Prima caramida pentru al saselea glob: Ligety invinge in Sölden

Americanul Ted Ligety a castigat o foarte frumoasa lupta in trei, inregistrand dupa doua manse de slalom urias timpul de 2:23,88. Invinsii, francezul Thomas Fanara (+0,15) si Marcel Hirscher (+0,17) s-au inclinat gratios in fata performantei lui Ted, multumiti ca se afla in aceeasi liga. Restul schiorilor au multe teme de recuperat. Locul 4 a pierdut aproape 2 secunde, iar de la locul 6 in jos intarzierile se apropie si depasesc 3 secunde.

Ted Ligety la intrarea pe zid

Daca mai punem in balanta si faptul ca cei trei premianti au avut cele mai dificile conditii in mansa a doua, discrepanta devine si mai evidenta. Spre deosebire de cursa fetelor, pista, desi perfect preparata si foarte bine inghetata, a suferit ieri. E normal. Baietii sunt mai puternici, schiaza mult mai in forta si ca urmare sunt mai stricaciosi. Pe langa aceasta, in timpul mansei secunde, inceputa in soare, dar cu nori negri la orizont, s-a facut tot mai intuneric, cei trei nemaivazand detaliile de la suprafata partiei.

„Se intuneca in mansa doua, se fac gropi, si nu te simti deloc bine pe traseu, dar trebuie sa iti amintesti ca trebuie sa continui sa ataci, sa generezi viteza cand poti, si sa incerci sa supravietuiesti in celelalte portiuni”, povesteste invingatorul despre cum este perceputa cursa de catre cei cu numere mari de start. Il completeaza Hannes Reichelt (locul 16 si al doilea timp al mansei), campionul mondial al super-uriasului, care in precedentele doua sezoane se indepartase de slalomul urias, devenit chin pentru vitezisti dupa micsorarea razei schiurilor in urma cu trei veri: „Dupa prima mansa aproape ma vindecasem din nou de dragostea de urias, dar in mansa a doua, cu numarul 2, a fost ceva de vis.” Austriacul, din cauza absentei indelungate de la startul disciplinei, a avut doar numarul 31 de start in prima mansa. A reusit calificarea in extremis, de pe locul 29, ceea ce i-a facut cadou numarul 2 de start, cu pista aproape virgina.

Vicisitudinile suplimentare carora au trebuit sa le tina piept premiantii nu i-au impiedicat totusi sa se mentina in top 5 al mansei decisive. Cum? Au excelat la trecerea peste obstacolele traseului. Antrenorul italian, spre deosebire de colegul american care marcase prima mansa, a rupt ritmul virajelor de cateva ori. Problema ramasa cel mai ades nerezolvata s-a aflat undeva spre finalul peretelui abrupt. Pe un viraj mult iesit in lateral, dupa o linie lunga, pe care s-a prins viteza, cu schimbare de directie la unghi foarte ascutit, inertia i-a coborat pe multi pe o trasa pe care urmatoarea poarta ar fi fost ratata. Loc sa corecteze inainte de ajungerea in dreptul portii a fost destul, dar viteza a trebuit taiata. Dupa acest pasaj urma intrarea in plat, unde ar fi fost nevoie de multi km pe ora.

Trecerea in plat e de altfel faimoasa in Sölden. Ted Ligety a trebuit si el sa piarda teren pe vremuri, in fata colegilor mai experimentati. „Este pasajul crucial al acestei partii – finalul plat – pentru ca poti sa si pierzi timp pe abrupt, cu conditia sa reusesti sa conservi viteza pentru plat. Am invatat lectia asta demult, in 2009, de la Cuche. L-am invins cu 7 zecimi pe abrupt, iar el m-a strivit, luandu-mi 8 in plat. Invatand din asta si stiind asta… asa am reusit sa castig in ultimii ani.”

Nimeni nu stie mai bine cat de usturatoare poate fi lentoarea finala decat Marcel Hirscher, care a lasat jumatate de secunda in zapada bucatii dinaintea liniei de sosire, desi zburda la 3 zecimi in fata tuturor la punctul de control de pe abrupt. „Jos este putin mai cald. Am observat ca nu avansez. Poate am schiat prea agresiv. Anul trecut a trebuit sa am grija sa nu ratez vreo poarta, de rapid ce eram, anul acesta le-am trecut fara probleme. Dar am si asteptat mult pana sa dau drumul schiurilor la sfarsitul abruptului. Daca o faceam cu doua, trei porti mai devreme, poate aveam destula viteza ca sa castig. Ceilalti au fost mai tupeisti. Dar nu e nici o tragedie, important este ca sunt aproape de ei.”

