„Un an de experienta si acumulari”

Fetele, Raluca Ciocanel si Andra Caill, nu au fost singurele reprezentante ale Romaniei pe care le-am invitat la o discutie asta vara. L-am bazait si pe Ionica Achiriloaie, care, ca de obicei, s-a aratat deschis si a povestit pe larg despre tot ce a insemnat sezonul 2014-2015. Intarzierea cu care apare interviul apasa doar pe constiinta mea.

Spre deosebire de fete, care isi croiesc incetisor drumul spre inaltimi strict in hatisul curselor FIS, unde se lupta pentru imbunatatirea punctajului, Ionica Achiriloaie isi inalta deja ochii spre diviziile superioare ale schiului alpin, el concurand promitator in Cupa Europei, si acumuland experienta la Campionatele Mondiale, pe una dintre cele mai dificile partii de coborare din lume, cea a pasarilor de prada, Birds of Prey pe numele ei original.

Din experienta mea, in discutiile cu amicii barbati, se ajunge inevitabil la masini, motoare si gadgeturile tehnice ce le trezesc admiratia. As putea spune ca asa s-a intamplat si cu Ionica. Pornisem pe ideea luptei cu obstacolele, pe care fetele au descris-o extrem de emotionant. In cazul lor, obstacolele fusesera accidentarile si barajul mental protector, instalat involuntar la revenirea pe partii. Coboratorul nostru a ramas intreg iarna trecuta, in ciuda opririlor bruste si brutale din unele competitii. S-a intalnit insa cu un alt opritor de cariere: presiunea pusa chiar de catre el la aparitia decalajului intre asteptari si rezultate.

Ionica nu s-a eschivat cand am impins discutia pe spinoasa cale a trairilor proprii, ci a boxat gratios fanioanele – se vede pregatirea de slalomist din tinerete – deturnand-o totusi frumusel spre capitolul schiuri, acesti bolizi de formula 1 ai sportului alb. Unde, spre surprinderea mea de povestasa soft a intamplarilor schiului, a ramas la fel de captivant in relatari.

Inainte de a-i da lui cuvantul, sa ne reamintim momentele principale ale sezonului sau. Noiembrie-decembrie au trecut fara nici o cursa, toate fiind anulate din cauza lipsei zapezii. Asa a ajuns sa debuteze in sezon si in Cupa Europei simultan, abia la mijlocul lui ianuarie, reusind un lucru foarte dificil: confirmarea punctelor obtinute in curse FIS la un concurs din esalonul superior. La urmatoarea escala, in Crans Montana, a cazut in prima cursa si n-a mai putut concura in urmatoarele. Cu doar doua rezultate in fisa iernii, Ionica a plecat spre Mondiale. A aratat mult mai bine decat in Soci, dar a terminat doar pe ultimul loc la coborare si a ratat o poarta la super-G. Rezultatul l-a cam daramat, desi motiv intemeiat nu a existat.

Caderea de moral s-a simtit la urmatoarele curse FIS, unde a mers sub nivel. Apoi a incercat pentru prima data aerul tare al Cupei Mondiale, participand la antrenamentele oficiale ale coborarii din Saalbach. Incursiunea s-a sfarsit la Watts Zap, care i-au apreciat cazatura originala.

Si din care a scapat, cum altfel, nevatamat.

Au urmat o luna si jumatate pline, cu foarte multe curse, cu rezultate bune, Ionica Achiriloaie devenind cel mai bun coborator roman din istoria moderna a schiului, dar care pe el l-au adancit in frustrare, stiind exact ce si unde a gresit si a irosit timp la fiecare cursa. Paradoxal, asta ma umple de speranta. Daca intr-un sezon „prost” i-a depasit pe toti indraznetii romani care l-au precedat, abia astept sa-i vad un sezon bun! Iar acum ii dau lui cuvantul.

Ai fost nemultumit de sezonul trecut si sperai cu siguranta la mai mult. Totusi din exterior nu arata chiar rau. Ce crede Hans despre evolutia ta?

Hans crede ca am progresat.

Hai sa o luam mai in detaliu. Ce s-a intamplat de fapt si care sunt cauzele pentru care nu ai ajuns unde ai fi vrut?

