Coboratorii din Cupa Mondiala nu-s niste fapturi fragile si diafane, ba din contra. Pe principiul asta, cand urnesi 100+ kilograme de muschi la vale pe Lauberhorn cu greu le mai opresti. Astazi, vitezistii si-au luat asa un avant in mansa de coborare incat s-au oprit abia pe podiumul super combinatei de la Wengen, in tripleta. Victorios, Kjetil Jansrud a avut un timp cumulat de 2:37:61. Cu doar 4 sutimi mai lent, Svindal a incheiat pe 2, urmat de Adrien Theaux, care a terminat cursa in 2:37:74. Gasiti aici clasamentul final.
Jansrud, Svindal si Theaux – podium in viteza la super combinata de la Wengen (copyright Alexis Boichar, Alain Grosclaude)
Am avut astazi o mansa de slalom cam fara slalomisti, dar cu acrobatii, rasturnari de situatie (si de schiori), dezamagiri si surprize. Vorbeam la pauza ca specialistii in probele tehnice au intarzieri cam mari ca sa puna probleme coboratorilor in cursa pentru victorie. S-a dovedit ca nici macar in lupta pentru podium nu au avut slalomistii vreun cuvat de spus.
Simplul fapt ca cel mai rapid in mansa secunda a fost Klemen Kosi, care va e mai cunoscut din probele de coborare si super urias decat din competitiile tehnice, spune cate ceva despre cursa de astazi. Slovenul a incheiat pe un foarte onorabil loc 7. E adevarat ca mansa de slalom a fost una usoara comparativ cu ce suntem invatati sa vedem in probele dedicate din Cupa Mondiala, dar asta poate explica timpii rezonabili ai coboratorilor, nu lipsa rezultatelor tehnicienilor. Unul dintre favoritii la victorie, Alexis Pinturault, a dat-o de gard (din fericire nu si la propriu), cum ar spune fanii francezi cu naduf (daca ar vorbi romaneste), incheind abia pe 13. Pinturault a schiat foarte prudent, parca temator, in mansa secunda, a luat prea larg cateva porti si, una peste alta, a mers sub asteptarile si pretentiile pe care rezultatele din anii trecuti le reclama.
Surpriza (si nu prea) a venit de la alt francez, Thomas Mermillod Blondin, care, cu al doilea timp al mansei de slalom, a incheiat cursa pe 4. Vorbeam cu Pinguin dupa cursa si incerca sa ghiceasca podiumul. N-a nimerit la castigatori, in schimb a fost la fix cu pronosticul pentru locul 4, de unde si remarca mea ca surpriza nu prea e surpriza. Mermillod Blondin e unul din putinii schiori ramasi care nu-i nici cal, nici magar, adica n-are rezultate spectaculoase nici la probele tehnice, nici la cele de viteza, dar e destul de bun si-n coborare si-n slalom incat sa fie foarte potrivit pentru combinata.
Astazi, insa, a fost ziua coboratorilor si, mai mult, a norvegienilor. Dovada de unitate si colaborare din echipa ”Vikingilor atacatori” imi imaginez ca e un scenariu de felul asta: in pauza dintre manse, de la loc caldut se iveste, subtirel, elegant si iute de picior, Henrik Kristoffersen. Pustiul ii cheama, cu respectul cuvenit unor seniori, pe Jansrud si pe Svindal mai intr-o parte, ferindu-se de urechile curiosilor, si le zice: ”bai baieti, ia sa va explic eu cum e cu slalomul”. Din acest punct al povestii, fiecare-si imagineaza ce vrea. In tot cazul, cel putin la Jansrud un asemenea sfat imaginar pare sa fi prins tare bine, Kjetil reusind al 7lea timp al mansei de slalom, ceea ce nu-i putin lucru. Norvegianul a mai reusit si niste acrobatii si salvari spectaculoase, aproape cazand in fund la una din ultimele porti. A izbutit sa se redreseze ca prin minune, aproape a oprit schiurile, a pierdut ritmul, a dat un pic din bete si a trecut de linia de sosire cu 28 de sutimi avans (ramase din cele 74 de la start) fata de Mermillod Blondin, liderul de la acel moment. Urmatorul la start, Adrien Theaux, a pierdut foarte putin din avantaj pe treimea superioara, apoi 3 zecimi pe zona mediana, prin acele de par si a ajuns in varful zidului final cu 39 de sutimi dezavantaj, dar, amator de viteza, a reusit sa schieze rapid de abruptul final si sa recupereze peste doua zecimi, terminind la 13 sutimi in spatele lui Jansrud. Svindal, ultimul la start, a schiat exact ca un coborator. N-a pierdut decat doua zecimi pe prima portiune, unde portile erau mai largi si nu cereau cine stie ce abilitati de ninja, dar cum au inceput acele de par si virajele stranse, cum s-a dus avantajul norvegianului, Svindal mai avand doar 19 sutimi pe fundal verde la al doilea intermediar, dupa ce plecase in cursa cu 9 zecimi. Pe zid Svindal a franat la primele porti, le-a luat la limita, dar a reusit sa ajunga jos teafar, cu 4 sutimi in urma coechipierului sau. La sosire, Aksel nu parea, insa, catusi de putin trist.
In ciuda faptului ca slalomul a fost usor, schiorii au picat pe capete, inregistrandu-se azi 9 abandonuri in mansa secunda. Intre acestea, Christof Innerhofer (rateaza o poarta, urca sa o refaca, apoi cativa metri mai la vale rateaza din nou si ia pozitia de coborator, de-a dreptul pana la linia de sosire), Andrew Weibrecht (se dezechilibreaza, pierde aderenta pe exterior, revine spectaculos doar ca sa incalece un fanion doua viraje mai jos), castigatorul de anul trecut, elvetianul Carlo Janka (intra prea aproape de o poarta si incaleca fanionul), Aleksander Aamodt Kilde (pornit cu prea mult aplomb, incaleca una din primele porti) si Ted Ligety, care nu-si gaseste de nici un fel ritmul in acest sezon.
La final, tragem linie si mai ridicam niste semne de intrebare (ce se-ntampla cu Pinturault si Ligety sezonul asta?), mai adunam niste puncte (Svindal ii sufla-n ceafa lui Hirscher la general), ne bucuram de-o revenire (a lui Beat Feuz, care la prima competitie reuseste o clasare in primii 10 schiori ai mansei de coborare) si-asteptam cursa de maine, sper eu pe toata lungimea pistei Lauberhorn.
Schi alpin. Deocamdata. 