Daca-i musai, cu placere

Ca si anul trecut, Elvetia a castigat un concurs cu participare saraca, invingand in finala Suedia, datorita timpilor mai buni ai propriilor schiori, dupa ce scorul indicase 2-2. Si tot la fel ca anul trecut, Austria a terminat pe podium, invingand in finala mica Italia cu 3-1. De fapt asemanarile cu intrecerea pe echipe din Lenzerheide merg aproape pana la capat. Ordinea primelor 4 s-a pastrat, cu o singura deosebire. Argintul din 2014, Statele Unite ale Americii, a spus pas in Meribel si le-a permis suedezilor sa-i inlocuiasca.

Wendy Holdener in duelul final cu Sara Hector (© Reuters/Christian Hartmann)

Schiorilor le place intrecerea pe echipe, publicul e incantat si el, federatia e avocatul ei cel mai infocat. Dar la finale? In mijlocul curselor? Cand vitezistii au plecat acasa – nu ca s-ar ingramadi sa faca parte din echipe – iar tehnicienii finiseaza detalii pentru ultimele asalturi la trofeele sezonului?

Fara nici o miza palpabila, in locul celor 19 echipe amatoare de la campionatele mondiale, la proba pe echipe de la finalele din Meribel, abia s-au strans cu greu 7, majoritatea natiunilor trimitand garnitura a doua a schiorilor in batalia cu celelalte tari. Singurele pentru care rezultatul ar fi putut conta au fost Elvetia si Franta. Angrenate impreuna cu SUA in lupta pentru locul trei in clasamentul natiunilor, amandoua au inscris pe foaia de concurs schiori care ar fi putut sa le aduca cele 400 de puncte mult ravnite.

Francezii insa si-au vazut naruite sperantele si eforturile inca de la primul duel. Cum Austria, ca natiune lidera in clasament, a primit biletul in semifinale fara lupta, Franta a deschis concursul cu sferturile impotriva Suediei, singura echipa dintre cele care au participat doar de dragul intrecerii care a aliniat la start schiori de elita.

Adeline Baud, clasata pe locul 27 atat in clasamentul uriasului, cat si al slalomului special, nu se calificase pentru finalele din Meribel. Dar a fost chemata special pentru aceasta cursa pe echipe. Pe drumul spre primul punct in dreptul Frantei, Adeline a simtit o trosnitura in genunchi si cu doua porti inainte de finis nu a mai putut continua duelul cu Sara Hector. Ruptura a ligamentelor incrucisate, lacrimi, operatie la sfarsitul lui martie si pauza de 6 pana la 8 luni. Este a treia schioara careia i se intampla asta la proba pe echipe fara sa cada, dupa accidentarile din anii precedenti ale lui Benjamin Raich si Resi Stiegler.

„Am fost fericita sa iau parte la festivitatile din Meribel, dar din nefericire mi-am rupt ligamentele la genunchiul stang. Greu de digerat a treia operatie. Multumesc membrilor fan-clubului ca au venit in Meribel sa ma sustina” a postat frantuzoaica mai tarziu pe facebook.

Efortul colegilor Adelinei, Tessa Worley si Victor Muffat-Jeandet, amandoi schiori de slalom urias, a ramas sterp. Tessa a luptat frumos, dar a pierdut avantajul in favoarea specialistei portilor apropiate, Anna Swenn-Larsson, iar Mattias Hargin e prea puternic pentru aproape orice adversar. Slalomul acesta paralel o fi avut porti de urias, dar linia de alunecare si distanta dintre porti au fost specifice slalomului special. Cu calificarea asigurata, ultimul suedez, Anton Lahdenperä, a schiat doar pentru antrenament si s-a pierdut pe drum.

A urmat duelul terminat egal, Elvetia – Germania. Charlotte Chable, viitorul slalomului feminin elvetian, a invins-o strans pe la fel de tanara Maren Wiesler. Reto Schmidiger, supra-motivat, a dat sa plece cateva sutimi prea devreme si s-a impiedicat de bara de start. Bineinteles ca a pierdut. Wendy Holdener e specialista la slalom paralel, n-a avut nimeni vreo sansa in fata ei, nici in fazele urmatoare.  Neamtul Stefan Luitz a luptat fantastic si a castigat in fata slalomistului Justin Murisier, dar timpii au fost de partea elvetienilor. Linus Strasser, care adusese punct Germaniei in meciul cu Reto, a strambat putin din nas cand i s-a cerut parerea despre intrecere. „Traseu rapid si zapada grea, o combinatie cam periculoasa.”

Meciul Slovenia – Italia a parut pe hartie mai dezechilibrat decat s-a dovedit pe traseu, datorita spiritului de lupta dovedit de necunoscutul Aljaz Dvornik, care l-a intrecut pe Roberto Nani, unul din tehnicienii de baza ai italienilor in ultimul sezon. In rest experienta si-a spus cuvantul. Ilka Stuhec are trecut in descrierea jobului vitezista si a facut doar act de prezenta in fata Chiarei Costazza. Iar ceilalti doi sloveni s-au pierdut cu firea. Ana Drev s-a impiedicat de un damb si ca urmare a ratat o poarta, pentru ca un minut mai tarziu, Miha Hrobat, campionul mondial de juniori al super-G-ului sa ajunga sa schieze pe traseul lui Giuliano Razzoli in urma unei greseli.

