Lindsey si noua generatie de austriece

Nici macar o dezechilibrare periculoasa si costisitoare n-a oprit-o pe Lindsey Vonn din drumul spre a 16-a victorie in Lake Louise. Ca in 12 dintre cele 16, cea de ieri a fost la coborare. O coborare lunga de 1:50,50 minute in cazul americancei. Dar victoria lui Lindsey nu e mai stire. Replica tinerelor austriece in schimb este. Nu Tina Weirather, nu Lara Gut si nici Liz Görgl sau Fabienne Suter nu au incadrat-o pe Lindsey pe podium, ci Cornelia Hütter (+0,58) si Ramona Siebenhofer (+1,07).

© GEPA

Cine a crezut ca Lindsey Vonn se va opri acum ca are o concurenta serioasa in Mikaela Shiffrin s-a inselat. Lindsey si-a comandat acasa un stelaj nou pentru globuri noi, si tine sa nu-l lase nefolosit, chiar daca globurile vor fi mici.

Intarzierile adversarelor spun aproape totul despre cursa reginei vitezei. Lindsey a fost cea mai rapida pe toate intervalele pana la intrarea pe Fall Away, portiunea cea mai inclinata de pe traseu. Pe Fishnet, pasajul ingust si tehnic dinaintea abruptului, „am intrat foarte direct – probabil prea direct – si mi s-a agatat ciudat un cant.” Ca urmare a intrarii directe in virajul de pe buza pantei, balansul lui Lindsey n-a fost ideal si zapada foarte reactiva a prins-o la propriu pe picior gresit. I-a smucit dreptul, schiurile au vrut s-o ia fiecare pe drumul lui, iar Lindsey a crezut ca va cadea. „Apoi am reusit cumva sa raman in picioare.” Cand si-a dat seama ca inca a ramas pe traseu, reactia ei a fost, invers decat la oricare dintre noi, sa se ghemuiasca si mai tare, fiindca „am stiut ca daca sunt rapida jos, pot castiga cursa.” Avantajul micsorat la 9 sutimi dupa greseala a reinceput sa creasca si Lindsey s-a ridicat cu usurinta mult deasupra adversarelor.

Abia la sosire pe Lindsey a incercat o oarecare jena. „Incredibila victorie”, dar „ma simt cumva batrana. Fetele care sunt cu mine pe podium sunt atat de tinere!” Lindsey are 31 de ani, Conny 23 si Ramona 24. Asaltata de valul nou de schioare, Lindsey nu are totusi de gand sa se dea la o parte. „Sunt usurata ca ma aflu din nou pe cea mai inalta treapta, si ca pot reafirma ca eu nu voi disparea din probele de viteza.”

Judecand dupa rezultatele anilor trecuti la celelalte doua premiante, poate doar podiumul Corneliei Hütter sa fi fost anuntat, desi austriaca cu multe locuri 4 si 5 in palmares mai urcase o singura data intre primele 3, in coborarea de acum doi ani din Val d’Isere care i-a oprit lui Lindsey sezonul olimpic. In schimb Ramona Siebenhofer nu teminase  pana ieri nici o coborare mai sus de locul 17. Dar nici macar numarul mai mare de start (23), intr-o cursa in care clasamentul indica un avantaj pentru primele fete pornite in cursa, n-a incetinit-o.

Cu intermediari mai buni decat ai coechipierei, Ramona a taiat viteza pe Fall Away, caci cazuse aici cu doi ani in urma. „Am schiat ok, dar nu grozav”, avea sa ne spuna ulterior. Cine nu iese ca din pusca de pe abrupt nu are elan pentru pasajul plat si lung de la final. Austriaca a adaugat inca 7 zecimi la timpul final si se gandea ca o clasare intre primele 15 ar fi multumitoare. Abia privirea spre tabela i-a spus ca doar doua adversare fusesera mai bune decat ea.

Cornelia Hütter nu are decat 23 de ani, iar probele de viteza cer multa experienta. Pana unde va creste cand deja isi arata rasa cu atata usurinta? A alunecat ca o schioara versata, permanent inclinata, permanent cu mainile in fata, niciodata intimidata de viteza, cu linii directe in viraje si fara ezitare, facand una din foarte putinele evolutii curate ale cursei. Pozitia ei de pus in manuale nu a aparut din nimic. Toata vara a antrenat-o in sala, iar acum o ajuta enorm, mai ales la sarituri.

