Vuieste mass-media, deci stiti probabil ca titlul nu e alegoric si sumarizeaza cu exactitate mansa decisiva a slalomului din Madonna di Campiglio. Norvegianul Henrik Kristoffersen, detasat deja in mare favorit la victorie dupa prima mansa, a dublat evolutia buna, timpul final insumandu-se la 1:37,80 minute. Austriacul Marcel Hirscher (+1,25) a scapat ca prin urechile acului (la mustata, la secunda, cum vreti sa ziceti) de grindina tehnologica si a pastrat pozitia secunda, iar tanarul sau coechipier, Marco Schwarz (+1,59), cel mai bine clasat – pozitia 17 – dintre outsideri dupa prima mansa, a plusat cu o mansa si mai buna, urcand pentru prima oara pe podiumul unei Cupe Mondiale.
Podiumul din Madonna di Campiglio 2015: Hirscher (2), Kristoffersen (1), Schwarz (3)
Spuneam in cronica primei manse ca n-a fost una in care sa se intre între calificati cu usurinta, si e remarcabila patrunderea in clasament a celor cu numere dincolo de 30. Motivul a fost deteriorarea partiei, lucru ce s-a intamplat si in mansa secunda si a influentat decisiv clasamentul final. De data aceasta, performeri au fost ultimii doi plecati de la start, Kristoffersen si Hirscher.
Dar sa incepem de la profitori, in sensul bun al cuvantului. Legea nescrisa a performantei in schi spune ca de cate ori conditiile te favorizeaza, trebuie sa iei sansa in brate si sa zbori cu ea, caci nu stii cand zeita Fortuna va fi din nou de partea ta.
Elvetianului Luca Aerni (5; +1,84, cel mai bun timp al mansei secunde) i s-a intins in fata o pista atinsa de doar patru adversari. A putut face ce a vrut pe ea si a ales sa ne arate perfectiunea. Cu schiurile paralele si in permanenta alunecare, cu bustul stabil si centrul de greutate pe mijloc, Aerni si-a controlat hipnotic de frumos schiurile in jurul portilor de pe traseul marcat de antrenorul austriac, crosetand fanioanele tot mai rapid. „Sus nu mi-am dat drumul de tot, dar jos am schiat complet la limita. In prima mansa nu am mers cum mi-am dorit si atunci am schiat furios in a doua” a povestit la final, fericit ca merge in vacanta de Craciun cu un rezultat frumos.
Trei concurenti mai tarziu, coechipierul Daniel Yule (11; +2,51) a incercat si el acelasi lucru. Ceva mai dezorndonat si mai imprecis, scot-elvetianul a pierdut aproape o secunda in intrecerea cu colegul sau. Ceea ce nu l-a impiedicat insa sa ramana cu al treilea timp al mansei.
Asupra lui Marco Schwarz, poreclit „Blacky” intre prieteni, ne atrasese atentia Marcel Hirscher inaintea inceperii sezonului trecut. Soacrele schiului austriac plangeau deja posibila retragere a „ultimilor tehnicieni straluciti” din echipa roș-alb-roșa si se intrebau, ce ne facem babelor, ca in afara de Marcel, nu mai avem pe nimeni. Hirscher a incercat sa calmeze spiritele. „Stati linistiti, ca vine baiatul asta si sa vedeti cum vine! Are deja manse mai rapide decat ale mele.” Trecerea la nivelul Cupei Mondiale nu s-a facut insa lin. In primul sezon a ramas fara puncte. Abia la recenta etapa din Val d’Isere a reusit sa-si vada numele in clasamentul final al Cupei Mondiale. Dar stiam ca e bun si in forma. In Franta se prezentase la start ca proaspat dublu castigator de slalomuri in Cupa Europei.
Austriacul de 20 de ani, pe care ziarele republicii alpine il prezinta drept „urmatorul Hirscher, ba chiar mai mult”, a mers departe de perfectiune. Reprezentant deocamdata al curentului din care pe vremuri facuse parte si Marcel, „important nu e sa nu gresesti, ci sa fii rapid in pofida erorilor”, Blacky a zburat ca gandul intre micile impiedicari. A avut schiuri nabadaioase, dar de fiecare data a gasit o cale pentru a le struni. Cu al doilea timp al mansei l-a lasat pe Aerni pe locul 2 si a trait prima experienta a emotiilor in fata panoului de onoare.
Pe partia din ce in ce mai sparta, unul cate unul, adversarii si-au facut loc undeva in urma lui. Si odata cu deteriorarea zapezii, portile au devenit parca tot mai stramte pentru schiori, multe evolutii retrogradand de la dans elegant la chin smucit. E adevarat, si traseul pe abrupt a fost destul de inchis si a taxat orice viraj intarziat. Odata pierdut ritmul, alunecarea a continuat schioapa pana la finis.
