Un caz acut de „aparentele inseala”

Victor Muffat-Jeandet este un baiat filiform, cu fata lunga si ochelari cu rame groase asortati sprancenelor generoase, pentru care bagi mana in foc ca sta cu nasul doar in carti. Insa cand se suie pe schiurile de urias, soarecele de biblioteca – creat de prea multele clisee din mintea noastra – se transforma intr-un Iovan Iorgovan francez, care alearga iscusit si cutezator pe traseul sinuos, prinzand cu fiecare mansa buna tot mai multe puteri. Hidra* marcatoare azi in Alta Badia a fost chiar propriul antrenor si traseul i-a permis sa termine prima mansa cu cel mai bun timp: 1:16,90 minute. Este urmat in clasament de Marcel Hirscher (+0,05) si Henrik Kristoffersen (+0,23).

© Marco Trovati / AP

Daca v-ati uitat la cursa si cunoasteti pista Gran Risa, e imposibil sa nu fi remarcat transformarea ei din acesta an. In loc de terenul natural valurit, partea finala a pistei se intinde pe trei mini-trambuline, fiecare egal inclinata pe toata latimea fasiei albe. Doar vazand-o, n-am inteles logica acestei metamorfoze. As zice ca a rapit o parte din farmecul ultimelor porti ale uriasului clasic. Am aflat ulterior ca valurile regulate si artificiale sunt gandite pentru asigurarea a doua trasee egale pentru slalomul paralel de maine seara.

Ce s-a pierdut din spectaculozitate, s-a castigat la importanta. Prima jumatate a concursului de astazi este nu numai criteriu de calificare pentru mansa decisiva de la amiaza, ci si pentru slalomul paralel de maine seara. Regula de calificare nu este foarte transparenta. Primii 16 schiori din clasamentul FIS al acestei probe (este clasamentul tinut pe mai multe sezoane, pe baza caruia se acorda numerele de start, si nu cel al sezonului curent) sunt automat calificati. La fel cei mai buni 4 din clasamentul general FIS al Cupei Mondiale, care nu schiaza sau nu sunt destul de buni la slalom urias. Pe langa acestia raman inca 12 locuri libere, slalomul paralel avand saisprezecimile ca prima runda. Cele 12 locuri se acorda celor mai buni din prima mansa de astazi, care nu sunt deja calificati.

Hans Knauss, expertul televiziunii austriece crezuse ca asezarea portilor peste cele trei valuri, complet mascata, va cauza zboruri precum cele din mansa a doua din Val d’Isere. Dar nu, pana la Manuel Feller n-am vazut nici un ocol si nici o cascadorie. In stilul lui Luitz, adica entuziasmant pana la prima gafa, tanarul austriac, care face in prezent furori in Cupa Europei la slalom urias, a scos al doilea timp pe prima jumatate, fiind la mijloc mai rapid decat Hirscher sau Kristoffersen. Dar acolo unde portile s-au strans un pic inainte de intrarea in plat, Feller a schiat la fel de direct ca sus si a pierdut linia ideala, coborand pe locul 22. Ii mai trebuie un strop de experienta pentru temperare inainte sa atace podiumuri.

Austriacul a fost partial cel care a pus stampila finala pe segmentul de actiune al filmului primei manse. Dupa el am salutat doar calificarea lui Massimiliano Blardone (21; +2,12), in ciuda numarului urias de start. Italianul este triplu invingator in Alta Badia, fiind ultimul castigator de pe Gran Risa cu schiurile vechi, in urma cu patru ani. Dupa schimbarea razei, nu s-a acomodat cu noile modele, si-a pierdut locul in echipa nationala a Italiei, iar acum, ajuns la 36 de ani, incearca relansarea carierei pe banii proprii. Nu poti sa nu te bucuri cand dupa patru ani de chin obtine un succes, in fond mai mare decat o arata aparentele.

Revenind la grosul actiunii, putem spune ca mansa a inceput direct cu apogeul. Victor Muffat-Jeandet a deschis cursa si a reusit o mansa de poveste. Avantata si fara greseala sus, cu oarecare oboseala adunata jos, dar nu intr-atat de costisitoare incat sa nu aseze stacheta timpului la un nivel imposibil de atins de adversari.

Pe mansa setata de propriul antrenor, alti trei colegi ai lui Victor au pornit dornici sa-l egaleze. Thomas Fanara (13; +1,50) ar avea stiinta, dar dupa doua abandonuri, secundul etapei inaugurale este pus sub presiunea apararii rezultatelor de anul trecut. A schiat pasiv, alegand varianta unor puncte sigure. Alexis Pinturault (6; +1,13) e apasat de lipsa succeselor totale. Obiectivul iernii suna „cat mai multe victorii”. Pana acum nu numai ca nu a reusit nici una – monopolul hirscho-svindalian e prea strivitor -, dar nici nu s-a apropiat de ele. Vrand prea mult, Pintu a schiat mai agresiv decat era cazul. Cu trei rezultate de top 10 in palmaresul sezonului – practic toate uriasele -, nu mai putem spune ca mansa buna a lui Mathieux Faivre (6; +1,13) e o surpriza.

