Marcel Hirscher conduce in Val d’Isere, Ted Ligety nu prinde mansa a doua

Surpriza de proportii in Val d’Isere, unde Ted Ligety nu s-a calificat pentru mansa a doua a slalomului urias, si asta nu din pricina vreunei greseli costisitoare, ci fiindca nu si-a potrivit deloc tehnica cu pista si a fost lent cat pentru locul 42. La polul opus, in singurul urias al iernii in care este favoritul principal, austriacul Marcel Hirscher conduce la pauza cu timpul 1:05,31 minute. Nu mult in urma lui s-au clasat colegii de podium din Beaver Creek, norvegianul Henrik Kristoffersen (+0,14) si francezul Victor Muffat-Jeandet (+0,18).

Face de Bellevarde, partia din Val d’Isere pe care schiaza baietii in Cupa Mondiala, este dificila. Atat de dificila inca la interviul de dupa coborarea lui, Marcel Hirscher a catalogat uriasul din statiunea franceza drept cel mai greu din tot sezonul. Partia devine pe masura ce coboara din inclinata si mai inclinata, fara nici un plat pentru respiro. Pe langa asta e si permanent valurita, damburile succedandu-se fara ordine, ba pe stanga, ba pe dreapta. Oricum ar fi marcat traseul, e imposibil sa nu dispara cateva porti in spatele ridicaturilor de pe teren.

In fiecare an cu vreme buna, un alt factor important e numarul de start. Care nu e bun pentru primii plecati, ci pentru cei mai de la urma. Caci desi in fiecare an lumea critica ora matinala, startul ramane devreme, cand doar partea superioara a traseului e scaldata de soare. Restul se afla in umbra adanca si aici a redus Ted Ligety si mai mult tempoul.

Spre deosebire de ultimele sezoane, astazi traseul marcat a fost clasic, avand cu 5-7 porti mai putine decat in 2013, la ultima desfasurare (anul trecut nu a fost zapada si etapa a fost preluata de Are). Partie abrupta combinata cu traseu strans este singura slabiciune cunoscuta a lui Ted Ligety, acesta fiind si motivul pentru care americanul si pista franceza nu se iubesc. Dar cu marcajul de astazi, specialistii au fost de acord ca vom avea un traseu pentru Ted. Totusi n-a fost sa fie.

Nu a schiat primul, deci nu se poate spune ca ar fi fost teribil de defavorizat de startul timpuriu. Patru schiori terminasera deja mansa cu mai mult sau mai putin succes. Mai putin avusese, la fel ca in cursele de pana acum, toate cu numarul de start 1 sau 2, Fritz Dopfer (11; +0,99). Neamtul nu isi gaseste inca armonia pe virajele de urias. Colegul Felix Neureuther (6; +0,50), pe care-l supara din nou spatele, a indraznit mai mult si doar startul adormit nu i-a permis sa se apropie mai mult de fruntasi.

Marcel Hirscher a plecat montat si dupa ce a trecut de jumatate riscand intr-atat incat sa isi piarda acuratetea, a redus intensitatea. Finalul calm avea sa-i provoace ulterior emotii, caci toti urmaritorii periculosi au recuperat una, doua, sau chiar trei zecimi pe ultimul interval.

Henrik Kristoffersen a plecat la fel de avantat, dar solicitarea permanenta si la nivel maxim a muschilor i-a taiat un pic aripile la mijloc. S-a grabit sa scape de calvar, schiind finalul pe o linie foarte directa. Dupa trecerea liniei de sosire s-a apucat cu mainile de coapsele arzand dureros.

Abia dupa norvegian i-a venit randul lui Ted. Nimeni nu a indraznit sa formuleze un motiv al ratarii ciudate a lui Ted. Dar pentru intregirea imaginii este important incidentul din seara anterioara. Ted a fost cel mai vehement critic al orei de start. Dupa el, soarele descopera cate doua porti dupa fiecare schior, lucru infirmat astazi de realitatea de pe traseu, de patru ori mai lenta decat in imaginatia americanului. Satul de carcoteli, Markus Waldner, directorul curselor masculine, i-a zis pana la urma lui Ligety: „Daca nu vrei sa schiezi la inceput, nu te prezenta la tragerea la sorti, primesti automat numarul 46 si atunci vei avea toata partia in soare, asa cum iti doresti.” Nu este exclus ca Ted sa nu fi reusit sa scape de artag, lipsa de concentrare ducand la evolutia lui submediocra.

Dupa american stacheta a fost din nou ridicata sus. Victor Muffat-Jeandet a mulat schiurile perfect pe movile, pe sub ele sau pe langa, amortizand frumos schimbarile de panta prin apasari ale schiurilor la locurile potrivite. Thomas Fanara (4; +0,25) l-ar fi amenintat si el pe Hirscher, caci la toti francezii s-a simtit in miscari o cunoastere intima a fiecarui damb si o potrivire cu partia cea abrupta asemanatoare incaltarii batranilor papuci de casa, ce au luat forma picioarelor. Dar Fanara a intrat prea direct intr-un viraj si linia de intoarcere la urmatoarele a coborat sub ideal.

Incepand de la Roberto Nani (9; +0,93) au aparut evolutiile cu dezechilibrari, derapaje sau pasivitate, care au dus la intarzieri de peste 9 zecimi. Desi pe ultimul interval aproape toata lumea a redus din intarziere, finalul bun a fost asezat in balanta cu startul tot mai lent al adversarilor austriacului si cu chinul de pe abruptul median. Doar Marcus Sandell (5; +0,41), Stefan Luitz (8; +0,75) si Giovanni Borsotti (7; +0,70) au reusit sa tina cat de cat ritmul.

Ar fi pacat sa-i uitam pe cei trei performeri care s-au calificat pentru mansa a doua cu numere de start dincolo de 50: italianul Simon Maurberger, austriacul Marco Schwarz si reprezentantul gazdelor Steve Missillier. Daca la francez era de asteptat ca alunecat in afara grupei de elita dupa o accidentare, sa revina, pentru ceilalti doi acesta e succesul de la inceputul carierei.

Foarte obiectiv, Marcel Hirscher a declarat la final ca dezavantajul umbrei de la inceput a fost compensat de partia virgina ce li s-a intins sub picioare primilor plecati. Desigur, de pe locul 1 e usor sa fii obiectiv, avantaj pe care Ted Ligety nu l-a avut.

Clasamentul schiorilor calificati in mansa a doua