Ganduri la finalul unor mari cariere

Rareori se intampla sa se retraga in acelasi timp atat de multi campioni mondiali si olimpici ca in acest an. Lista medaliatilor, deschisa inca inainte de terminarea sezonului de Mario Matt, caruia i s-au adaugat apoi Marion Rolland, Marie Marchand-Arvier (vicecampioana), Didier Defago, Dominique Gisin, Nicole Hosp, Andrea Fischbacher, Silvan Zurbriggen (vicecampion), si pentru cel putin un an Tina Maze, a fost completata intre timp de Kathrin Zettel, Jessica Lindell-Vikarby (bronz in Beaver Creek), Benjamin Raich, si destul de probabil Bode Miller. Oficial, americanul ia si el pauza un an de zile.

Nu ar fi frumos sa intram in noul sezon, entuziasmandu-ne de noii eroi, inainte de a ne desparti cum se cuvine de toti cei care ne-au atras simpatiile pana acum. Asa cum era de asteptat, anunturile retragerilor din activitatea competitionala au continuat si in perioada in care noi, muritorii de rand ne-am vazut de vacante si am revenit la activitatile tomnatice. Motivul numarului mare de schiori care parasesc circul alb este lipsa de intreceri importante in sezonul ce va incepe maine. Fara un obiectiv „mare”, veteranii buni, care, realist privind situatia, nu pot spera in iarna ce va sa vina decat la repetarea podiumurilor, au decis sa puna punct.

Fetele, Kathrin Zettel si Jessica Lindell-Vikarby, si-au anuntat retragerea in aceeasi saptamana din iulie, la o zi una de cealalta. Si aceasta n-a fost singura asemanare a carierelor lor, desi nici deosebirile nu alcatuiesc o lista tocmai scurta. Euforia si disperarea s-au impletit strans pe firul vietii sportive atat pentru reprezentanta republicii dominatoare a schiului alpin, cat si pentru una dintre primele discipole ale Anjei Pärson.

***

Derulez in minte amintirile cu Kathrin Zettel, enorm de multe, caci austriaca a jucat roluri principale la aproape fiecare aparitie in Cupa Mondiala. De fiecare data, prima imagine este din fatidica zi a accidentarii ei in Tarvisio. Kathrin inflorise exploziv cu o iarna inainte, la doar 19 de ani, dupa ce folosise primul ei sezon de Cupa Mondiala pentru a se pozitiona aproape de elita la slalom si combinata. Acelasi lucru se petrecuse in Cupa Europei pe vremea in care numara doar 17 anisori, iar in 2007 antrenorii austrieci isi frecau mainile prevazand o cariera de aur pentru o fata care isi dovedise deja talentul in toate disciplinele, chiar daca favoritele ei ramaneau cele tehnice.

Kathrin Zettel nu a fost foarte afecatata cand a spus adio, dar o lacrima tot s-a strecurat rebela la coltul ochiului.

Kathrin a fost printre primele schioare pentru care carvingul a fost abilitate naturala si nu dobandita. Crescuta o data cu schiurile carve, austriaca a etalat la fiecare evolutie o tehnica impecabila, favorizata si de statura mica si centrul de greutate foarte jos. Calitatilor tehnice li s-au alaturat anduranta, temeritatea, un mental foarte puternic, precum si abilitatea de a separa schiul de tumultul interior al emotiilor. Tot tehnica ei brilianta a urcat-o in ierarhii si in probele de viteza in acel inceput de cariera.

In al doilea ei sezon pe scena mare, adunase o recolta impresionanta de puncte, lipsindu-i doar 42 pentru a-si rotunji rezultatul la o mie in cap. Asa ca antrenorii au marsat in 2006-2007 si pe cartea vitezei, cu care sa poata urca la total mai sus decat locul 7 pe care ajunsese in primavara lui 2006. Acomodarea cu programul aglomerat nu s-a petrecut intocmai lin, dar era de asteptat. Ajunsa pe linia dreapta spre finale, Kathrin a cazut la o saritoare in coborarea (contand pentru combinata) din Tarvisio. Trimiterea ei la spital a durat mult, cam jumatate de ora, timp in care Kathrin a strans stoic din dinti, intinsa in zapada.

