Victorie in loc de retragere

Austriecii din Sölden ar fi putut sa-i puna linistiti Federicai Brignone la sosirea in stadion 99 Luftballon. Timp de 99 de curse in Cupa Mondiala, italianca a purtat un razboi cu sine insasi, aproape pierdut. Victoria in a 99-a incercare schimba insa complet perspectiva. Fede a dominat in prima mansa si a trecut peste nervozitatea inerenta din a doua, impunandu-se clar, cu un timp total de 2:24,27 minute. Podiumul primei manse a ramas acelasi, americanca Mikaela Shiffrin (+0,85) si  schioara din Lichtenstein Tina Weirather (+1,25) pastrandu-si fara probleme locurile fruntase.

Federica Brignone si bucuria exuberanta a primei victorii (© skiweltcup.tv)

Dupa o cursa in care cinci din primele sase clasate au timpi de top in mansa a doua, desi au avut numere de start tarzii in a doua jumatate a intrecerii, stim doua lucruri. Mai intai ca pista a tinut excelent, apoi ca fetele astea sunt cu siguranta tot ce are mai bun slalomul urias la ora actuala.

In fata a 14000 de spectatori adunati pe stadion si de-a lungul partiei, fetele au indraznit mai mult decat in prima mansa, in care enorm de multe au schiat timorat, intimidate de impresia inghetata pe care le-o lasase pista dis de dimineata, in timpul recunoasterii traseului. S-au inregistrat si 3 abandonuri in mansa decisiva. Doua provocate de emotiile situatiilor noi in care s-au aflat – britanica Alexandra Tilley intrase pentru prima data intre primele 30 la o cursa de Cupa Mondiala, iar Nicole Agnelli reusise prima ei calificare pentru mansa finala in Sölden – respectiv unul dintr-un avant prea mare, schioara norvegiana Ragnhild Mowinckel riscand peste putintele ei.

O singura outsidera a intrat in cercul select al expertelor mansei secunde. Suedeza Frida Hansdotter, clasata pe 20 dupa prima mansa, a saltat 10 locuri cu ajutorul unei manse curate si active, in care a obtinut al treilea timp. Curios este ca de fapt prima mansa fusese setata de antrenorul ei. Pentru mansa a doua, responsabil fusese italianul.

Mai bune decat ea au fost doar nemtoaica Viktoria Rebensburg si frantuzoaica Tessa Worley, amandoua ramase sub asteptari in prima parte a intrecerii, cand le lipsise angajamentul. Tessa incepuse de fapt bine, in nota pe care si-a propus-o pentru acest sezon, in care doreste sa revina cat mai des pe podiumuri si eventual sa conteze in lupta pentru glob, dar elanul ii lancezise o data cu intrarea pe zidul abrupt. In mansa a doua n-a mai adormit pe drum, apropiindu-se frumos de podium (locul 5). „Un debut bun, care imi face bine.” Viki (locul 6) a indreptat catastrofa primei manse (3 secunde intarziere) trecand ea insasi la carma si nemailasand schiurile doar sa o plimbe. Noua strategie i-a dat satisfactia celei mai rapide manse.

Premiul constantei intruchipate merge la cvartetul fruntas. Impresionante in prima mansa, au ramas la fel si in cea de a doua. Federica Brignone de fapt nu si-a mai strivit adversarele, ci le-a permis sa i-o ia un pic inainte, dar cunoscandu-i istoria e de inteles. In urma cu 4 ani, schiind inca pe schiurile vechi, italianca a terminat prima mansa din Sölden pe primul loc. Decisa sa demonstreze lumii intregi cine este cea mai buna, Fede a schiat nebuneste si in mansa secunda. Si a iesit de pe traseu. De aceea ieri nu a mai riscat aiurea. Emotiile si le-a invins de fapt dupa ce a plecat de la start, cand a realizat ca nu merge cum trebuie la trecerea primelor porti. Atunci s-a autoconvins ca trebuie doar sa continue spre vale si asta a fost suficient pentru a-si mentine avantajul initial aproape intact. De la intrarea pe abrupt relaxarea aparuta brusc si armonizarea cu ritmul portilor au fost vizibile cu ochiul liber.

