Datul la lopata si globul la super urias sau victoria lui Jansrud in Kvitfjell

Ca sa nu va mai tin in suspans, va spun ca Kjetil Jansrud a castigat de doua ori azi la Kvitfjell: o data cursa de super urias (1:37:44) si apoi globul de cristal al probei (123 de puncte avans, inainte de finale). Podiumul de azi a fost completat, poate surprinzator, de Vincent Krichmayr (+0,24) si de Dustin Cook (+0,33). Povestea cursei o gasiti mai jos, iar clasamentul complet e disponibil aici.  

Kjetil Jansrud fericit la finalul cursei de super urias, terminata cu victorie si glob de cristal

Kjetil Jansrud e de loc de la vreo 30 km distanta de Kvitfjell, iar asta e, cum s-ar spune, cursa lui de casa. Dupa rezultatul nu tocmai fericit de ieri, de la coborare, unde l-a lasat pe Reichelt sa i se aseze precum un ghimpe-n coasta la clasamentul general al probei, imi imaginez o scena cam ca cea din ”Mama lui Stefan cel Mare”, cu Jansrud mergand acasa si fiind dojenit aspru, in toiul noptii, de mama lui, care-l trimite inapoi pe campul de lupta, cu un ultimatum de tipul celui din poezie: ori victorie si glob la super urias, ori nu te mai recunosc de fiu! Astazi nu atat iarba verde de acasa, cat mai curand neaua moale de acasa i-a priit lui Jansrud, care a bifat a treia victorie de super G sezonul asta, drept care globul mic de cristal ramane in Norvegia.

Clasamentul probei inainte de cursa de azi sugera ca o reeditare a povestii de ieri, de la cobarare, ar fi fost posibila. Chiar cu Dominik Paris lipsit de avant pe final de sezon, Reichelt parea in mare forma si Matthias Mayer fusese pe podium in ultimele doua curse de super urias, deci Jansrud avea motive serioase de neliniste. Pana sa-i vina randul la start, insa, aveau sa se intample destule peripetii pe traseu, deci sa o luam de la cap la coada, organizat. In Norvegia a sosit primavara inainte de vreme, drept care conditiile pe partie au fost din cele mai solicitante, cu soare si umbra, zapada moale pe multe portiuni, combinata cu zone mai inghetate, unde toate substantele chimice injectate de organizatori isi facusera treaba corespunzator, un pic de vant si resturi de ceata, deci cum nu se poate mai palpitant.

Primul la start, francezul Johan Clarey, rateaza o poarta la iesirea din S, pe abruptul median. Am zis ca om e si el, are voie sa dea cu stangu-n dreptul. Morgan Pridy pierde aderenta pe schiul exterior la intrarea in ultima zona de abrupt si iar n-avem un timp final de referinta. Era 2-0 in confruntarea dintre partie si schiori. Brice Roger al treilea la start, reuseste sa ajunga la sosire in 1:38:44, si cursa parea in sfarsit ca-ncepe. Urma Werner Heel, foarte increzator dupa podiumul de ieri, declarand ca poate castiga super uriasul, dar increderea lui s-a dus pe apa sambetei intr-o clipita, odata cu aderenta pe exterior, italianul ratand la poarta 3. Pana la momentul asta se iesise din cursa si-n zona superioara, si la mijloc, si-n ultima portiune, peste tot din motive de aderenta, ca deh, zapada moale si muchiile tari nu-s prietene.

Vincent Kriechmayr pleca bine si vedeam primul intermediar dupa cursa lui Roger, iar acesta era verde. Austriacul a mers rapid, in pozitie aerodinamica mai toata cursa, a schiat curat, a pastrat trasa si-a tot crescut avantajul fata de francez, ajungand jos cu 76 sutimi avans. Joachim Puchner (17) si Thomas Mermillod-Blondin (13) n-au mers la fel de cursiv, dar au ajuns jos intregi, ambii cu intarzieri cam de o secunda. Dustin Cook, canadianul care a produs surpriza la Mondiale cu argintul de la super urias, a fost aproape de Kriechmayr suflandu-i in ceafa austriacului si reusind chiar o sutime avans la ultimul intermediar, dar schiul riscant l-a costat, iar erorile de pe portiunea finala l-au trimis la 0.09 secunde, pe locul doi al podiumului intermediar.

Matteo Marsaglia a cazut si el victima partiei, urmat de Otmar Striedinger si deja ma-ntrebam daca nu e rost de vreun record al DNF-urilor. Dupa fiecare cazatura urma cate o intrerupere, in care antrenorii si organizatorii de pe partie luau lopetile si se-apucau de astupat gropi si de nivelat damburi. In prima parte a cursei, pana la intrarea in scena a favoritilor (incepand de la numarul de start 16) s-a dat la lopata cam tot atat cat s-a si schiat, iar competitorii au devenit prudenti, un exemplu bun fiind cursa retinuta a lui Pinturault, plecat al 12lea si ajuns jos la peste o secunda in urma lui Kriechmayr.