Antrenamentele pana la prima cursa n-au decurs minunat. A fost o iarna grea pentru toata lumea (a nins foarte tarziu si majoritatea curselor din noiembrie-decembrie s-au anulat – n.r), si am avut mai putine antrenamente specifice pe zapada. Nu am putut face teste cu toate schiurile, ca sa decid pana la finalul lui decembrie ca perechea asta e buna acolo, asta dincolo. Sau la frig asta, la caldura asta, cu claparii mai tari asta, cu cei moi asta. E prima oara cand trec prin asta. Nu am avut pana acum niciodata schiuri profesioniste.

A venit apoi Zauchensee, cu prima participare la Cupa Europei si n-ai mers rau.

A venit Zauchensee, am facut o cursa buna, mi-a placut si partia, lucru important chiar si pentru schiorii mari. A fost o pista pe care trebuia schiat pe talpi si asta stiu bine. Dupa aceste curse mi-au crescut sperantele si aici a fost poate greseala mea. Dupa aceea n-am mai avut aceleasi rezultate, si am fost demoralizat. Crezusem ca pot mai mult, dar n-a fost asa.

Nu trebuie sa te gandesti ca trebuie sa faci o cursa mai buna, dar automat te gandesti. La asta trebuie sa lucrez, caci nu trebuie sa te uiti la puncte. Eu in loc sa analizez pentru mine cursa si cum am schiat, am analizat prea mult punctele si secundele.

Nici cu Hans n-ai facut analiza?

Cu antrenorul bineinteles ca am analizat.

Dupa asta au urmat rezultate mai slabe. Cum ai resimtit scaderea?

Eu am o frica. Nu vreau sa dau vina pe ce este in jur si de aceea ma acuz pe mine. La Crans Montana am cazut si mi-am scrantit degetul. Apoi am avut un accident cu masina. Nu am crezut ca aceste lucruri pot influenta rezultatele. La Beaver Creek am fost obligat sa schiez, desi venisem imediat dupa accident. Apoi m-am si imbolnavit. Am avut zile putine de revenit dupa jetlag.

La coborare am concurat cu febra, ceea ce multi dintre ceilalti nu ar fi facut. Sa ignore starea fizica, desi in orele dinaintea cursei incepusem sa ametesc. Culmea este ca la cursa m-am simtit mai bine decat la antrenament. Dar e posibil sa fi fost din cauza febrei. Cand am vazut timpul, atunci m-a lovit. Am ascuns faptul ca am fost bolnav nu numai antrenorului, ci si mie insumi, ceea ce a fost o greseala si un pic lipsa de profesionalism.

Spre finalul sezonului au venit cursele in care desi nu te-am simtit multumit, punctele au indicat o revenire. Care este bilantul tau?

Per total a fost un an de acumulari, de experienta, de a intelege lucruri pe care nu le stiam. Schiurile au fost cele mai bune din viata mea. Ca sa fac o comparatie: eu conduc bine, dar pe o masina de formula unu s-ar putea sa intru in parapet cu ea. Sunt schiuri tehnice, foarte agresive, pe care tehnica trebuie pusa foarte bine la punct. M-am invatat cu ele pe parcurs si atunci au inceput sa apara si rezultatele. Sunt foarte multumit de ele. Spre sfarsitul sezonului am inceput sa-mi dau seama ce schiuri am, dar mai e inca nevoie de putin timp.

Vei schia cu aceleasi schiuri?

Voi primi doua perechi de schiuri noi, special pentru teren rece, care ne-au lipsit pana acum. Sunt in echipa Blizzard, sunt intrebat, sunt urmarit si cand voi urca unul, doua, cinci nivele voi fi tratat ca cei din Cupa Mondiala, dar deocamdata ma concentrez pe partile la care mai am de lucrat.

Realist privind lucrurile, unde crezi ca vei putea ajunge?

Ma indrept spre recuperarea decalajului tehnic la viteza. Nu cred ca voi castiga vreo etapa de Cupa Mondiala, dar sunt ferm convins ca pot ajunge la pregatirea tehnica a celor din primii 30. Fiecare sportiv are o limita in ceea ce poate obtine, si eu sunt convins ca mai am mult pana acolo. Hans, care este expert, este convins ca pot face ceva frumos pentru mine si pentru schiul romanesc.

