Cu victorie spre glob, partea II: Lindsey Vonn ia exemplu de la Kejtil

Schioara americana Lindsey Vonn n-a lasat castigarea globului la coborare in mainile sortii, ci a schiat decis si precis, in ciuda zapezii tot mai moi, triumfand in coborarea de la finalele din Meribel (1:29,87). Asemanarile cu coborarea masculina nu se termina aici. Austriaca Anna Fenninger, aflata si ea inca bine in cartile pentru glob inaintea finalei, n-a aratat cel mai bun schi, terminand pe locul 8 (+0,95). Podiumul a fost completat de colegele Annei: Elisabeth Görgl (+0,24), ca si Didier Defago, decana de varsta la fete, si Nicole Hosp (+0,30).

Globul care egaleaza recordul austriecei Annemarie Moser-Pröll (© ANSA/AP)

In februarie 2013, Meribelul revenea in circuitul Cupei Mondiale feminine, dupa o pauza de 19 ani. Si pentru a ramane in trend cu aparitia aproape noua, Carolina Ruiz-Castillo castiga in premiera o etapa de Cupa Mondiala. Doi ani mai tarziu, schioara spaniola a ajuns iar in Meribel, de data aceasta pentru ultima ei coborare in combinezonul de concurs.

Cu amintirea victoriei in minte, Carolina si-a dorit din nou o evolutie pe care sa n-o uite. Alti schiori in cursa de retragere tin la pielea lor, dar spaniola a riscat enorm, cat pe ce sa intre intr-o poarta, a intors schiurile in aer la o saritoare urmata de viraj, pentru a schimba directia. A continuat in acelasi stil riscant, intarzierea uriasa de sus s-a redus in partea tehnica la 9 sutimi, pentru a se transforma in avantaj la trecerea liniei de sosire. In arena stadionului a cazut in incercarea de oprire, razand de bucurie. Asa trebuie sa arate cursa de despartire.

Etapele Meribelului din 2013 au urmat mondialelor din Schladming. Lindsey n-a participat, accidentata fiind. A lipsit si in Franta, a lipsit si la urmatoarele doua coborari si tot a castigat globul disciplinei, pentru a sasea oara consecutiv. La sosirea de acum in Franta, restul fetelor cunosteau partia, si aproximativ si traseul, caci terenul nu lasa prea mult loc pentru inflorituri. Lindsey nu. Abia dupa ce a castigat detasat ambele antrenamente cu toate ca ultima panta o schiase in picioare, Lindsey si-a amintit ca in copilarile participase la un concurs FIS tot aici.

In coborarea de ieri nu a mai dominat la fel de clar. Antrenamentele fusesera devreme. Cursa s-a tinut dupa cea a baietilor, cand soarele imbia lumea la scoaterea la iveala a tricourilor. Prin urmare locul la start printre ultimele fete – din cauza numeroaselor accidentari au participat doar 20 de concurente in locul celor 26 calificate de drept – nu a reprezentat un avantaj.

Dar Lindsey stie cel mai bine cum se schiaza rapid doar mangaind zapada cu schiurile. A creat viteza din nimic in platul de la inceput, a mentinut-o in curbe, luate mai larg decat alte fete, dar fara sa decelereze, si a lasat sa-i scape un strigat victorios la trecerea liniei de sosire. Anna schiase chiar inaintea ei si Lindsey o depasise. Avea globul asigurat.

„Sunt si cateva parti tehnice, dar in mare trebuie sa atingi usor zapada si sa apesi fin pe schiuri. Cred ca am fost intotdeauna buna la asta”, declarase ea dupa antrenamente. Privind inapoi, ce a realizat schioara americana, e un simplu „zis si facut”. Dar „e mai usor sa zici, decat sa faci”, ne povesteste tot ea.

A vorbit din nou despre cei doi ani de pauza, despre cele doua operatii si mandria ca a reusit sa revina. Putini ii acordasera credit dupa a doua accidentare. Si totusi Lindsey a revenit aproape la acelasi nivel, diferenta fiind sezizabila doar pentru ca de data aceasta si-a arogat trofeul doar in ultima etapa. Este al saptelea glob pentru coborare cucerit de schioara americana, numar cu care a egalat inca un record al marii predecesoare, Annemarie Moser-Pröll. La numarul total a depasit-o deja pe schioara austriaca, acesta fiind al 18-lea in total, dintre care 4 sunt mari.