S-a intors in competitii in toamna urmatoare in Sölden, cu o performanta extrem de rara – direct pe podium. Scriam atunci:

E micuta, pare fragila si cand isi ridica ochii albastri spre reporter zambind timid de sub caciula seamana cu un soricel. „Daca ti-ar fi spus cineva dupa prima mansa ca de pe locul 24 vei ajunge pe podium, ce-ai fi gandit?”. „N-as fi crezut. Asa ceva chiar la revenire, n-as fi indraznit sa visez niciodata.” Si dintr-o data vocea incepe sa tremure, iar ea incearca sa se ascunda, dar n-are unde. Lacrimile isi cauta un fagas pe obraji si apoi se preling nestavilite. Le sterge cu pumnii stransi ca un copil, doar ca sa faca loc altora. Curg acum pentru toate datile cand nu a plans. Nu a facut-o dupa ce amintirea accidentului i-a stopat avantul in prima mansa, ingaduindu-i o calificare aproape in extremis, doar cat sa-i mai puna o data curajul la incercare intr-o noua coborare. Ci a dat teama la o parte, si-a spus ca stie sa schieze, iar apoi nici sageata n-a mai intrecut-o. Nu a facut-o nici in iulie cand, revenita in sala de forta, oasele au gemut torturate. Ci a strans din dinti si a continuat sa traga de fiare. Nu a facut-o nici in martie, cand aruncata ca o papusa de carpa pe sub plasa de protectie si apoi zacand in zapada, paralizata de durerea intinsa intre nasul spart si piciorul rupt, si-a vazut visul cuceririi unui glob de cristal destramat ca aburul rasuflarii in aerul inghetat. Ci a stat rabdatoare departe de partiile iubite pregatind revenirea. Ar vrea sa se arate si acum la fel de tare, fara sa stie ca lacrimile ce se incapataneaza sa tasneasca spun povestea curajului ei.

Ulterior cariera s-a inaltat mai sus decat o facuse pana atunci, dar dupa Tarvisio a taiat coborarea speciala din program. Daca ar fi sa aleaga un sezon, probabil ca l-ar alege pe cel ce a unit anii 2008 si 2009. La finalul iernii a fost invitata sa urce pe podiumul Cupei Mondiale, in urma lui Lindsey Vonn si a Mariei Riesch. Si sa nu uitam titlul mondial la super-combinata din Val d’Isere in acelasi sezon.

Dupa asa o revenire, Kathrin ar fi trebuit sa lupte in urmatorii ani pentru globurile de cristal. Dar sechelele accidentarii din Tarvisio, i-au provocat probleme uriase la soldul piciorului vatamat, ajungand sa nu mai poata face un pas fara dureri. Atat de mari incat in 2010, dupa etapa din Levi, a plecat la mare in Egipt. Antrenorii au muncit atunci mult ca s-o convinga sa nu se lase de schi si sa revina in cantonament. N-a mai fost vioara intai in echipa Austriei, dar a devenit mantaua de vreme rea. De cate ori au lipsit, sau au iesit din forma liderele echipei tehnice, datorita lui Kathrin, Austria n-a cunoscut seceta. Aceasta abilitate a ei de a trece peste problemele medicale atunci cand echipa s-a aflat in nevoie, le va lipsi dureros austriecilor in viitorul apropiat.

Tot durerile sunt cele care au impins-o pe Kathrin la despartirea definitiva de schiul de performanta la doar 28 de ani. „Au fost 11 ani cu momente marete, dar si cu dureri. Acesta este motivul pentru care spun acum: multumesc, dar nu mai pot. De la inceputul lui ianuarie durerile din sold sunt atat de mari incat nu pot face doua manse consecutive. La Meribel n-am mai putut lua startul la ultima mea cursa.”