„Cand am vazut verde la sosire, nici nu m-a mai interesat timpul. Am asteptat atatia ani victoria asta.” Opt, ca sa fim precisi. „De fiecare data a lipsit ceva ca sa pot urca si ultima treapta.” Federica a continuat spunand ceva neasteptat. „N-am castigat pentru ca nu am fost la nivelul celor mai bune schioare. Nu am meritat sa fiu prima.” Nu ghinionul, nu vremea, nu intamplarea, ci ea insasi si micile ei lipsuri. Si brusc patrundem in universul ei si al chinului prin care a trecut fara sa ne dea de stire atatia ani. Lasase impresia de degajare si expansivitate, dar dincolo de extroversiunea specific italiana, Fede a fost intotdeauna o fata nemiloasa cu ea insasi.

Dupa modificarea schiurilor din vara lui 2012, performantele italiencei au scazut. Prima impresie a catalogat-o ca victima a acestei modificari, dar dupa intrarea mai adanca in sezon, Fede, care se luptase cu dureri la una din glezne, a aflat ca are un chist care trebuie operat. A intrerupt sezonul si a revenit anul urmator. Constienta de decalajul dintre ea si fetele deja acomodate cu noile schiuri, italianca a pus si mai multa presiune pe ea, zbaterea ramanandu-i insa un pic in gol. Celelalte zburdau, ea isi sabota alunecarea minunata cu cate o greseala sau mai multe.

„Anul acesta am lucrat mult la forta fizica. Ma bucur acum, fiindca de obicei cadeam moarta dupa doua manse. Am lucrat mult si la partea mentala. Anul trecut… a fost de fapt bun, dar la Campionatele Mondiale n-a fost bine si apoi am avut probleme in proba de urias. Mi-am zis ca trebuie sa fac ceva ca sa am un sezon foarte bun, caci altfel nu stiu daca mai pot rezista inca unul. Am fost deprimata la sfarsitul iernii trecute si am hotarat sa las totul balta si sa plec in vacanta. La revenire am reluat schiul cu tatal meu in Cervinia. Apoi am lucrat cu un preparator fizic acasa. M-a ajutat enorm. Am facut sedinte foarte dure, pana imi venea sa vomit.”

Momentul ratarii din Sölden 2011 e vazut si de mama ei drept crucial. Mama ei nu este o oarecine, ci una dintre cele mai bune slalomiste ale lumii in perioada 1979-1984, pe numele ei Maria Rosa Quario, in prezent jurnalista. „Dar nu imi place sa stau la curse langa presa. Ma duc in alta parte”, a explicat doamna micuta si iute ca o sfarleaza de ce a fost atat de dificil de gasit de catre reporteri. Ce inseamna aceasta victorie pentru ea, ca mama? „Enorm, enorm. O eliberare. Ratarea de acum patru ani a planat asupra noastra pana azi. Daca ar fi castigat atunci, altfel i-ar fi curs cariera. Nu ar mai fi trecut prin atatea chinuri.”

Fede nu poate sta mult timp in dispozitia intunecata adusa de amintiri. Doar a castigat, nu? Turuie un pic gutural, ca orice italianca, rade din toata inima si povesteste neinhibata despre orice, proaspata in fiecare cuvant. „Nu inteleg ce mi se intampla.” Revine si la prima mansa, cand pornise a doua, dupa Rebensburg. „Cand am vazut avantajul, m-am gandit ca i s-a intamplat ei ceva pe traseu. Dupa ce a coborat si Nadia, am fost convinsa ca e o greseala de cronometraj. Dar era adevarat!”

La premiere, Fede a cantat cu foc si cu mandrie „Il canto degli italiani”. Iar analele schiului au trecut-o deja pe o fila noua drept prima italianca invingatoare intr-un slalom urias din ianuarie 2008, cand Denise Karbon se bucura de ultima ei victorie.

