Odata cu startul mansei secunde a slalomului feminin de ieri, in Aspen au inceput sa coboare leganat si fulgii. Nu acesta a fost insa motivul pentru care a cazut Mikaela Shiffrin inaintea penultimei porti a traseului, intr-un moment in care cronometrul o plasa cu o secunda in fata oricarei adversare. Ratarea tinerei americane a saltat-o pe schioara elvetiana Lara Gut (2:02,51) pe primul loc. Pe locul secund a avansat austriaca Eva-Maria Brem (+0,10) in urma celei mai rapide manse secunde, in vreme ce invingatoarea din prima etapa, italianca Federica Brignone (+0,94), a pastrat tricoul rosu datorita ultimului loc de pe podium.
Bradul campioanei din Aspen a ajuns la Lara Gut (© Aspen Snowmass)
Cu ninsoarea intetindu-se in timpul mansei, a fost desigur mai usor pentru primele la start sa schieze. Kajsa Kling (15) n-a ratat sansa rara de a deschide jumatatea secunda a cursei si cu al treilea timp al mansei a escaladat jumatate de clasament. Dar Eva-Maria Brem si Lara Gut, cele mai rapide in aceasta parte a cursei, au dovedit ca n-a fost vorba de nedreptatirea fruntaselor.
Mai degraba dificultatea mansei a triat sever valorile. Pe de o parte vizibilitatea a scazut enorm, ziua devenind laptoasa si ingreunand discernerea contururilor pe partie. Pe de alta, il avem pe Stefan Bürgler. Antrenorul austriac, care asa cum zicea Eva-Maria Brem la final „stie mai bine decat mine ce si cat pot”, a marcat un traseu bun pentru eleva lui. Unul gandit s-o scoata din criza de incredere in care a cufundat-o lipsa scutului numit Anna Fenninger. Si cum Eva-Maria e buna cand traseul e cumplit de dificil, in mansa a doua am avut unul „aproape prea greu”, inclusiv pentru celelalte doua austriece prezente in mansa a doua. El zice ca in prima parte a insirat portile mai direct decat dorise, totusi partea a doua a fost cea care le-a chinuit pe fete, iar noi am vazut clar acest lucru, in virajele greoaie de pe abrupt sau in reactia intarziata a multora cand s-au trezit mergand prea repede.
Vorbind de celelalte austriece, m-a incantat cursa plina de greseli, dar de o nebunie atat de proaspata a Stephaniei Brunner (locul 20). Pasajul care incurcase lumea in prima mansa, o cadere de panta cu porti oarbe, a sarit-o pe o linie ce ar fi putut foarte bine s-o trimita cu capul drept printr-un fanion. A stiut totusi ce face, caci s-a strecurat perfect si la centimetru printre porti. La fel de salbatica si campioana mondiala de juniori de acum doi ani, italianca Marta Bassino (14). Nota 10 si pentru acrobatica cu care a ramas in picioare!
La polul opus, dar nu mai putin frumoasa, a fost cursa Ninei Löseth (6). Aproape fara greseala, ne-a hipnotizat cu balansul ritmic si mai ca n-am bagat de seama cand a trecut in frunte. Cronometrul confirma impresia buna, admitand ca norvegianca a avut al 4-lea timp.
Spre deosebire de prima mansa, Viktoria Rebensburg (7) a prins ritmul in a doua. A luptat, a impins activ schiurile, dar n-a riscat la fel de mult ca Nina. Si a ramas in urma ei.
Recunosc ca ce a urmat m-a bucurat, m-a alinat, mi-a pus balsam pe suflet. Manuela Mölgg (4) a scos toata experienta din maneca si din buzunare. A stiut sa citeasca perfect traseul la recunoastere, a ales trasa de coborare cu cap, iar alegerea ei s-a dovedit castigatoare. Desi memoria i-a jucat si o festa. Din fericire inainte sa porneasca in cursa. Manu si-a uitat maieul de concurs acolo unde s-a adapostit in pauza si a schiat in mansa a doua cu numarul 71.
Si italianca, si Eva-Maria Brem, care a pornit dupa ea, mai aveau sa astepte pana sa afle ce bine s-au clasat. Austriaca nu a pornit spectaculos, dar a devenit tot mai fluida pe masura ce a inaintat in cursa. A amortizat superb hopurile si a pastrat schiurile permanent pe zapada, atacand asa cum n-o facuse in prima mansa. Finalul m-a ridicat in picioare cu frumusetea lui.
