zapada oferita doritorilor de spectacol, l-a coborat inca patru pozitii. Chiar si asa, locul 15 de la urias a fost mai bun decat rezultatul zilei precedente la coborare. In sprintul inghesuit inainte de apus, Kjetil terminase doar al 19-lea. In Kvitfjel sunt convinsa ca ne va incanta din nou, partia din nordul Europei fiind cea pe care a schiat toata copilaria lui.

Clasamentul final al etapei