Nici una dintre invinsele ei nu s-a aratat suparata. Dimpotriva. Mikaela Shiffrin fiindca chiar este la nivelul pe care si-l imaginase dupa timpii de la antrenamente. Si spre deosebire de anul trecut, anul acesta rezultatul nu-i mai pare intamplator. „Imi place panta asta. Am scrantit-o de vreo doua ori, dar asta din cauza ca am atacat si asta ma bucura. Anul trecut nu am simtit ca Sölden-ul ar putea fi unitatea de masura pentru restul sezonului, dar acum sunt increzatoare. Am fost rapida sus si jos, adica in portiunile care seamana cu profilul celorlalte curse pe care le avem in calendar. Simt ca pot ataca si risca fara a fi pedepsita pentru asta, n-am mai simtit asa ceva pana acum.”

Are si planuri mari, dar nu chiar ca cel vehiculat in presa. „Am doar 20 de ani, dar las deja in urma o parte a carierei mele: cea de slalomista pura. Am castigat multe in aceasta disciplina si de acum sper sa am succes si la urias. Globul mare? Sezonul acesta voi participa si la super-G, unde ma simt bine. Dar va fi dificil sa stralucesc direct din primul sezon de schioara polivalenta. O voi lua cursa dupa cursa si vom vedea ce se intampla.”

Tina Weirather este antrenata din aceasta vara de Andreas Evers, cel care l-a antrenat si dus sus pe Hermann Maier. Tina cea mica a mai avut incursiuni pe podiumul uriasului si pana acum si dupa prima mansa se declarase deja multumita de nivelul aratat, chiar daca in mansa a doua n-ar fi confirmat. Dar a schiat din nou frumos si lumea incepe s-o trateze si ca specialista intr-o disciplina tehnica. „N-am crezut ca pot reusi un podium in Sölden, inca ma vad ca vitezista. La urias ma mai caznesc din cand in cand pe pistele cu gheata. Dar am lucrat la asta si azi a functionat. Ma asteptam ca Lara sa ma intreaca. In prima mansa s-a apropiat la doar o zecime, desi a avut un numar mare de start. Dar am lasat schiurile libere, am dat totul in a doua mansa, si am reusit un podium la o disciplina care nu-i a mea, pe o partie foarte exigenta. Daca din pricina atator antrenamente pe gheata nu mi-am pierdut intuitia pe zapada artificiala, atunci multe sunt posibile anul acesta. Ma bucur ca inca de la inceputul sezonului sunt printre pretendentele la trofeul mare.”

Si la ea parintii au asistat la cursa. Reporterii au intrebat-o curiosi unde s-a ascuns mama la cursa ei. „Aaaaa, mama? Dupa cum o cunosc a urmarit intrecerea de undeva de la mijlocul abruptului.”

Lara Gut, nemultumita anul trecut de rezultate, a trecut din vara la echipa Head. Ca sa nu piarda un an cu acomodarea, s-a lasat sfatuita de Didier Cuche si Daniel Albrecht. Si atunci intrebarea iscata de remarca Tinei devine legitima. De ce nu a intrecut-o pe schioara din Lichtenstein in mansa a doua? Raspunsul s-ar putea sa-i dezamageasca un pic pe fani. Lara s-a maturizat. Daca pana acum era gata la orice nebunie pentru victorie, doar aceasta contand, intre timp schioara elvetianca a invatat sa numere punctele ca un contabil. Dovada? „Daca mi-ar fi fost oferit locul 5 inainte de cursa, l-as fi acceptat imediat.” V-o imaginati pe vechea Lara spunand asa ceva? Si inca zambind multumita?

N-as incheia fara sa o mentionez pe Eva-Maria Brem, vicecampioana disciplinei in sezonul trecut. A fost racita, si chiar daca zice ca un nas infundat nu influenteaza un rezultat, la 3000 de metri altitudine, s-ar putea sa conteze. Insa a mai fost ceva care a apasat-o. Desi a stiut ce a incetinit-o in prima mansa, in a doua a procedat identic: a schiat pe o linie perfecta, fara sa dea drumul schiurilor la atac. Control-freak, am putea spune. Emotiile sau si-a pierdut lejeritatea dobandita din frustarea neparticiparii la Jocurile Olimpice din Soci? Aspen-ul, unde este campioana en-titre ne va lamuri. Deocamdata s-a abatut de la regula clasarii intre primele 4. In ultimele 10 curse, o singura data mai ratase topul. Iar atat de jos (locul 8) nu a mai fost din decembrie 2013.

Clasamentul final al etapei

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s