Nimeni n-a mai reusit s-o imite. Nadia Fanchini (12) a pus tot focul ei de italianca in evolutie, dar diferenta dintre stilul ei brutal si finetea austriecei s-a reflectat dur in cronometre. La Tina Weirather (11), doua greseli costisitoare au impartit frateste vina intarzierii uriase. Apoi nici Sara Hector (8) nu s-a simtit in largul ei pe cea mai abrupta portiune. A lasat o secunda acolo si efortul i-a consumat puterile necesare pe final.
Si asa s-a rasturnat clasamentul. Dar inca nu era gata. Tessa Worley (5) a pornit perfect, dar de la jumatate incolo a inceput sa rotunjeasca virajele mai mult decat trebuia, si a pierdut o secunda. Eva-Maria si Manu au zis multumesc.
A urmat prelegerea Larei Gut cu tema: care e drumul cel mai scurt intre doua porti? Linia dreapta, ca la matematica, a dat Lara raspunsul in prima jumatate a cursei, dupa care a fost suficient sa nu greseasca pentru a salva o zecime din avantajul construit cu maiestrie pana la mijloc. Grandios, a zis Alexandra Meissnitzer, si trebuie sa fiu de acord.
Podiumul provizoriu era: Lara, Eva-Maria, Manu si doar Lara se credea deja premianta la final.
Federica Brignone a plecat de la start pulsand de siguranta. Dupa mijloc insa, dupa ce a trecut peste cateva denivelari, i-a scapat un schi in lateral. Sperietura, redresarea, linistirea inimii si revenirea cu gandul la traseu au costat timp si Fede a pierdut avantajul, terminand la final in spatele austriecei. Aruncase deja la gunoi speranta la un noi podium. Mikaela Shiffrin avea o secunda avantaj la start.
Americanca a schiat ca un vis. Lejera in miscari, retinere pe abrupt, atac lansat in pasajele plate. Si tocmai in clipa in care comentatorul austriac spunea ca nu se mai poate intampla nimic care sa-i rapeasca Mikai victoria, aceasta a derapat. Era inainte de penultima poarta. Mika a incheiat cursa plangand in zapada.
Cele trei fericite: Eva-Maria Brem (2), Lara Gut (1), Federica Brignone (3) (© Kraft Foods)
La final ningea indesat. Peisaj perfect de iarna. Tristete pentru o fata, bucurie mare pentru alte patru.
Sa o luam de la cea trista. Pentru prima data in cariera, Mikaela Shiffrin a refuzat sa vina la interviurile de pe stadion. Americanca flirtase deja cu ideea atacarii globului mare inca de anul trecut, cand a inceput pregatirea in probele de viteza. S-a trezit insa aruncata inapoi in pluton in proba cea mai draga inimii ei, slalomul special, si a trebuit sa revina mai intai aici inapoi in frunte. Anul acesta a atacat sezonul stiintific si n-a lasat nici un detaliu neglijat. Este extraordinar de puternica la urias, si sa nu va mirati vazand-o in top 10 la super-G. Poate chiar mai sus. Desi mai mult presa face tam-tam pe aceasta tema, totusi si in capul ei este inradacinata ideea ca anul acesta, fara Anna Fenninger si Tina Maze, ea se va lupta cu Lindsey Vonn pentru cucerirea marelui trofeu al Cupei Mondiale. Iar pierderea a 100 de puncte ca si castigate, e greu de digerat.
Pana la conferinta de presa, Mika s-a calmat si si-a sters lacrimile. A povestit cum s-a trait mansa din pielea ei. „Nu m-am simtit bine si a fost o continua zbatere.” Din afara nu s-a observat nimic. Ca intotdeauna, Mika a aratat ca un fulg zburdalnic. Poate un pic surprinsa de viteza de pe abrupt. „Cu doua porti inainte de finis m-am gandit: ‘Doamne, nu pot sa cred ca am ajuns asa departe!’ Si nu ai voie. Niciodata nu ai voie sa te gandesti la asta pentru ca in clipa urmatoare se va intampla ceva rau.”
Restul discursului poate fi inclus in manualele pentru pregatirea antrenorilor motivationali. Chiar daca ce s-a intampla i-a frant inima, parcursul i-a crescut increderea. Caci n-a pierdut prin lipsa de combativitate. A facut o greseala stupida, dar de schiat a schiat bine. „Am fost pregatita, am riscat, si am avut exact senzatiile pe care le astept in timpul unui slalom urias. Dezamagirea e mare, caci am facut victoria cadou, dar exista lucruri mult mai rele in viata. Iar eu greseala asta n-o voi mai face niciodata.”