Pauza publicitara dupa al 15lea concurent, iar la start urmau cei mai buni dintre cei mai buni. Ca sa nu faca nota discordanta cu ceilalti schiori, Theaux a deschis grupul favoritilor cu o ratare la poarta de intrare pe abruptul final. La start se aliniau austriecii Hannes Reichelt si Matthias Mayer, doi din cei 3 schiori care inca-i puteau face zile fripte lui Jansrud. Reichelt avea antrenament de ieri la pus bete in roate si plecarea sa ca din pusca sugera ca nici azi n-avea sa fie mai darnic cu norvegianul. Dar cum de la agonie la extaz se zice ca ar fi doar un pas, triumful de la coborare s-a transformat azi in DNF, inainte de primul intermediar (aderenta, bat-o vina!). Matthias Mayer, castigator in etapa precedenta de super urias, ne tine cu sufletul la gura cam tot atat cat o facuse si compatriotul sau, abordand o trasa prea dreapta si ratand intrarea intr-un viraj de stanga la cateva porti dupa start.

Doi austrieci pusi pe fapte mari, nici un austriac favorit la titlu trecand linia de sosire, iar la start urma Kjetil Jansrud… care trebuia sa mai astepte un pic pana la remontarea unui panou publicitar, cazut si el victima zapezii moi, de parca tensiunea nu era si-asa destul de mare. Norvegianul pleaca in sfarsit in cursa, cu mici ezitari la primele porti, depaseste zona unde ratasera Reichelt si Mayer, vede avans 4 sutimi la primul intermediar, trece cu bine si de mica saritoare Russie, verde (-0,13) la al doilea intermediar, Jansrud pare din ce in ce mai sigur pe el, e rapid, prinde bine trasa, trece si de virajul S, de sub padure, inca are avans la limita (-0,09), se dezechilibreaza putin inainte de ultimul abrupt, pierde 3 zecimi, are +0,24 la ultimul intermediar, publicul se aude din ce in ce mai tare, Jansrud accelereaza, vede linia de sosire, trece ca prin pusca la punctul de control al vitezei (112.4 km/h, cel mai rapid dintre competitori) si ajunge jos cu 24 de sutimi avans! Kjetil Jansrud recupereaza jumatate de secunda pe ultima portiune si se instaleaza in fruntea clasamentului intermediar, cu sanse serioase la victorie. Zambeste doar pe jumatate deoarece cu numarul 21 la start e Dominik Paris, ultimul care mai poate strica socotelile norvegianului la general. Spre deosebire de Reichelt si Mayer, Paris ajunge jos, dar la 48 de sutimi in spatele norvegianului, iar Kjetil Jansrud este noul detinator al globului de cristal al probei de super urias.

La general ecuatia probei isi gasise rezolvare, dar cursa de astazi inca nu era incheiata. Mai erau la start cativa specialisti in ale vitezei, deci podiumul nu era batut in cuie. Printre ei, Manuel Osborne-Paradis putea sa produca inca o surpriza, dupa locul 2 de ieri, de la coborare, dar conditiile de astazi nu i-au fost la fel de prielnice, cursa lui fiind prea agresiva pentru o zapada asa moale. Canadianul a terminat la peste o secunda si jumatate in spatele lui Jansrud. Inima avea sa-i stea in gat norvegianului abia cand pe partie se desfasura in toata splendoarea Romed Baumann. Al 29lea la start, austriacul a plecat bine, a mentinut intarzierea sub jumatate de secunda la mijlocul cursei si se afla la doar o sutime in spatele lui Jansrud la ultimul intermediar, cu sanse sa spele pacatele coechipierilor sai, dar a pierdut 52 de sutimi pe final si l-a lasat pe norvegian sa respire usurat.

Pe de alta parte, insa, Baumann a deschis seria schiorilor cu numere mari de concurs si care au terminat onorabil (unii chiar surprinzator) in puncte. Austriacul a incheiat pe 6. I s-au alaturat nume ca Thomas Tumler (de pe 34 pe 15), Mattia Casse (de pe 37 pe 19), Bostjan Kline (de pe 45 pe 20) sau francezul rezultatelor spectaculoase din acest sezon, Guillermo Fayed, plecat al 55lea ca sa incheie cursa pe 22. Cum la finalele din Meribel se califica doar primii 25 clasati de la fiecare disciplina, orice punct conteaza. Mauro Caviezel stie cel mai bine asta, el reusind astazi cel mai bun rezultat din cariera, un loc 12 care i-a adus 22 de puncte si ultima pozitie pentru participarea in cursa de final de sezon. La cealalta extrema, lista schiorilor care s-au pricopsit azi cu DNF totalizeaza 21 de nume si nu e lipsita de prezente importante precum Reichelt, Mayer, Nyman sau Streitberger.

E drept ca globul de cristal al probei a fost adjudecat, dar sa nu va asteptati la un final de sezon linistit. Kjetil Jansrud e la 52 de puncte in urma lui Hirscher in clasamentul general. Desi austriacul nu e celebru pentru inecatul la mal, daca norvegianul incheie apoteotic sezonul cu inca un glob (la coborare), o victorie la Super G si-un rezultat bun la uriasul din Kranjska Gora si daca se gaseste cineva sa-l incurce pe Hirscher in probele tehnice, s-ar putea ca austriacul sa nu ajunga la al patrulea glob mare consecutiv. Sunt multi de daca aici si mi-e greu sa cred ca Hirscher nu va mai scrie inca o pagina de istorie, dar un final la limita, cu inca o confruntare austriaco-norvegiana, nu e asa dificil de imaginat. Nu stiu voua, dar mie mi-ar improspata memoria si mi-ar tine de cald pana la intoarcerea celuilalt viking amator de viteza, Aksel Lund Svindal.

O părere la “Datul la lopata si globul la super urias sau victoria lui Jansrud in Kvitfjell

Comentariile nu sunt permise.