Mai are loc in vitrina pentru ele? „Am comandat una noua acum, si in ea incap 23 sau 24. Am destul loc, asa ca maine mai vreau unul.” De fapt a primit doua globuri dupa coborare, caci trofeul castigat in absentia in 2013, ce-i fusese trimis prin posta, n-a ajuns niciodata la Lindsey acasa, ci s-a intors la expeditor.

Anna Fenninger a intrerupt seria grandioasa a podiumurilor consecutive, cu o evolutie atat de ezitanta, incat nu m-as fi mirat sa aud ca a schiat sosia ei. „Coborarea asta nu mi se potriveste. E dificil sa fac schiurile sa alunece aici, asa ca rezultatul nu-i asa prost.” Schioara austriaca lipsise de la ultimul antrenament, caci la incalzirea pe zapada dinaintea lui, din cauza vizibilitatii foarte proaste nu observase un val, sarise mult, iar la aterizarea in plat simtise o intepatura in genunchi. „Pe moment am avut un soc, dar a trecut repede”, n-a vrut ea sa dea vina pe aceasta intamplare.

A ramas optimista pentru super-urias. „Cred ca acolo am sanse mai mari, dar depinde de cum va arata traseul. La super-urias am fost mult mai constanta.”

In locul Annei, Lindsey a fost incadrata pe podium de alte doua austriece, Elisabeth Görgl si Nicole Hosp, cu evolutii trase la indigo. Mai lente pe alunecarea de sus, perfecte in viraje. Podiumul a insemnat enorm pentru amandoua. Liz fiindca „am schiat ieri si alaltaieri atat de prost la antrenamente. Am trecut prin niste ore grele. Dar astazi am avut schiuri super-rapide.” Iar Niki deoarece aceasta era singura disciplina la care nu ajunsese inca pe podium in impresionanta ei cariera. „Sunt enorm de usurata.” De fapt in celelalte patru discipline a reusit chiar sa castige. O victorie la coborare ar putea reprezenta un obiectiv in cazul in care se hotaraste sa continue cu performanta. „Se poate sa fi fost ultima mea coborare, dar nu stiu inca. Vreau sa fac mai intai o pauza si apoi sa decid in liniste. Imi voi asculta inima.”

Liz Görgl, care spre deosebire de Nicole Hosp, nu s-a gandit inca la retragere, a coborat-o de pe podium pe Tina Maze. Datorita celor patru pozitii in fata Annei Fenninger, slovena a redus diferenta din clasamentul general pana la 12 puncte. Insa la asa cursa slaba facuta cadou de austriaca, Tina Maze sigur si-a reprosat ca n-a obtinut mai mult. Noi insa n-am avea ce sa-i reprosam. In nota ei obisnuita, Tina a facut o coborare solida, fara greseli si cu linia mentinuta bine. Dupa cursa a trecut ca vantul pe langa zona presei, ignorand toate invitatiile la interviuri, asa cum facuse si dupa slalomul din Are.

Celelalte favorite n-au mers nici ele rau. Elena Fanchini a fost la fel de rapida ca Liz Görgl in pasajul plat, sau la fel de lenta, in functie de cum alegem reperul, dar in viraje s-a lasat trasa in exterior de inertie. A terminat pe 5, in fata Carolinei Ruiz-Castillo. Lara Gut (locul 9) a incasat in partea superioara o intarziere de 8 zecimi, de care nu s-a mai putut scutura, chit ca virajele i-au iesit ca desenate. Tina Weirather (locul 10) si-a impartit echitabil secunda suplimentara intre cele doua jumatati cu caracter complet opus ale traselui.

In afara Carolinei, in mijlocul grupului de elita a reusit sa termine si baietoasa si bataioasa Nicole Schmidhofer. Pe plat, austriaca n-a avut cum sa-si creeze avantaj, caci e mica rau de statura. Dar de cum a intrat in viraje, a si inceput sa-si reduca intarzierea fata de lidera de la momentul startului ei.

Imediat in spatele Tinei Weirather, pe locul 11, s-a clasat Edit Miklos, oferind o noua proba de talent. Inceputul a parut sa o duca din nou spre un loc intre primele 10, insa au costat-o intrarea in carusel, pe o linie joasa in traversa ce l-a precedat, si mai ales un viraj strans de la final, unde a intors schiurile prea brutal pentru consistenta primavaratica a zapezii.

Edit a incheiat frumos primul sezon in care s-a calificat la finalele Cupei Mondiale, terminand iarna pe locul 21 in proba de coborare si intre primele 50 in clasamentul general. Ii dorim sa ramana sanatoasa si sa reuseasca un sezon si mai bun la anul!

Clasamentul finalei
Clasamentul final al disciplinei