Ulterior a aparut si mesajul perfect pe facebook. Si indiferent daca ea l-a conceput, sau echipa ei de relatii cu publicul, Mika ne-a dovedit ca este o profesionista desavarsita.
Trei ore mai devreme, Lindsey Vonn iesise si ea prematur de pe traseu si se oprise in plase, dupa o cursa care ar fi putut la fel de bine sa se termine pe podium. Ea a venit insa la interviuri si a fost vesela, subliniind acelasi lucru ca Mika. Schiase bine. Are atata experienta incat sa stie cat de mare va fi presiunea spre sfarsitul sezonului daca va reusi sa ramana in cursa pentru marele trofeu. Profita de faptul ca orice rezultat acum, bun sau rau, poate fi intors in restul iernii, si prefera sa nu-si iroseasca energia sufleteasca zbuciumandu-se fara rost. In loc de asta glumeste. „Mi s-a desfacut o legatura. Si as fi avut totusi nevoie de doua schiuri ca sa trec linia de sosire. Am vazut astazi ca sunt in forma la slalom urias si sunt multumita de cum am schiat. In Are va fi cu siguranta mai bine pentru mine, caci partia e mai plata acolo. Acum abia astept weekendul din Lake Louise.”
Lara Gut a ras de speculatiile aparute in presa despre rivalitatea pe cale sa se infiripe intre Mika si Lindsey. „Cu atat mai bine. Eu pot in vremea asta sa-mi vad de castigat curse.” A continuat razand – caci Lara este cu certitudine cea mai vesela fata din circuit – povestea despre multumirea adusa de rezultat. „Dupa doua etape, am deja de doua ori mai multe puncte decat am reusit anul trecut in tot sezonul de slalom urias.” Puteti verifica, Lara chiar isi cunoaste matematica.
„Pot sa ma obisnuiesc sa fiu din nou asa buna la slalom urias.” Exista si un secret in spatele acestui succes. Nemultumita de cum a schiat sezonul trecuta, Lara a schimbat in primavara furnizorul de schiuri. Cum se intampla ades, gigantul Head a stiut cu ce s-o atraga. Si ca sa nu riste o acomodare indelungata si o despartire rapida, i-au platit si consultanti. Pe Didier Cuche si Daniel Albrecht, care i-au descifrat tainele noului material de concurs. „A meritat”, a concluzionat scurt Lara si nu cred ca o va contrazice cineva.
Dincolo de divertismentul adus de orice interviu cu blonda elvetiana, cel mai mult m-a bucurat ca ne-a permis si noua, muritorilor de rand, sa intelegem dincolo de suprafata ce inseamna sa schiezi uriasul din Aspen. „E o partie dura. Nu exista doua porti succesive care sa poata fi trecute usor. Trebuie sa impingi la greu de la start pana la finis.” Poate din cauza aceasta pana acum nu reusise sa urce pe podium. Prea mult spatiu de greseala pentru fata care nu stie sa schieze tactic.
Apoi ne-a povestit cum a simtit sezonul trecut. „Cu doi ani in urma am avut un sezon frumos: cel mai bun la slalom urias. Anul trecut nu a mai mers nimic. Nu a fost usor si problema este ca atunci cand participi la toate disciplinele (n.r. – aici ne pacaleste putin, caci nu, la slalom nu ia startul decat daca e parte a combinatei) si schiezi cursa dupa cursa, nu ai timp sa te antrenezi, sa-ti corectezi greselile si sa imbunatatesti o disciplina. Din martie insa am avut timp si uitati-va ce bine a functionat!”
„In Sölden am fost a patra. Mi-ar fi placut sa fiu pe podium, dar a fost un start bun. Mi-am dat seama ca pot concura din nou cu cele mai bune la urias. Astazi la start m-am gandit ‘stii sa schiezi, fa ce poti si nu te mai lupta cu tine, ci bucura-te de mansa.’ Asta s-a intamplat.”
Suna simplu, dar chiar palmaresul ei ne spune ca nu e. Din 13 victorii in cariera, aceasta a fost abia a doua la urias. Cu ea, Lara readus Elvetia pe un podium in Aspen dupa o absenta de 33 de ani! Ultima schioara din cantoane ce urcase pe podium, tot la un urias, era Erika Hess.
Ca premiu, Lara a primit un bradut, care va fi plantat in padurea din Aspen, pentru a o onora, alaturi de bradutii invingatoarelor din slalomurile ce se vor tine in zilele urmatoare.