Pentru prima data de cand austriacul este favorit la globul mare chiar de la inceputul sezonului, Hirscher s-a aratat multumit dupa cursa. Aparent, povara pentru el o reprezentase stabilirea recordului din primavara, cand pentru prima data in istorie cineva a ridicat deasupra capului al patrulea mare trofeu consecutiv. E drept ca vara aceasta nici nu a avut parte de antrenamentul pe care si l-ar fi dorit. A fost bolnav, zacand la pat doua saptamani, iar pe zapada a revenit abia in septembrie.

„Sunt usurat ca sunt intre primii trei si la acelasi nivel cu cei mai buni. Am simtit multa presiune inainte de cursa. Antrenamentele n-au fost fara probleme. La unele manse am reusit sa le-o iau celorlalti austrieci cu jumatate de secunda inainte, dar au fost si altele la care am intarziat doua secunde! Primul antrenament cu adevarat bun a fost cursa de azi. Mi-am facut temele si am schiat foarte bine. Am obtinut maximul de care eram in stare si de aceea sunt asa de fericit. Am cu 60 de puncte mai mult decat azi dimineata. Ceilalti n-au stat degeaba in timpul verii si au recuperat decalajul de anul trecut. De acum incolo important e sa raman printre primii. Cei de pe podium suntem foarte aproape unul de celalalt. Dupa noi e adevarat ca e distanta mare.”

N-a fost sarac cu laudele nici la adresa adversarilor care au surprins: colegul Roland Leitinger si francezul care l-a coborat o treapta. „Daca ma intrebati, dupa mine Fanara a fost in ultimii ani unul dintre cei mai buni cinci slalomisti de urias din lume. Nu este inalt, dar compenseaza prin agresivitate si tehnica perfecta. Inca dinainte de accidentare a fost foarte puternic. Dupa aceea a avut nevoie de ceva timp, dar acum schiaza din nou excelent.”

Secretul lui Thomas Fanara a fost  destinderea cu care a schiat. Inca de sambata spusese ca e relaxat si abia asteapta sa porneasca la vanatoarea de podiumuri. Si ca se bucura sa fie iar in Sölden si are impresia ca progreseaza constant. Cat despre obiectiv, isi dorea ca „in raport cu Hirscher, Pinturault si Ligety sa nu fiu ‘primul dintre urmaritori’.” Cat timp l-a asteptat si urmarit pe Ted din boxa fruntasului, pentru o secunda a crezut ca va invinge, „dar Ted n-a fost de acord. Insa n-am pierdut o victorie, ci am castigat un loc 2. Am schiat eliberat. In timp ce strabateam traseul, ma gandeam ca fac treaba buna. La timpii intermediari de la cursele lui Marcel si Ted am trecut prin sentimente contradictorii. Acum sunt foarte mandru sa ma aflu intre acesti doi mari campioni multipli mondiali si olimpici.”

Daca Fanara mai trebuie sa astepte prima victorie, Ligety a ajuns intre timp la un numar rotund si impresionant. A 25-a din cariera americanului (24 la urias, una la combinata) a insemnat in acelasi timp al 50-lea podium. Si daca tot i le socotim si ii facem tort cu lumanari, trebuie mentionat si recordul din Sölden. Pana acum, cu trei victorii, Ted statea pe piscul performantei maxime de pe ghetarul austriac, alaturi de Hermann Maier si Tina Maze. De la victoria cu numarul patru a devenit singurul rege al etapelor inaugurale.

Doar noi celebram acum, caci „la recorduri ma voi uita mai tarziu, la sfarsitul carierei”, spune el. Cum in anii precedenti isi fixase printre obiective si cucerirea globului mare, chiar daca acum n-a mai facut-o, reporterii l-au intrebat. „Sigur ca este unul din marile obiective ale carierei. Cred ca pentru fiecare schior este. N-am vrut niciodata sa devin specialist al unei singure discipline. De-a lungul carierei am avut intr-un moment sau altul rezultate in fiecare proba, dar nu am reusit sa asamblez toate rezultatele acestea intr-un singur sezon. Iarna aceasta sunt outsider, nu ma consider favorit la globul mare, dar este cu singuranta printre teluri.”