Lui Conny ii plac partiile dificile, unde se poate abandona in bratele riscului, iar Lake Louise-ul este pe placul inimii ei. „E cool de schiat aici, fiindca e o coborare rapida. Imi place.” In ceea ce o priveste pe Lindsey, desi e mai tanara, Cornelia Hütter e mai realista decat colega ei, Ramona Siebenhofer. Intrebate daca o pot invinge pe americanca, Conny a tacut, in vreme ce Ramona s-a repezit: „Sigur. Cred ca poate fi invinsa si aici, in Lake Louise. Asta incercam si pana la urma vom reusi. Poate chiar la anul.”

In increderea aceasta fara limite sta secretul noii echipe de viteza a Austriei. Caci in afara de cele doua, vom mai vedea cu siguranta si alte fete pe primele locuri. Mirjam Puchner, sora mai mica a lui Joachim, a castigat unul din antrenamente si scoate foc pe nari. Nicole Schmidhofer e baietoiul fara astampar si fara teama, care daca prinde o mansa fara greseala, poate fi depasit doar de Lindsey. Pe Liz Görgl o sarim, caci e veterana si ne-a dovedit de zeci de ori, ca se poate ridica intr-o zi de gratie deasupra tuturor. Stephanie Venier a impresionat cu locul 10 (+1,75), cel mai bun rezultat din palmares, la prima aparitie dupa accidentarea suferita in ianuarie la antrenamentele oficiale din Bad Kleinkirchheim. Viitor de aur Austria la viteza are.

Se ne intoarcem inapoi la cursa. S-a gresit enorm in aceasta prima coborare a iernii. Si nu neaparat pentru ca e prima, desi neastamparul la gandul adrenalinei pe care o vor incerca mergand cu peste 130 de km/ora o fi jucat un rol in dezinhibitia cu care s-au napustit fetele pe traseu, fara sa ia aminte la pericole. As pune totusi vremea frumoasa drept cauza a multelor erori, oricat de ciudat ar suna. Soarele stralucind la start, pista renivelata si amenintarea norilor de la orizont, care urmau sa cearna mai tarziu o noua ninsoare peste traseu, toate acestea au semanat precipitare in sufletele schioarelor, deja trepidand de nerabdare sa porneasca in cursa.

Salbaticia prestatiilor a adus dupa ea dezechilibrari. Margot Bailet (4; +1,16) le-a ignorat. A strans mai tare betele in pumni si le-a repozitionat sub brat, lasand viteza sa creasca pana ne-a dat fiori si asa a intrat pe Fall Away, locul in care avantajul rezonabil pana atunci a crescut brusc. Franta poate fi de-acum linistita si nu mai trebuie sa planga dupa Marion Rolland si Marie Marchand-Arvier, vitezistele retrase iarna trecuta. „Am schiat cu toata inima si am reusit sa-mi pastrez fluiditatea. Am schiat angajat si am concretizat tot ce am cladit asta vara si toamna” a povestit ea la final.

Lake Louise este un loc mai ciudatel. Exista fete, care desi ajung la victorie in alte parti, pe pista canadiana nu stiu cum sa se extraga din zona mediocra a plutonului. In vreme ce la altele e invers. Rareori stralucesc, dar odata sosite in Canadian Rocky Mountains, poti paria pe o evolutie buna. Stacey Cook (5; +1,27) face parte din ultima categorie. A schiat la limita, a trecut pe Fish Net atat de aproape de plase, incat pescarii si-or fi frecat mainile vazand-o deja prinsa, si a accelerat pana aproape de pierderea controlului. Ar fi bifat un nou podium dupa cele din 2012 si 2014 de nu ar fi schimbat greutatea de pe un picior pe altul taman pe o mica ridicatura ce a dezechilibrat-o. Se intampla din pacate in portiunea plata de la final.

„La trecerea ultimei curbe, in vreme ce o simteam frumos sub picioare, dintr-odata n-am mai vazut decat plasa in fata. Intrasem pe niste urme vechi si cum eu incercam sa las schiurile libere, au luat-o in directia gresita. Greselile la schi apar din pricina riscului sau din pricina unui plan prost. Asta a fost una cauzata de risc, asa ca nu am regrete. De obicei prima mea cursa e mai slaba. Cu cat am mai multe manse, cu atat imi place mai mult. Deci sper ca maine sa fiu solida de sus pana jos”, si-a anuntat bataioasa intentiile Stacey.

