Prima cursa, primele reactii

La inceputul lui noiembrie Ania Caill s-a alaturat unei echipe profesioniste de schi. A zburat la Copper Mountain, unde americanii au creat un centru de antrenament pentru viteza, laudat de toti cei care au fost primiti pe partiile sale. Indrumator ii este francezul Lionel Finance, colega Klara Krizova, vitezista ceha care anul trecut a punctat in cateva etape de Cupa Mondiala, iar schiurile i le prepara cu mare grija Ondrej Trcka, cel care a castigat increderea Klarei acum foarte multi ani si n-a mai parasit-o de atunci. Nemaiavand de acum alta treaba in afara de antrenamente, Ania a crescut de la o zi la alta, a inmugurit, iar acum mugurii au plesnit si la varful lor se intrevad florile succesului viitor.

Ania - 17.11.2015 - Copper Mountain training

Cum a ajuns aici?

Intre sezoane, mama Aniei, Dana Caill, a schitat planuri cu diverse variante de antrenament, dar solicitarile de colaborari fie au ramas fara raspuns, fie nu ii deschideau Aniei perspective dincolo de ceea ce realizase deja. In septembrie, cand viitorul ei la Orsatus nu mai promitea decat stagnare, Dana a pornit un telefon fara fir, curgand pe la fetele care formeaza echipe individuale si pe la antrenorii lor. Solidaritatea a functionat frumos si asa a luat legatura cu Lionel Finance, antrenor cu o carte de vizita mai mult decat solida.

Pe hartie aceasta era alegerea perfecta pentru Ania. Insa oferind antrenori, service, preparator fizic, costurile nu sunt neglijabile. Noroc ca la COSR (comitetul olimpic si sportiv roman) se doreste performanta si exista bani pentru aceasta, si intr-un final, desi dupa multe peripetii si zbucium, s-a reglat si transferul banilor via FRSB (federatia romana de schi si biatlon).

America a intampinat-o pe Ania cu ger si zapada. Dupa care a inceput sa ploua cu momente frumoase. Antrenamente cu Aksel Svindal si Kjetil Jansrud. Cu Lindsey Vonn si Ted Ligety. Cu nemtii, cu Janka, cu austriecii si norvegiele. Si pentru prima data, observatii concrete legate de ce face ea in probele rapide. A realizat ca tot ce isi imaginase ca trebuie sa faca e gresit. Ca la viteza e invers decat o invatasera antrenorii de tehnica de la Orsatus. Ca prepara schiurile cu canturi prea ascutite si nu mai avea talpile plate. Au urmat zeci de vizionari pentru corectarea unghiului. Si imbunatatirea timpilor de la antrenamente.

Chiar daca majoritatea partenerilor de traseu s-au schimbat, Klara a ramas constant in clasamente si a devenit punctul de referinta al Aniei. In prima zi, cu manse de coborare, Ania a fost codasa. A doua zi, la super-urias, aproape a ajuns-o pe Klara. In a treia zi, tot cu super-urias, a avut primele manse in care si-a intrecut colega ceha, o data chiar cu jumatate de secunda. Trendul ascendent a ramas constant si in zilele urmatoare, cu o exceptie: in ziua in care s-au mutat la Vail pentru antrenamente. Lipsa de experienta inca isi spune cuvantul, si Ania are nevoie de mai mult timp pentru a invata un traseu.

La sfarsitul primei saptamani de antrenamente pe zapada, bilantul antrenorului suna asa: „Pregatirea se desfasoara minunat, caci conditiile de zapada sunt de top. Ania lucreaza bine si e foarte constiincioasa. Pare sa progreseze la unul dintre cele mai slabe puncte ale ei, insa mai e nevoie de timp pentru a gasi carburatia buna… Are un potential mare de progres, fiindca are aptitudini foarte bune pentru alunecare. Va fi nevoie de o dezvoltare progresiva, dar intensiva la primavara, si pe partea fizica, si pe cea tehnica, pentru a beneficia de intregul potential de care dispune.”

Schioara noastra a fost desigur incantata de timpi, dar „nu vreau sa mi se urce la cap”. Fidela pastrarii modestiei si dedicarii la fiecare mansa pe schiuri, Ania a luat duminica startul la mini-cupa mondiala si a ridicat multe sprancene de specialisti cu evolutia ei dezinhibata. Planificate erau doua coborari si doua slalomuri uriase FIS, intinse pe patru zile, care au devenit pana la urma doua coborari precedate de antrenamentul obligatoriu, compactate intr-o singura zi.

Partia de concurs fusese inchisa la inceputul cantonamentului american, si in zilele dinaintea curselor multimea cererilor de acces la ea fusese rezolvata prin stabilirea de prioritati. Norvegienii si norvegianele au schiat pe ea, austriecii si frantuzoaicele da, Ania insa nu.

Ea mai pleaca cu un handicap la orice cursa: schiurile. Cea mai buna pereche de schiuri data din 2012. De atunci incoace Salomon i-au vandut schiuri numai sub categoria World Cup, iar cand s-au aratat marinimosi si i-au oferit o pereche gratis, aceasta s-a dovedit a fi mai lenta decat oricare alta. Probabil un rebut refuzat de frantuzoaice. Intre timp Salomon a schimbat structura schiurilor de viteza, iar Ania nu a putut pana acum sa se apropie de modelul nou.