Eva-Maria Brem a stiut la final ca era loc pentru o victorie. O singura zecime a despartit-o la Lara si cand si-a descris cursa, a confirmat impresia de cresterea a increderii de-a lungul evolutiei. Antrenamentele din ultimele zi o convinsesera ca e in stare sa lupte pentru victorie. Dar a venit mansa intai si a schiat conservator, cam cum o facea pana in urma cu un sezon si jumatate si cum o facuse in la debutul sezonului. „Aveam 1,30 secunde intarziere si nu ma simtisem bine pe partie. Nu am indraznit nimic. La primele 10 porti din mansa a doua m-am simtit la fel de prost. Si atunci, nu stiu de ce, m-am gandit: ‘Asta nu sunt eu, asta nu e schiul meu’ si mi-am dat drumul. A doua jumatate a mansei a fost mai aproape de evolutiile mele de anul trecut. As fi acceptat si o iesire de pe traseu ca sa evit un rezultat ca in Sölden.”
Eva-Maria Brem este o fata fragila, si este o fata puternica, iar aceste doua calitati pot convietui impreuna in trupul si in mintea ei. Dar uneori e nevoie de rabdare pentru a le armoniza si antrenorul ei, Stefan Bürgler, stie asta de cand o antrena pe Marlies. „Schiatul rapid trebuie sa vina el singur.”
Eva-Maria e constienta ca pierderea Annei Fenninger a afectat-o. Inca o mai afecteaza. Dar nu din motivul evident. „Cu Anna era negru pe alb. Stiai intotdeauna cum stai. Comparatia permanenta cu ea ne-a facut si pe noi asa bune. Acum trebuie sa ne descurcam fara etalon. Treaba pe care as reusi-o. Problemele apar la intrebarile de dupa. Aparent eu sunt acum cea care trebuie sa aduca la timp petrecerea acasa. Si asta e enervant.”
Cu locul 2 pe aceeasi partie pe care a obtinut singura ei victorie de pana acum, se poate spune ca Aspen-ul i-a devenit a doua casa. „Dar ar trebui sa locuiesc in rulota,” a glumit ea. „Casele de aici sunt prea scumpe si nu mi le pot permite.”
Tot un fel de acasa e Aspen-ul si pentru Federica Brignone. Dar nu a doua, ci a treia. Nu pentru un motiv logic, ci fiindca pur si simplu, tot ce o leaga acum pe Fede de statiunea americana include numarul trei. Din cele 9 podiumuri ale italiencei, 3 sunt in Aspen. Toate trei sunt locuri 3 si au fost obtinute consecutiv in ultimii trei ani.
Multumita ca a ajuns din nou pe podium in ciuda evolutiei plina de greseli din mansa a doua, Fede a inaltat la conferinta de presa doua ode.
Una Mikaelei Shiffrin. „E intotdeauna concentrata. Stie cum sa schieze, stie cum sa progreseze, stie totul. Astazi m-a surprins. Cand am terminat cursa mea, am fost sigura ca voi fi pe patru, pentru ca Mikaela nu face greseli. E perfecta cu pozitia bustului, nu ca mine. Tot timpul ma intorc prea mult si am porti pentru care sunt prea rapida, in timp ce ea e mereu prezenta si in pozitia corecta. Trebuie sa incerc sa fiu ca ea.”
A doua coechipierelor. „E bine ca avem o grupa buna. Fiecare le impinge pe celelalte. Pentru ele eu schiez bine la curse, asa ca stiu ca si ele pot fi in frunte, pentru ca schiem tot timpul impreuna. La antrenamente nu sunt de fiecare data prima. Adeseori sunt printre ultimele. Ele se uita la mine, stiu ca si ele pot fi bune, si asta e grozav. Toate forteaza, toate vor sa fie cele mai bune si e o atmosfera extraordinare. Toata lumea e fericita si suntem puternice.”
Statisticile ii sustin afirmatiile. Din nou, Italia a prezentat la start echipa cea mai puternica: 8 fete calificate, dintre care 6 au terminat intre primele 16.
Veterana lor e Manuela Mölgg. Dupa cateva sezoane petrecute la doctori si cu rezultate de pluton sau chiar mai slabe, Manu e din nou intre fruntase. La 32 de ani, cand colegele de generatie stau deja acasa si se bucura de o viata lipsita de agitatia concuratului, italianca a ales sa continue si sa incerce revenirea. De ce? „Pentru ca imi place si nu mai am nimic de dovedit. Ma simt in sfarsit bine si pot savura cursele. Mai ales pe cele dificile, ca aici in Aspen.” La cat mai multe si mai placute, Manu!
Schi alpin. Deocamdata. 