Mikaelei Shiffrin i-a fost de ajuns o mansa secunda tactica pentru a sasea victorie a sezonului. Americanca (1:34,08) a invins-o astfel de doua ori pe suedeza Frida Hansdotter (+0,05): in cursa si in lupta pentru trofeul atribuit celei mai bune slalomiste a sezonului. Pe locul 3 a incheiat slovaca Veronika Velez-Zuzulova (+0,40).
Al treilea glob la rand pentru cea mai buna slalomista a prezentului (© Patrick Seeger)
Frida conducea dupa prima mansa, tot cu un avantaj mititel, de 7 sutimi. Dar Mika i-a barat drumul, suedeza reconfirmand cu al 13-lea loc 2 din 16 podiumuri de Cupa Mondiala supranumele de „eterna secunda”.
Mikaela Shiffrin pe de alta parte, a devenit la doar 20 de ani, cea mai tanara schioara care reuseste sa castige globul slalomului de trei ori la rand. Erika Hess avea 21 la realizarea aceleiasi performante, iar Vreni Schneider, singura care a castigat trofeul 4 ani la rand, a reusit aceasta abia la maturitate.
Ca si cum alaturarea de predecesoarele elvetiene n-ar fi destul, dominatia Mikai se intinde dincolo de granitele Cupei Mondiale, peste tot domeniul slalomlui. In acesti trei ani, Mika a cucerit tot ce se putea: toate trei globurile, ambele titluri mondiale si titlul olimpic.
Mansa a doua a inceput sub un pic de soare, cu vizibiliatate clar mai buna decat in prima. Pe parcurs insa s-a intunecat din nou, permitand fetelor din a doua jumatate a clasamentului, care au deschis mansa conform obiceiului in ordinea inversa de la pauza, sa obtina cei mai buni timpi din partea a doua a concursului.
Bernadette Schild, prima plecata, prima ajunsa, n-a putut folosi cel mai rapid timp nici macar drept consolare. In ciuda lui, a ramas la final pe locul 22, foarte departe de ceea ce spera in urma cu un an. A incheiat astfel sezonul intr-un nor de sentimente, dominat de frustrarea inabilitatii de a-si regasi tempoul intre portile stranse. Razele de soare ale cate unei manse promitatoare, ca cea cu care a pus punct iernii, au ramas izolate.
Dupa ce prima mansa inchisese teoretic usa spre puncte pentru Anna Fenninger, mansa a doua a reprezentat doar confirmarea practica. Cum traseul masculin de urias s-a intins in paralel, antrenorul suedez nu a avut loc sa faca modificari marcante pe cel al fetelor. Semnatura personala a fost ritmul ceva mai egal decat ce marcase slovenul pentru Tina Maze in prima mansa. In rest traseul a fost identic.
Anna a mers cumpatat, ca o vitezista cu talent, dar fara experienta la slalom. O greseala a coborat-o cu o pozitie fata de prima mansa, sigiland rezultatul si lasand-o temporar la mana Tinei Maze. Anna a terminat slalomul pe 23, dar obiectiv privind lucrurile, o clasare mai sus de 22 nu i-ar fi fost la indemana nici macar dupa o evolutie perfecta.
Realista, Anna a sumarizat la final: „A fost un slalom relativ usor, dar densitatea este prea mare si de aceea ar fi fost greu sa obtin puncte. Cu asa putine antrenamente de slalom nu a fost posibil mai mult decat am aratat. Nu-mi pot reprosa nimic, de incercat am incercat. Mi-ar placea sa raman in frunte in clasamentul general, dar si daca Tina mi-o ia un pic inainte, globul mare ramane posibil pentru mine. Cursa de maine este mult mai importanta.”
Pana la fetele de pe primele locuri, cursa s-a caracterizat in principal prin varietate. Charlotta Säfvenberg s-a incurcat intr-un ac de par si a abandonat. Michelle Gisin a schiat greoi ca ursul. Reprezentantele gazdelor, Laurie Mougel si Nastasia Noens, iuti de picior, au completat podiumul neoficial al mansei secunde, urcand in cel final pana pe locurile 6 si 7 si bucurandu-si fanii prezenti in tribune si pe marginea pistei. Michaela Kirchgasser a declansat cronometrul cu genunchiul inainte sa-si ia avant si si-a ingropat sperantele la top 10. Nicole Hosp si Carmen Thalmann au tatonat cu indrazneala prin bezna ce cuprinsese traseul la cursele lor si si-au pastrat locurile in top 10.
