Astăzi în Santa Caterina, gazdă aleasă în pripă în locul deszăpezitului Zagreb, Nina Løseth a scris istorie pentru Norvegia. După o pauză de 16 ani fără o zi, de pe vremea când între timp uitata Trine Bakke învingea în Maribor, Cupa Mondială vede din nou o schioară norvegiană pe cea mai înaltă treaptă a podiumului unui slalom. Timpul ei, 1:57,65 minute, a ramas de neatins pentru veteranele Sarka Strachova (Cehia, +1,12) si Veronika Velez Zuzulova (Slovacia, +1,37) văzute ca favorite înainte de cursă. Cu excepţia austriecei Michaela Kirchgasser (+1,66), plutonul a rămas la peste două secunde în urma Ninei Løseth.
Cel mai bun timp atât al primei manşe, cât şi al celei de-a doua, prezintă clar si succint cât de bună a fost astăzi norvegianca. La întrebarea de ce azi şi de ce acum a răspuns chiar ea parţial în analiza obiectivă pe care şi-a făcut-o după prima manşă. Dar există şi un ingredient ce doar transpare de după vorbele ei. După mulţi ani de îndoieli, presăraţi ici şi colo cu praf de speranţe, Nina a ajuns la maturitate. Cam aşa cum s-a întâmplat şi cu Frida Hansdotter acum două-trei sezoane. Nina Løseth se află în punctul în care îşi poate diseca obiectiv prestaţiile şi întelege exact care îi sunt punctele vulnerabile. Mai apoi la start nu face decât să se imagineze schiind cum trebuie şi pentru corpul ei aceasta este suficient. O ascultă docil şi prompt. Ceea ce văd la ea mă face să cred, că la fel ca suedeza, Nina va fi de acum o prezenţă constantă în grupa de top, a primelor şapte slalomiste din lume.
Articol in curs de scriere