Nu s-a pripit cu decizia. Timp de 4 luni a incercat un pachet urias de terapii. Dar cum incerca sa faca un pic de efort, durerile reapareau. In iulie nu stia inca ce va face „la pensie”, dar intre timp s-a angajat la SUPSKIN, SUP de la Stand Up Paddle, pentru care va testa combinezoane si le va promova produsele.

Cariera:

Medalii olimpice:

  • 2014 – bronz la slalom

Medalii mondiale:

  • 2005 – argint cu echipa
  • 2009 – aur la super-combinata
  • 2011 – argint la slalom

Cupa Mondiala:

  • 9 de victorii de etapa, in cele doua discipline tehnice: 7 la slalom urias, 2 la slalom special
  • 50 de podiumuri
  • locul 3 in clasamentul general: 2009
  • campioana a super-combinatei in 2009
  • alte 4 podiumuri in clasamentul pe discipline la final de sezon:
    • slalom: 2010 (2)
    • slalom urias: 2009 (2), 2010 (3)
    • combinata: 2015 (3)

***

Pentru Jessica Lindell-Vikarby medalia ravnita a venit la final de cariera

Tot durerile au impins-o la retragere si pe Jessica Lindell-Vikarby, desi la 31 de ani, multe schioare fac acest pas benevol. Prima amintire cu ea o am din 2009, de la cursele din Cortina. In mod straniu, nu de la victoria din super-urias, ci de la coborarea desfasurata cu doua zile inainte. Dominique Gisin o invinsese la mustata pe Lindsey Vonn, care gresise si se folosise de tactica ei stralucita in care ajusteaza linia de coborare din mers, fara a opri atacul, in contrast strident cu retinerea aratata pe traseu de uriasa majoritate a adversarelor.

Schioara suedeza emana teama, dand impresia ca vedem un accident pe cale sa se intample. Impresie care s-a evaporat subit de indata ce viteza s-a micsorat destul de consistent in proba de super-G din ultima zi de pe Tofane. Fosta campioana mondiala de junioare la slalom urias a profitat de traseul foarte tehnic din acea zi, si s-a catarat sus in varful podiumului. Si ce mai victorie a celebrat! Aproape o secunda avans in fata Annei Fenninger, cea mai buna din rest.

Accidentul s-a petrecut intr-adevar, cateva saptamani mai tarziu, la antrenamentul oficial al coborarii mondiale din Val d’Isere. Jessica apucase sa schieze super-uriasul, fara a ajunge insa la medalia sperata dupa ce confirmase rezultatul din Cortina cu un loc 3 in Garmisch. Coborarea insa a ramas pana la final o disciplina inconfortabila pentru schioara suedeza. Dupa o scurta incursiune in zona rasplatita cu puncte la revenirea dupa accidentare, rezultatele s-au departat tot mai mult de elita, si pana la urma coborarea a disparut din calendar. Cu o exceptie: escala anuala din Cortina, locul primului ei succes. A renuntat la ea doar anul acesta, in care a restrans programul strict la slalom urias, redevenit intre timp cea mai buna disciplina a ei. Ar fi schiat mai mult, dar durerile de spate au chinuit-o enorm.

Daca n-ar fi urmat mondialele din Beaver Creek, probabil ca Jessica s-ar fi lasat inca de vara trecuta. Durerile aparusera in iarna 2013-2014, pe fondul unei solicitari maxime, dar in acelasi timp si aducatoare de succes. Prezență constantă in top 10-ul uriasului si in precedentele doua sezoane, schioara suedeza a gasit anul trecut balanta perfecta intre imprudenta si avant cu cap. Anna Fenninger i-a smuls tricoul rosu, si simultan globul disciplinei, doar cu victoria din ultima etapa, si numai cu ajutorul coechipierei Eva-Maria Brem, care s-a strecurat pe podium oportun intre cele doua rivale. Suedeza nu numai ca a purtat tricoul rosu al disciplinei pana la ultima cursa, ci a adaugat palmaresului inca o victorie de Cupa Mondiala: pe cea din Beaver Creek, etapa contand drept repetitie generala pentru anul acesta.