Iar primele cinci fete au fost intangibile.
N-a mai fost la fel de cald ca in primele zile ale finalelor, dar temperaturile au ramas insemnate cu plus si zapada si-a pastrat doar cata soliditate i-a imprumutat sarea presarata cu marinimie pe traseu. Inevitabil in jurul gropilor au crescut putin cate putin gropile. In ele s-a tot poticnit Sarka Strachova, in ciuda stilului prudent abordat. A ramas cu locul 5.
Tina Maze a facut o cursa inteligenta, strategica si fara greseala, ce aproape a urcat-o pe podium. Dar Veronika Zuzulova n-a lasat sa-i scape al cincilea podium consecutiv. Slovaca a schiat la victorie. Ne-a aratat un inceput si un mijloc de inalta clasa, ce i-au dat chiar prea mult avant pentru portile finale, intre care a ajuns stramtorata de intervalele mici si a trebuit sa lupte pentru a evita iesirea de pe traseu.
Locul 4 a insemnat pentru Tina Maze preluarea conducerii in clasamentul general, dar cu un avans de doar 18 puncte. Situatie ideala pentru ultima etapa a sezonului, atat ea, cat si Anna Fenninger nedepinzand de adversara in cazul unei victorii. „Maine va fi cursa decisiva si sper sa arat cel mai bun slalom urias al sezonului. Slalomul este intotdeauna mai spinos. Trebuie sa risti mult si sa nu iei curbele prea accentuat. A fost dificil dupa ce in Maribor am ratat, iar in Aare nu m-am simtit prea bine. Dar azi am facut treaba buna.”
Asa cum ii sta bine meciului principal al zilei, cel din Meribel s-a tinut la sfarsitul cursei. Mikaela Shiffrin a inceput amestecand atacul cu prudenta pentru ca la final, cand a simtit ca a trecut de pasajele capcana, sa se arunce spre linia de sosire, aproape calcand o poarta pe linia ce s-ar dovedi probabil optima si daca am pune un computer s-o analizeze.
„E clar ca n-am vrut sa-mi arunc la gunoi eforturile de pana acum. Asa ca am pastrat un echilibru. Dar jos, unde terenul a devenit mai plat, am stiut ca pot forta, cu adevarat forta, si am stiut si ca trebuie s-o fac ca sa castig astazi.”
A avut dreptate. Cele 7 sutimi in favoarea Fridei s-au transformat in doar cinci sutimi in favoarea Mikai dupa cursa suedezei. Din reactia spectatorilor, Frida a stiut ca globul este pierdut inca de la start. Dar a tinut sa obtina macar victoria in finala. A pornit excelent, marind avantajul primei manse la toate punctele de control, inclusiv la ultimul. Dar asaltul final al Mikai s-a dovedit prea avantat si suedeza a pierdut duelul pe ultimii metri.
„Incredibil, ce de lucruri am castigat!” s-a bucurat tanara americanca atunci cand reporterii i-au insirat pomelnicul de succese din ultimii trei ani si recordurile batute. Dupa care a subliniat cat de frumos i-a tinut piept Frida. „A pus foarte multa presiune asupra mea. M-am asteptat la asta din partea ei. E o luptatoare staruitoare. Am ce invata de la ea in fiecare cursa, dar mai ales la inceputul sezonului – a fost atat de rapida! Astazi a trebuit sa dau totul ca sa o bat doar un pic de tot. Ati vazut, a inceput strivitor!”
A rezervat cateva cuvinte si pentru startul ezitant al sezonului. Dupa primele curse, incheiate in pluton si departe de performantele cu care ne-a vrajit in anii precedenti si din Kühtai incoace, invincibilitatea ei devenise o armura ruginita, ce nu-i mai adapostea visul unui glob nou. „In sezoanele trecute am schiat pur si simplu. Anul acesta insa am trecut prin multe si am invatat multe. Am avut de a face cu teste ale echipamentului si am avut o schimbare de antrenor (federatia americana este cea care l-a schimbat, nu Mika – n.r.). Le multumesc tuturor celor din jurul meu care m-au ajutat sa obtin atat de mult.”
La avantul cu care a pornit Mika spre culmile schiului, recordul de victorii la slalom, atat de muncit de catre Marlies Schild, ar putea incepe sa se clatine deja peste trei ani.
Schi alpin. Deocamdata. 