Raza de soare in aceasta poveste este din nou antrenorul. Ceea ce o invata printre altele Lionel Finance este ca pe termen lung nu conteaza nici schiurile mai proaste de la un moment dat, nici numarul de start slab si nici o cursa neterminata.

Dupa ce la antrenamentul oficial Ania a facut cunostinta cu partia si traseul cursei, a pornit decisa sa-si schimbe soarta. „O sa incerc sa schiez ca la antrenamente”, si-a promis siesi. De fapt a mers ca Bode Miller, riscand peste ce stia ca poate, cautandu-si limitele. Din pacate, a fost un strop de risc prea mult. A iesit cazand de pe traseu, la a treia poarta inainte de finis. Dar aratase deja ce campioana se ascunde in ea. Si chiar daca atunci cand si-a sunat mama plangea – se lovise, o durea si isi rupsese perechea buna de schiuri – s-a simtit imbarbatata cand, ajunsa la finis, antrenorul a luat-o in brate fericit si multumit.

Oricat de frustranta este o cursa terminata cu doar trei porti inainte de linia de sosire, ea are si un avantaj. Se poate estima foarte precis intarzierea finala. La Ania noastra ar fi fost de 2 secunde. Locul 20, inaintea multor fete cu experienta in Cupa Mondiala, ba chiar si inaintea unor ocupante de podiumuri in intrecerea de elita a schioarelor. Un progres de doua secunde fata de antrenamente, cu care a castigat definitiv inima antrenorului.

Acesta i-a simtit starea de spirit periculoasa de dupa ratare si a oprit-o de la startul in cea de-a doua cursa. Cand am vorbit cu ea, era din nou optimista. „Timpii intermediari sunt foarte incurajatori si sunt foarte fericita de schiul pe care l-am facut. Am schiat ca niciodata, asa de bine m-am simtit!” Si piciorul? „E foarte dureros acum. O sa vad un fizio dupa amiaza si vedem ce o sa zica. Nu e umflat. E numai muschiul, cred. Si tibia. Un pic de soc.”

Planul de antrenament fixat de antrenor a prevazut lunea ca zi de recuperare, urmata de o marti cu incercare de revenire pe zapada. In cazul in care durerile ar fi ramas prea mari, urma sa faca pauza pana la Lake Louise. Si daca nici acolo nu putea sa schieze, atunci se pregatea pentru o revenire in forta la Val d’Isere, pe zapada de acasa. Dar a putut schia marti. Nu a fortat, caci la vibratii si la sarituri inca mai simte durerile, iar antrenorul n-a fost interesat de timpi, ci de prezenta ei pe zapada.

Ieri, desi durerea a continuat sa sageteze la fiecare saritura, Ania a reinceput sa atace, ceea ce i-a adus laude din partea antrenorului. Mai e mult de trudit anul acesta, dar e convins ca pana la anul va face un salt urias, care e foarte posibil sa se intrevada inca de iarna aceasta. La analiza video, Ania a descoperit si de ce a cazut in cursa. I-a sarit un schi cand a apasat pe un schi intr-o groapa si asta a descaltat-o. Acum a invatat si cum sa evite ramanerea fara schiuri in situatii similare. Cel putin in teorie.

Astazi e ultima zi de antrenament in Copper Mountain, caci urmeaza mutarea in Canada. Cum asta inseamna trei zile libere, sansele sa se insanatoseasca cu totul pana in Lake Louise sunt mari. De marti incep antrenamentele oficiale si Ania are nevoie de fiecare dintre ele.

Partea cu ridicatul sprancenelor nu a fost figura de stil. Orice om priceput cat de cat in ale schiului care a vazut-o pe Ania schiind a remarcat diamantul romanesc. Roadele au inceput sa se arate si in afara echipei. Christian Frison-Roche, directorul diviziei de performanta a lui Salomon, prezent la cursa, i-a promis pentru Lake Louise o pereche de schiuri de coborare din stocul echipei Frantei, iar pentru sosirea in Europa cate o pereche de schiuri din modelul nou, pentru coborare si super-urias, pregatite de uzina special pentru ea.

La trasul liniei dupa primul stagiu de pregatire intr-o echipa de Cupa Mondiala, curba progresului Aniei este atipic de frumoasa. Si cum toate acestea au fost posibile datorita sprijinului Comitetului Olimpic si Sportiv Roman, prin intermediul Federatiei Romane de Schi si Biatlon, Ania doreste sa le multumeasca. Este totodata si prima data cand simte incurajarile clubului din Busteni, primite de la schimbarea presedintelui cu o presedinta, doamna Nicole Iubu. Spera in continuare ca primarul Busteniului, domnul Emanoil Savin, sa se tina de promisiune, ceea ce i-ar permite sa acopere partial pregatirea de vara. Si fiindca orice ajutor mic conteaza, Ania le multumeste din suflet lui Alin Popovici, care i-a facut legatura cu Bolle, si lui Calin Gligor, care a sarit in ajutor de fiecare data cand Ania a ramas fara ceara.

Daca sunt si printre dumneavoastra oameni care pot sa o ajute, mai jos gasiti contul ei.

Ania - 25.11.2015 - Poster cont bancar

Am pastrat pentru final multumirile venite din cel mai adanc dintre adancurile sufletului Aniei. Luni, avand pauza, i-a scris mamei ei: „Daca sunt unde sunt, este numai gratie a tot ce faci pentru mine. Tu esti cea care a crezut in mine, chiar si cand eu nu mai credeam.”