Sunt tot anul impreuna cu echipa Austriei, invat de la ei, ei au ca singur obiectiv Cupa Mondiala, si la fel trebuie si eu. Daca voi castiga etape de Cupa Europei nimeni nu va fi interesat, ceea ce poate fi trist.

Ai facut din nou antrenamente fizice cu Hans in Austria. De ce nu le poti face in Romania?

Oamenii nu le stiu si nu le vor sti. Nu sunt multi oameni care cunosc pregatirea fizica exacta, si sunt secrete. Si daca scapa cate un secret, e greu sa furi meseria, caci orice exercitiu are un studiu in spatele lui, are multi ani de experienta si daca incercam sa-l copiem, s-ar putea sa nu fie bun pentru un anumit sportiv si s-ar putea sa nu fie corect. Am norocul sa am langa mine oameni care cunosc aceste secrete.

Pot sa va spun asa: la noi se crede ca o problema de tehnica poate fi corectata doar pe zapada. Nu este adevarat. Foarte multa tehnica se face in sala de forta. Mai intai trebuie sa poti face pe uscat anumite lucruri, de la cele mai simple, cum ar fi bagatul soldului, pana la cele mai complexe. Austriecii nu lucreaza atata pe schiuri cat lucram noi in Romania, deoarece repeta altundeva ceea ce ii ajuta apoi pe schiuri. Pregatirea fizica generala este altceva. Cea fizica specifica te ajuta la aterizare dupa saritoare, la rezistenta timp de doua minute in pozitie de coborare, pana la pregatirea mentala care  te face sa decizi intr-o fractiune de secunda si decizia sa fie cea buna. Toate acestea sunt parte a pregatirii de vara.

Hai sa luam un exemplu. Ne-ai pus pe facebook un film de la antrenament. La ce este el bun?

Exercitiul din film, bun pentru echilibru si pentru o situatie neasteptata, in care sa nu te mai duci pe spate. Asta este o greseala de-a mea.

In curand incepe un nou sezon. Ce iti doresti si ce iti propui?

Imi doresc sa am un sezon normal. Nu-mi mai doresc un sezon rau, ca anul trecut. Imi doresc un sezon in care sa fiu multumit de curse. Am noroc ca este un sezon fara intreceri mari, in care sa ma pot concentra la acumulari, la crestere atat pe partie, cat si in rezultate, si in care sa fac sa se vada aceste acumulari.

La incheiere, o intrebare despre locul tau ca schior intre ceilalti sportivi ai Romaniei. Desi este un lucru putin cunoscut, in schiul alpin se cere o pregatire multilaterala, care face din schior un polisportiv. In ultimii ani acest lucru a iesit in evidenta prin concursurile de tip super-sportiv, in care reprezentanti ai diferitelor sporturi se intrec intre ei. Campionii au provenit intr-un procent edificator de mare din schiul alpin, indiferent daca a fost vorba de intreceri intre fete, intre baieti, sau pe echipe formate dintr-un sportiv si un novice. Intr-o astfel de intrecere, ai reusi sa te impui in Romania?

La nivelul actual nu pot inca sa depasesc sportivii romani din alte discipline, dar intr-un an, doi sunt convins ca voi putea concura cu sportivi din alte sporturi de la egal la egal. Asta se intampla fiindca schiul este unul dintre cele mai complexe sporturi. Sunt convins ca oricum, ceea ce acumulez acum, ma va ajuta, si fizic, si mental, in ceea ce voi face dupa retragere. Walchhofer (multiplu castigator al Cupei Mondiale la coborare – n.r.) a sustinut ca la o cursa cu cei din Beaver Creek, concurentii aflati inca in activitate nu i-ar lua mai mult de 3-4 secunde, chiar daca el nu s-a mai antrenat.

Multumesc pentru dialog, mult succes si sanatate in sezonul viitor!

Multumesc si as dori sa multumesc pe aceasta cale in primul rand familiei, dar si federatiei romane de schi si clubului ASC Corona Brasov pentru sprijinul acordat!