Deja de la schioara americana s-a vazut ca se strica vremea. Nu brusc, dar rafalele razlete fluturau puternic fanioanele portilor in portiunile golase de sus, iar soarele si-a tras voal pe fata din cand in cand. Dupa o pauza mai lunga, pentru publicitate si cateva amenajari pe traseu, Lara Gut si Fabienne Suter au deschis grupa de elita si au terminat la egalitate dupa curse foarte controlate. Locul 6 si un plus de 1,40 secunde indica un excedent de control. In vreme ce Lara a protestat impotriva conditiilor, „o loterie. Ba vantul, ba soarele, s-au tot schimbat. Bine ca sunt pe locul 6”, Fabienne Suter a luat totul ca pe o noua provocare „era loc de mai bine, dar asta doar imi creste cheful pentru a doua coborare.”

Cu exceptia lui Lindsey, restul schioarelor de frunte au schiat sub asteptari. Tina Weirather si Elena Fanchini s-au lasat trase pe linii largi in viraje si le-a lipsit initiativa, Viktoria Rebensburg a schiat dezordonat, iar Liz Görgl s-a dezechilibrat in cel mai nepotrivit moment, la inceputul lungii portiuni plate ce precede finisul. Topul celor mai bune 10 a fost astfel completat de doua italience cu numere mici de start, Nadia Fanchini (8; +1,59) si Verena Stuffer (9; +1,70).

Ca urmare a rezultatelor de la bune la excelente de anul trecut, Edit Miklos a patruns sezonul acesta intre primele 15 din clasamentul Cupei Mondiale conform caruia se atribuie numerele de pe tricourile de concurs. Va avea pentru o vreme garantia unui start intre 8 si 15. Ieri acesta ar fi fost favorabil, dar ceva o impiedica inca pe Edit sa obtina in Canada rezultate egale cu cele din alte parti. A pierdut trasa ideala de cateva ori, si ocolurile din virajul de deasupra Coaches Corner, dar mai ales cel urmat de intrarea pe Fall Away au costat-o, si din pricina metrilor suplimentari, dar si a franarii cu care a incercat sa mentina linia intre porti.

Dupa primele 30 de concurente, aproape tot traseul intrase in umbra. Dar inca nu se intunecase ca la cursa Aniei Caill. Pana la ea a mai fost loc de doua cazaturi cu intreruperi lungi pentru rearanjarea plaselor si a portilor. Ba chiar si inaintea ei s-a mai intrerupt cursa o data. La ora locala 3 si jumatate, ora bine intrata in amurg, cu organizatorii strangand deja materialele, Ania a pornit in prima coborare de Cupa Mondiala pe care avea sa o termine. Nu a schiat rau si personal crezuse ca si-a imbunatatit timpul in ciuda vizibilitatii mult mai proaste decat a adversarelor. Cronometrul insa o amendase. Peste 8 secunde intarziere, si vederea tabelei a intristat-o pe loc.

La ultimul antrenament reusise s-o scada la sase secunde, chiar atat s-o fi inselat simturile? Probabil ca nu. Dar la antrenament, conditiile fata de primul loc nu diferisera atat de drastic. Tot la antrenament, relaxarea a jucat un rol important.

Ce nu se stie despre Lake Louise este ce face coborarea atat de dificila: diversitatea si lungimea. La fiecare poarta e nevoie de o reactie, iar lungimea o face evident mai dificil de memorat. Pe langa aceasta, anul acesta traseul a avut si ceea ce americanii numesc „mai mult teren”. Mai multe damburi, valuri, treceri, ce trebuie si ele memorate sau cel putin trecute in planul de atac. Alexandra Meissnitzer, care la vremea ei a urcat de doua ori pe podium la coborarea canadiana, a mentionat in comentariu socul primului an din Lake Louise. Promitand totodata ca in al doilea an va fi deja mai bine.

Ania a schiat curat si constiincios. Si-a amintit fiecare locsor de pe partie si a mentinut linia buna. Pentru recompense are totusi nevoie de mai multa experienta. Tocmai de aceea, cursele acestea pe care isi face ucenicia se pot dovedi de aur in viitor. Ia cu ea pentru coborarea urmatoare: cutezanta – la al doilea radar avea peste 126 km/h, deci nu se teme de viteza si nu cred ca a mai avut pana acum coborari atat de rapide; si primele depasiri pe intervalele finale. Chiar daca a intrecut in ultimele doua pasaje numai trei adversare, stim ca si la concentrare maxima, instinctul a indemnat-o sa lase schiurile libere de indata ce planul de cursa s-a simplificat.

Clasamentul final al cursei

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s