In runda sferturilor, austriecii schiasera de unii singuri pentru acomodare si eliminarea inechitatii. Deci nu pot arunca vina pierderii semifinalei in fata Suediei pe lipsa de contact cu traseul. Scorul egal ar fi putut fi evitat fara ocolul efectuat de Eva-Maria Brem la doua porti. Anna Swenn-Larsson a profitat imediat de aceasta greseala. Christoph Nösig a surprins cu victoria asupra lui Anton Lahdenperä, Carmen Thalmann a fost perfecta, dar la fel s-a dovedit si Mattias Hargin, care a egalat scorul intalnirii si pe deasupra a scos si un timp suficient de bun ca sa-si duca echipa in finala.

Italienii au reactionat la cursa slaba aratata de Roberto Nani in sferturi si l-au inlocuit cu foarte tanarul Simon Maurberger. Nu-l cunoasteti? Nu-l cunosteau nici adversarii si Reto Schmidiger s-a lasat surprins. A revenit in atac de indata ce a realizat ca adversarul este mai rapid, si impreuna au livrat un duel superb, cu italianul invingator la doar 3 sutimi. A egalat astfel scorul dupa ce Chiara Costazza isi luase zborul intr-un viraj, ramand in spatele Charlottei Chable. Wendy a tasnit ca sageata, sarjand convingator pentru o noua victorie. Doar la inceput. Pe final, Irene Curtoni a gasit resurse ascunse, a atacat furibund si a prins-o pe Wendy din urma pe linia de sosire. Egalitate in meciul direct, egalitate si la echipe, urmand ca invingatorul din ultima cursa sa aconteze si biletul pentru finala, indiferent de timp. Justin Murisier a plecat mai bine de la start, Giuliano Razzoli l-a prins din urma, dar elvetianul nu s-a lasat si a castigat cu o singura sutime avantaj! Ce mai meci! Cel mai palpitant din istoria intrecerilor pe echipe, conform statisticilor.

Austriecii nu s-au mai jucat cu focul timpilor in finala mica. Au cedat doar meciul impotriva din nou surprinzatorului Simon Maurberger. In rest, Eva-Maria Brem si-a facut de data aceasta treaba, iar Philipp Schörghofer a luptat si a invins in ciuda greselii de la saritoare. Dar si de n-ar fi reusit sa-l intreaca pe Roberto Nani (inlocuitorul lui Razzoli, idee nu foarte buna, caci Nani se antrenase pe celalalt traseu), pentru italieni ar fi fost imposibil sa scoata timpul de care aveau nevoie in caz de egalitate, caci Carmen Thalmann stabilise la cursa ei recordul feminin al zilei.

Cu experienta primelor manse, toate castigate de elvetieni pe muchie de cutit, Wendy Holdener a tintit si ea recordul la timp. I-a lipsit o sutime pentru a o egala pe Carmen in duelul de la distanta, dar a invins-o detasat pe Sara Hector in cel direct, din finala. Apoi Hargin a trecut de Murisier, desi elvetianul il prinsese din urma in plat. Charlotte Chable a avut de furca cu propriile greseli si le-a dat italienilor un punct. In meciul decisiv Schmidiger a facut o cursa buna, egaland la puncte si aducand Elvetia in avantaj datorita timpului bun.

Cu acest rezultat si cele 400 de puncte oferite natiunii invingatoare, Elvetia a lasat Statele Unite la 452 de puncte in spate, ceea ce inseamna ca nu mai pot fi dati jos de pe locul 3, chiar si in eventualitatea in care toti americanii prezenti la finalele probelor tehnice obtin maximul de puncte, iar elvetienii rateaza tot.

In vreme ce la Campionatele Mondiale Austria domina intrecerile, adunand pana acum trei titluri de campioni si doua de vicecampioni, in Cupa Mondiala a ajuns la a patra etapa in care nu urca mai sus de locul 3, serie inceputa dupa finalele gazduite in Schladming in 2012, cand au castigat intrecerea.

La interviuri, Eva-Maria Brem si-a pus cenusa in cap, „din pacate am avut o greseala”, Philipp Schörghofer a apelat la mai putina severitate in critici: „Astazi s-a vazut ce repede se petrece totul la concursul pe echipe. Austria nu castiga intotdeauna, asa cum se spune. Si ceilalti stiu sa schieze. Din fericire noi am castigat la Campionatele Mondiale.” Carmen Thalmann a explicat ce sta in balanta cu simtaminte: „Un pic de incordare exista, fiindca vrem sa castigam. Dar altfel, cursa e foarte distractiva.”

In echipa invingatoare, Elvetia, campioana entuziasmului a fost, la fel ca si pe traseu, Wendy Holdener. „Gasesc intrecerea pe echipe cool, palpitanta si sunt de fiecare data foarte motivata.” Si tot asa, declaratiile celorlalti 3 castigatori au oglindit prestatiile din curse. Charlotte Chable a avut emotii, dar „la start le-am lasa deoparte si am fost gata sa atac.” Reto Schmidiger s-a bucurat moderat ca macar in finala si-a ajutat colegii: „Dupa startul ratat din prima mansa, am fost cam nesigur in semifinala impotriva Italiei. M-am bucurat ca in finala am putut schia ultimul, caci aceasta e pozitia in care ma simt cel mai bine.” Justin Murisier nu s-a lasat imbatat de euforie, ci s-a bucurat moderat: „Astazi am avut si noroc, dar acum putem savura victoria.”

Ziua de pauza s-a terminat, de maine schiorii iar intra in focuri, reluand disputa pentru cele 5 globuri inca neacontate.

Rezultatele in detaliu
Clasamentul pe natiuni