Inca o campioana olimpica iese la pensie

Dupa ce campioanele olimpice ale coborarii din Soci au spus la finalul sezonului adio – Dominique Gisin, respectiv la revedere pentru un an deocamdata – Tina Maze, in urma cu 10 zile si-a anuntat retragerea si campioana super-G-ului din 2010, Andrea Fischbacher.

Andrea Fischbacher ne spune ramas bun (© GEPA/Florian Ertl)

„A sosit momentul sa-mi agat schiurile in cui si sa pasesc pe un nou drum”, a intrat Andrea direct in subiect la conferinta de presa. Un pic surprinzator la 29 de ani, dar „am realizat ca nu mai gasesc destula placere si motivatie ca sa dau totul ca sportiva de performanta.”

Surprinzator, dar explicabil dupa frustrantul sezon incheiat in martie. Inceputul nu fusese rau, si dupa explozia de la finalul iernii olimpice, cand dupa rezultate slabe si foarte slabe, castigase coborarea din Crans Montana (spre amintire, e vorba de cea in care ne entuziasmase Edit cu locul 5), sperase intr-un revirement consistent. Dar locul 13 din Sölden a ramas cea mai buna clasare a sezonului, in rest trebuind sa inghita pilula amara a locurilor 28, 29, sau chiar a terminarii in afara punctelor.

Cum a fost posibil un declin atat de drastic pentru o campioana olimpica? Accidentarile nu pot fi raspunsul, caci Andrea este una dintre norocoasele care se pot lauda cu o activitate de 12 ani in Cupa Mondiala neintrerupta de sejururi medicale.

Grabita sa-si creeze propriul renume, pentru a scapa de completarea „verisoara indepartata a lui Hermann Maier” la fiecare prezentare, Andrea a riscat mai mult decat adversarele. Iar faptul ca a scapat aproape teafara de fiecare data se datoreaza doar pregatirii fizice de exceptie si propriei reziliente. N-am numarat abandonurile in care s-a adunat de pe partie sau din plase dupa opriri violente, dar nu m-as mira sa detina recordul.

A continuat dupa fiecare cazatura cu ceea ce noua ni s-a parut acelasi curaj nebunesc. Dar in realitate fiecare tranta a adaugat cativa milimetri la fisura cutezantei, pana cand disponibilitatea spre risc a scazut sub pragul de performanta.

Acum inchide foaia palmaresului, pe care talentul ar fi indreptatit-o sa fie mai bogata, dar care ramane totusi greu de egalat:

  • doua titluri de campioana mondiala de juniori, in 2003 si 2004, amandoua la super-G
  • 10 podiumuri de Cupa Mondiala, din care 3 victorii:
    • 3 la coborare (2)
    • 6 la super-G (1)
    • 1 la slalom urias
  • locul 2 la finalul sezonului de Cupa Mondiala 2008-2009 in proba de coborare
  • o medalie de bronz la super-G la Campionatele Mondiale din Val d’Isere (2009)
  • titlul olimpic in proba de super-G in Vancouver (2010)

In viitor o vom mai vedea poate ca deschizatoare la cursele din Zauchensee, escala de Cupa Mondiala cea mai apropiata de Schwartzach-ul natal. Dar sportul va trece in planul secund, ea urmand sa se dedice unei alte pasiuni, pentru care urmeaza cativa ani de studiu. Bacul la germana l-a dat deja in aceasta primavara, dupa ce va termina si celelalte probe se va inscrie la o scoala de meserii de pe bancile carora va absolvi cu diploma de antrenor pentru copiii obezi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s