Ceilalti schiori s-au straduit sa sparga monopolul francez. Felix Neureuther (4; +0,65) a inceput prudent si si-a dat seama tarziu ca partia permite mai mult atac. De acelasi cusur a suferit si Marcel Hirscher. Dar austriacul stie sa atace fara compromisuri cand e nevoie, si cu finalul agresiv a recuperat aproape in intregime cele sase zecimi pierdute pe prima jumatate. Henrik Kristoffersen a repetat modelul celor doi, dar fara sa-l duca la extreme. Nici n-a pierdut la fel de mult sus, nici n-a recuperat la fel in partea inferioara.

Philipp Schörghofer (5; +0,87) se apropie incet de forma de acum patru ani, dar sufera inca la capitolul constanta, nu numai de la o cursa la alta, ci si de-a lungul unei singure manse. Inceputul excelent a fost temperat de pierderea elanului dupa un derapaj ce a cerut un pic de munca pentru corectarea liniei.

Cu mult interes l-am asteptat pe Stefan Luitz (8; +1,22). Neamtul cel „nou” – desi dupa doi ani in care si-a tot scos motul la vedere probabil n-ar mai trebui sa-l etichetez ca proaspat iesit de pe linia de fabricat schiori – a plecat pus pe fapte mari, dar nu l-au tinut fortele pana la final. Alta Badia are o partie neobisnuit de lunga pentru un slalom urias.

V-am spus atatea povesti si nimic despre Ted Ligety? Ce se intampla cu americanul? Ca si in Val d’Isere, Ted (10; +1,44) nu a fost in apele lui in prima mansa. Parcursul lui a aratat ca o discutie in care trei parteneri care nu se pun de acord. Cei trei parteneri fiind partia, traseul si el insusi. A incercat totusi mai mult decat o facuse in Franta si n-a tremurat pentru calificare.

Cum se lupta atunci cand nu ai armele potrivite, i-a, ne-a si le-a aratat tuturor adversarilor Aksel Lund Svindal. Trupul urias nu-l ajuta la mentinerea unei pozitii compacte, muschii ii sunt intariti pe reflexele cerute de viteza, dar inima ii bate inca pentru orice mansa la care ia startul. Aksel s-a daruit cu totul sarcinii de a ajunge cat mai repede jos si e pacat ca rasplata nu e mai mare de locul 24.

Nu pot incheia cronica fara a povesti putin despre absenti. Roland Leitinger, austriacul ce s-a tinut cel mai bine de colegul Marcel in acest sezon, a cazut in Val d’Isere si in cadere s-a taiat la coapsa pe cantul unui schi. A incercat azi dimineata cateva viraje, dar muschiul afectat de taietura nu i-a permis sa le faca. Va reveni probabil in Adelboden.

Matthias Mayer a fost la antrenamentele de urias din toamna mai rapid uneori decat Hirscher. Un edem osos l-a impiedicat sa ia startul la cursa ce a deschis sezonul, dar intre timp durerile scazusera la un nivel suportabil si dorea sa fie prezent astazi pe Gran Risa. Cazatura de ieri a fost mai rea decat s-a sperat la inceput. A avut ghinionul sa fie aruncat pe un platou plat cu o viteza de peste 120 km/ora. A cazut pe spate. Diagnosticul de pe pista a sunat bland: contuzii in cutia toracica. Ajuns la primul spital medicii au putut vedea o fractura in vertebra a saptea a regiunii toracice a coloanei vertebrale, care ar fi avut nevoie de patru saptamani de pauza. A fost mutat pentru refacere la clinica universitara din Innsbruck, unde medicii au detectat din pacate o instabilitate a acestei vertebre fracturate, plus inca o fractura la a sasea vertebra. Ca urmare, Matthias Mayer a fost operat aseara tarziu si va pierde tot sezonul.

Austriacul este unul dintre putinii schiori care folosesc airbag. Acesta s-a deschis inainte de impact si se crede ca l-a aparat de o accidentare mult mai grava.

Nici gazdele nu au fost scutite de accidentari in ultimele doua saptamani. Performerul italian al uriasului din Val d’Isere, Giovanni Borsotti, s-a accidentat la antrenament si si-a rupt ligamentele incrucisate ale genunchiului stang. Dupa operatie, pentru el urmeaza o pauza de sase luni.

Luca de Aliprandini, un alt schior in forma buna la acest inceput de sezon, a tinut sa schieze astazi, desi in cazatura din super-uriasul din Val Gardena si-a fracturat un metacarpian la o mana si si-a fisurat timpanul. A schiat ca un om pentru care e greu sa-si pastreze echilibrul si din pacate nu s-a calificat pentru mansa a doua.

Mansa secunda incepe la 13:30. Schiorii calificati ii gasiti in clasamentul publicat mai devreme.

*In legenda lui Iovan Iorgovan, hidra cu care s-a luptat a strapuns muntele si a lasat in urma ei imbarligatele chei ale Cernei, pe care eroul a intrecut-o in cursa spre izvoarele termale tamaduitoare.