Cu posibilitatea unei medalii, durerile n-au mai contat. Jessica a mai schiat un an, doar in proba ei favorita. Deficitul de antrenamente s-a vazut, dar spatele i-a impus programul in ultimul an si n-a avut de ales. Doar in Are, la ea acasa, s-a ridicat pana intre primele 10. Totusi suedeza a stiut sa-si faca loc spre podium in cea mai importanta cursa a iernii: cea de la campionatele mondiale. A contat desigur si amintirea victoriei sarbatorite cu un an in urma. Altfel retine corpul si mintea o partie pe care a primat libertatea si fluenta alunecarii.

„Dupa ce prin castigarea medaliei mondiale, a cinci podiumuri in iarna 2013-2014 si a locului 2 in clasamentul slalomului urias am atins cateva teluri importante, momentul este numai bun ca sa ma despart de schiul de performanta. Trebuie sa le acord corpului si capului ceea ce le face bine. Am inceput sa practic yoga si cu asta linistesc partial sistemul nevos, care, din cauza durerilor din ultima vreme, a trebuit sa suporte mult stres. Imi vor lipsi cursele, traiul alaturi de ‘a doua mea familie’ si calatoriile in jurul lumii. Dar este vremea pentru un nou capitol in viata mea. A fost o calatorie incredibila, cu suisuri si coborasuri, cu uzura si bucurie. Sentimente pe care doar sportul ti le poate darui.”

Nici ea nu prefigurase planul de viitor, dar a anuntat ca va ramane pana in 2017 alaturi de fetele din circuit, ca reprezentanta a sportivilor in fata oficialilor FIS, aleasa de colege anul acesta in iunie.

Cariera:

Medalii mondiale:

  • 2015 – bronz la slalom urias

Cupa Mondiala:

  • 2 de victorii de etapa, cate una in fiecare din cele doua discipline in care s-a specializat: super-G si slalom urias
  • 8 de podiumuri in aceleasi probe
  • locul 2 in clasamentul slalomului urias la finalul sezonului 2014

***

Nici lui Benni Raich nu i-a fost usor sa spuna adio

Despre Benjamin Raich s-ar putea scrie o carte intreaga, atat de multe povesti s-au depanat de-a lungul celor 19 ani trecuti de la momentul aparitiei in Cupa Mondiala, proaspat campion mondial de juniori, invitat la petrecerea finala a schiorilor mari. Am ales doua momente, reprezentative pentru tot ce a fost Benni.

Am mutat partia pe wordpress cu o saptamana inainte ca austriacul sa sufere cea mai dureroasa ratare a globului mare de cristal. Cronica cursei de care e legata intamplarea de mai jos a fost una dintre primele publicate aici. Benni luptase aprig la finalele tinute in Are in 2009. Punctase suprinzator de bine la probele de viteza, castigase uriasul si, apropiat la doar 2 puncte, ii sufla lui Aksel Lund Svindal in ceafa. Urma slalomul, specialitate a lui Benni, chin pentru Aksel. Practic, austriacul ar fi avut nevoie doar sa termine cursa. Dupa 39 de secunde a calcat o poarta. Aksel a ratat si el, dar in avantaj fiind, pentru el n-a mai contat. Benni s-a oprit pe marginea pistei, coplesit de tristete, dezamagire, frustrare. Golit de adrenalina si cu trupul plecat, parea imaginea vie a infrangerii. Durerea ii era palpabila, o unda de soc lovind in spectatori, in telespectatori, intinzandu-se in inimile fanilor lui din lumea intreaga, izvorata din barbatul sprijinit in bete, care plangea in tacere.

Jumatate de ora mai tarziu, un reporter cu bun simt a incercat sa scoata de la el cateva vorbe, fara sa-i calce pe sentimente. Benni ne-a lasat sa participam la dezamagirea lui, dar privirea ii era deja atintita spre viitor, decis sa incerce din nou. Reporterul incepuse formula de despartire, cand Benni l-a oprit. „O clipa, mai doresc sa spun ceva. Il felicit pe Aksel Lund Svindal. A luptat fantastic si merita cu totul sa fie campion in aceasta iarna.” Ar fi putut pleca linistit fara ca cineva sa-i reproseze ca a uitat de adversar. Nu fusese intrebat. Mintea ii era inca la poarta calcata si inima ii sangera. Insa nu, fair-play-ul n-a fost niciodata facultativ, sau in al doilea plan pentru marele campion austriac.