Norvegianul Kjetil Jansrud, cel care i-a amenintat anul trecut suprematia lui Marcel Hirscher, este si anul acesta unul dintre favoriti. Pentru el sezonul va incepe cu adevarat abia peste o luna, cand sunt programate peste ocean primele etape de viteza. In Sölden a incercat doar sa adune niste firimituri care la finalul sezonului s-ar putea dovedi hotaratoare. „La urias voi avea din nou un an dificil. Am facut prea putine antrenamente”, a comentat el sec locul 25. Aksel Lund Svindal, care i-a fost principal rival lui Hirscher in urma cu doi ani si n-a schiat deloc in Cupa Mondiala iarna trecuta, a reusit o clasare doar doi pasi mai sus.

Francezul Alexis Pinturault (locul 5), favorit la podium alaturi de Marcel si Ted, considera ca in mansa secunda si-a indeplinit obiectivul de „limitare a pagubelor de dupa prima mansa, cand n-am gasit ritmul nici dupa start, nici pe zid. Am schiat prost.” De fapt isi dorise sa salte doua pozitii si n-a reusit decat una. Roberto Nani s-a avantat cutezator pe abrupt, si nu i-a lasat spatiu de depasire lui Pintu.

Marea surpriza este desigur locul 6 al austriacului Roland Leitinger. Nu numai pentru noi, ci si pentru el. Rareori am vazut la interviu schior atat de nepregatit pentru avalansa de intrebari. Castigator al Cupei Europei la slalom urias anul trecut, el a schiat pe locul de start primit din partea FIS drept recompensa. „Ce etape urmeaza acum in calendar?”, l-a intrebat reporterul. „Nu stiu, ma gandeam sa schiez mai mult in Cupa Europei, dar acum poate ca voi schia totusi in Cupa Mondiala la toate etapele. Chiar nu stiu, nu m-am gandit niciodata ca voi termina pe locul 6 aici! Obiectivul pentru astazi fusese sa ma calific in mansa a doua si atat. N-am visat ca as putea obtine cel mai bun timp al mansei.” O comparatie: Alexis Pinturault in mansa lui „mai degraba buna” a pierdut o secunda si jumatate fata de austriacul de care n-am auzit pana acum din cauza amanarii lansarii carierei lui prin accidentari cu recidiva.

Curioasa si mult apreciata de Leitinger a fost coincidenta timpilor. Tanarul talent norvegian Henrik Kristoffersen, specialist al disciplinelor tehnice, care a trecut la finalul iernii trecute prin botezul triumfului intr-un slalom urias, a pornit de la start cu un avantaj de o secunda si jumatate, a pierdut putin cate putin la fiecare punct de control pana a ramas cu fix zero secunde.

N-a fost singurul schior de pe treapta a treia, prin aceeasi reducere la zero trecand mai apoi si Felix Neureuther. Neamtul s-a consolat cu acest rezultat, foarte bun pentru circumstantele in care l-a obtinut. Participarea sa a fost nesigura pana in dimineata concursului, decizia depinzand de starea spatelui, care la fel ca anul trecut, l-a obligat la multa pauza in timpul verii. Pana in dimineata uriasului adunase 11 zile de antrenament pe zapada. Fanii sai pot rasufla acum oarecum usurati. Amenintarea a trecut deocamdata. „Asta vara am trecut foarte serios in revista optiunile si mi-am cumpanit viitorul. Am dezbatut mai multe puncte, cum ar fi daca spatele meu mai are vreo sansa la vindecare. Apoi impreuna cu fizioterapeul am ales o cale noua, pe care am urmat-o fara cea mai mica abatere. Pana acum functioneaza bine si deocamdata avem totul sub control. Acum ma pot concentra asupra schiului si sper sa nu mai fie nevoie sa raspund la intrebari legate de spate.”

Cupa Mondiala se va urni acum – mai greu la inceput, urmatoarea etapa fiind abia la mijlocul lui noiembrie – cu slalomul din Levi, urmat de cele doua weekenduri pe continentul american. Pe cand faceam in gand planul articolului curent, nu ma hotarasem daca sa ma avant cu pronosticul pentru etapele viitoare de urias. Mi-a luat-o Marcel Hirscher inainte, prevazand exact ceea ce ma pregateam sa anunt: „In America va fi sigur trudnic. Urmatorul urias (Beaver Creek) il va castiga din nou Ted. Apoi venim in Val d’Isere, unde voi reusi poate sa recuperez eu.”

Clasamentul final al etapei

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s