Schwarz a asistat incredul la iesirile de pe traseu ale lui Mattias Hargin si Felix Neureuther, si la cvasi-ratarile lui Andre Myhrer (10; +2,49), Alexander Khoroshilov (12; +2,53) si mai ales Stefano Gross (17; +2,90), ocupantul locului trei la pauza, care a avut intrarea directa ce i-a rupt ritmul undeva foarte sus. A tremurat doar la Giuliano Razzoli (4; +1,67). Desi n-a prins ritmul de la start, italianul a reusit pasajul de mijloc excelent si doar din pricina unei greseli spre final i-a cedat locul de pe podium tanarului austriac.
„Incredibil”, a exclamat Blacky la inceputul fiecarui interviu. „Saptamana trecuta am obtinut primele puncte si acum sunt deja pe podium!” In portiunile plate fusese rapid inca din vremurile copilariei. Cu un antrenament adecvat pentru stapanirea pantelor abrupte in intervalul dintre sezoane, Marco a facut pasul spre lumea buna a schiului. Aportul noului sau serviceman, care pana in primavara a avut in grija schiurile lui Benjamin Raich, nu este cu siguranta nici el neglijabil. Dar tot stabilitatea nou castigata prin munca intensa din vara e cea mai importanta. Austriecii au sperante la fapte marete din partea lui, caci remarcat s-a facut cand a castigat trei medalii de aur la YOG (Jocurile Olimpice ale Tineretului) in 2012, una dintre ele la super-combinata, iar doi ani mai tarziu, la Mondialele de juniori a castigat aur la super-G si bronz la coborare, ceea ce inseamna ca potentialul de all-arounder exista deja.
Nu stiu daca odata stiindu-se pe podium, pustiul austriac a cochetat cu posibilitatea urcarii pe o treapta mai inalta. Nu s-a gandit nimeni sa-l intrebe. Dar Marcel Hirscher si Henrik Kristoffersen sunt la fel de neinduratori.
Austriacul a plecat ca tras cu arcul. Nu intrase inca pe zidul abrupt cand zdrong, in spatele lui a picat o drona masiva si s-a facut zob in locul peste care tocmai trecuse. Marcel n-a stiut desigur ce s-a intamplat, dar nici n-a putut ecrana total obstacolul alergand in urma lui. „Am auzit zgomotul si am crezut ca a cazut un derapator in spatele meu. Ori ca am scos un bat din zapada, sau vine o lopata pierduta. Bineinteles ca n-am continuat la fel de concentrat, dar impotriva lui Henrik n-a existat astazi nici un antidot”, a refuzat austriacul sa puna timpul pierdut pe seama intamplarii cu drona. Spre final, o greseala l-a impulsionat inca o data, trimitandu-l peste linia de sosire ca fulgerul.
Neincomodat de urmele din zapada, neinteresat de gropi, Henrik Kristoffersen si-a condus inca o data schiurile fara sa se clatine macar o data, intr-o noua mansa perfecta. Prestatia lui n-a lasat sa se vada partia stricata, cronometrul insa a simtit-o: „doar” al patrulea timp al mansei. Cu care a marit usor avantajul de la pauza, fiindca Marcel se clasase pe 5 in partea a doua a cursei.
Hirscher a aflat de ce nenorocire scapase abia la interviul cu televiziunea austriaca, reporterul aratandu-i imaginile. Pe moment a refuzat sa comenteze, preferand sa discute despre cursa si sa-si laude colegul ce-i calca pe urme. E multumit cu locul secund – datorita caruia a facut rocada cu Aksel Lund Svindal in fruntea clasamentului general -, caci „pentru moment doar Henrik il poate invinge pe Henrik. E intr-o forma de exceptie. In cel mult doua luni s-ar putea sa devina imbatabil si la urias. Asa ca nu am pentru ce sudui.”
Kristoffersen pe de alta parte a povestit despre toate lucrurile pe care schiul lui magic le facuse invizibile pentru noi. „A fost ingrozitor de denivelat. Pe abrupt partia era deja putin sparta. De cateva ori am fost pe marginea prapastiei, la fel ca in Val d’Isere, dar asa e schiul alpin si prefer sa risc decat sa-mi para rau. In momentul de fata schiez asa de bine ca raman stabil pe schiuri si cand schiez la limita. A fost foarte bine. Cand termini la peste o secunda in fata lui Marcel inseamna ca esti bun cu adevarat, fiindca el e cel mai bun din lume.” Simpatic, nu?
Cupa Mondiala se va relua pentru coborarea din Santa Caterina (fosta Bormio sniff, sniff) intre Craciun si Revelion. Slalomistii si-au dat intalnire abia in 2016, de Boboteaza, in Zagreb. Daca ninge pana atunci. Sau daca da gerul peste croati.
Schi alpin. Deocamdata. 