Al doilea moment este din iarna urmatoare, tot de la finale, Carlo Janka fiind de aceasta data rivalul. Benni ajunsese in Garmisch cu un avantaj de 46 de puncte. Janks a dat lovitura la coborare, castigand-o, in timp ce Benni s-a pastrat pentru disciplinele favorite si a sarit peste acea cursa. Avantaj de 54 de puncte pentru elvetian. La super-G Benni a fost mai sus decat mai tanarul adversar, si a recuperat 16, reducand diferenta la 38 de puncte. Urma slalomul urias, la care Benni trebuia sa se stea cat mai aproape de proaspatul campion olimpic al disciplinei, ca sa-l poata intrece in ultima zi la slalom.

Carlo a dominat prima mansa, in vreme ce Benni s-a chinuit. Locul 1 vs. locul 11. Cu acest rezultat, globul mare era deja in mainile elvetianului. In mansa secunda s-a schiat in ordinea inversa a clasarii. Benni a facut tot ce a depins de el, si anume a trecut pe primul loc, depasind inca 3 adversari porniti in urma lui. La startul lui Carlo, situatia initial incarcata de calcule pe variante se restransese la doua. Carlo castiga si atunci Benni de pe locul 8 nu aduna suficiente puncte ca sa-l mai depaseasca cu un slalom bun, sau elvetianul pierde primul loc si Benni mai pastreaza o sansa sau mai multe.

Printre ochii atintiti spre pista si ecranele mari din stadion, erau desigur si cei ai lui Benni. Pana la ultimul timp intermediar Janks pierduse tot avantajul primei manse. Dar de acolo a zburat si a zidit la loc un avans de 7 zecimi. La trecerea liniei de sosire camerele pandeau reactia lui Benni. Tocmai pierduse marele glob de cristal pentru a cincea oara. Austriacul a aprobat cu capul demonstratia de forta recent incheiata, zambind apreciativ. Pe buze i-a putut citi toata lumea cuvantul „Bravo!”, dupa care a inceput sa-l aplaude pe invingator.

Istoria ii va face o mare nedreptate. In descrierea sumara a carierei apare doar un glob mare de cristal. In realitate Benni a fost acolo sus, luptand pana in ultima clipa pentru trofeu sapte ani la rand! Adversarii s-au schimbat, el a ramas in elita. E greu de gasit in statistici, ce nu retin prea multe despre locurile doi, dar nu-i exclus ca Benjamin Raich sa fie cel mai bun secund din istoria schiului alpin.

Pentru trofeu, de cateva ori i-a lipsit un dram de noroc, si o data a fost victima socotelilor gresite ale antrenorilor austrieci. In 2005 Benni a atentat la tronul Herminatorului. Dar duelul nu s-a restrans la cei doi austrieci. Bode Miller era si el pe val. La mijlocul sezonului, desi Benni puncta constant si la coborare, antrenorii au decis sa-i crute fortele si l-au trimis la start in Val Gardena, Chamonix, Wengen, cel mult in proba de super-G. Speranta era ca in acest fel sa-i usureze drumul spre un nou glob lui Hermann Maier. Insa acesta nu a reusit sa mentina ritmul ridicat al rezultatelor bune la nivelul lui Bode. Spre final, in disperare de cauza, austriecii l-au aruncat pe Benni in toate bataliile coborarii. A raspuns cu locuri intre 11 si 17. A fost prea tarziu. Una dintre probele tehnice de la sfarsit s-a anulat si Bode a castigat globul cu aproape 200 de puncte in plus.

Dragostea mea pentru legende mai inalte decat viata este suficient de mare incat sa cred ca Benni ar fi scris inca file de poveste de nu s-ar fi accidentat stupid. In 2011 a spus prezent convocarii de a concura pentru Austria in proba pe echipe. Disciplina hibrida desfasurata pe traseu de slalom, dar cu porti de slalom urias, pare sa fie mai periculoasa decat celelalte. Rata accidentarilor in timpul ei este procentual mai ridicata decat in rest, si schiorii nici macar nu trebuie sa cada sau sa greaseasca pentru a se trezi cu ligamentele rupte. Un viraj luat la un unghi nefericit i-a fortat genunchiul. A revenit in toamna, dar desi a continuat sa obtina rezultate bune si sa lungeasca lista de podium, Benni n-a mai fost acelasi schior.

In 2014-2015 aratase in sfarsit in revenire de forma la slalom urias si in martie parea convins ca inceputul sezonului nou il va gasi la startul uriasului din Sölden. Se vorbea ca probabil va reduce programul strict la disciplina lui cea mai buna. Dar sarcina lui Marlies i-a luat gandul de la antrenamente. S-a pastrat fit in timpul verii, asteptand sentimentul de anticipare a noului sezon. N-a mai venit. Focul interior arde acum pentru altceva. Cu inima impacata, convins ca face ce trebuie, Benni si-a anuntat retragerea la inceputul lui septembrie, in fata unei sali dand pe dinafara de lume.

De trei zile, el si Marlies sunt fericitii parinti ai lui Josef Raich. Juniorul a ajuns astazi acasa.

Cariera:

Medalii olimpice:

  • 2002 – bronz la combinata
  • 2002 – bronz la slalom
  • 2006 – aur la slalom urias
  • 2006 – aur la slalom

Medalii mondiale:

  • 2001 – argint la slalom
  • 2005 – aur la combinata
  • 2005 – aur la slalom
  • 2005 – argint la slalom urias
  • 2005 – argint cu echipa
  • 2005 – bronz la super-G
  • 2007 – aur cu echipa
  • 2007 – argint la super-combinata
  • 2009 – argint la slalom urias
  • 2011 – argint cu echipa

Cupa Mondiala:

  • 36 de victorii de etapa, in patru discipline diferite: 14 la slalom, 14 la slalom urias, 7 la probele combinate, 1 la super-G
  • 92 de podiumuri, la aceleasi discipline, ultimul venind spre finalul iernii trecute, in Garmisch
  • un glob mare de cristal: 2006
  • trei globuri de cristal la slalom: 2001, 2005, 2007
  • campion al combinatei de trei ori (globuri nu s-au acordat in fiecare an): in 2005, 2006, 2010
  • doua globuri de cristal la slalom urias: 2005, 2006
  • sapte editii consecutive in care a terminat pe podiumul clasamentului general: 2004-2005
  • alte 9 podiumuri in clasamentul pe discipline la final de sezon:
    • slalom: 2004 (3), 2006 (3)
    • slalom urias: 2002 (2), 2007 (3), 2008 (2), 2009 (2), 2010 (3)
    • combinata: 2004 (2)
    • super-G: 2008 (3)

Bode Miller

Lui Bode Miller nu ii voi insira realizarile. Americanul isi doreste o despartire gen „n-a sti nimeni ca m-am dus, numa’ m-or vedea ca nu-s”. Ne-a promis ca nu va tine conferinta de presa anuntandu-si retragerea, ci pur si simplu la un moment dat nu va mai concura. Desi in august-septembrie unele interviuri au lasat cale deschisa pentru cateva curse izolate iarna aceasta, despartirea oficiala de Head la inceputul lunii, precum si o luare de pozitie clara saptamana trecuta, au pus eticheta de un an pauza noului sezon. Asta desi s-a antrenat. Dar prefera sa se dedice sotiei, celor 3 copii – cel mai mic cu sotia, doi din relatii anterioare – si antrenarii cailor de curse. Pe langa aceasta lucreaza la proiectarea unui model de schiuri marca proprie.

Cu speranta ca ii vom revedea nebuniile pe pista, nu spun adio, ci doar la revedere.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s