Marşul triumfal al lui Lindsey Vonn


În contrast total cu coborârea masculină din Kitzbühel, astăzi în Cortina d’Ampezzo toate cele 52 de concurente înscrise la startul coborârii feminine au terminat cursa. Totuşi nu putem spune că schioarele au avut aceleaşi şanse, vântul răvăşind clasamentul. Însă sport în aer liber fiind, fetele sunt pregătite sufleteşte să accepte şi întârzierile nemeritate. A învins – desigur şi încă o dată – americanca Lindsey Vonn (1’37”01), nici măcar vântul nereuşind s-o oprească din cursa de adunare a recordurilor. Pe locul secund şi am putea spune periculos de aproape, a încheiat schioara canadiană Larisa Yurkiw (+0”28). Elveţianca Lara Gut (+0”67), încă lideră în clasamentul general, a pierdut mai multe puncte decât a scontat, terminând doar pe locul 3.

Ţin minte atmosfera de acum patru ani. O aşteptare plină de neastâmpăr se înfiripa în aer în urma unui alt marş triumfal al lui Lindsey. Atingea cota de 50 de victorii, uriaşă pentru timpurile moderne, şi se întrevedea deja posibilitatea atingerii recordului feminin al Annemariei Moser-Pröll (62). O posibilitate încă vagă ce prindea tot mai mult contur în faţa ochilor noştri. Tot atunci, o convenţie rar exprimată a spus: nu vorbim de recordul lui Ingemar Stenmark. Suedezul este cel mai de succes schior din toate timpurile. 86 de victorii în Cupa Mondială stau martore staturii sale de colos. Dar nimeni n-a îndrăznit să menţioneze speranţa doborârii acestui record. Nu pentru că momentul ar fi fost prea îndepărtat în viitor, ci fiindcă aşa ceva, chiar şi în 2012, cu atâţia ani de potenţiale succese în faţa lui Lindsey, era văzut ca imposibil. Patru ani şi două accidentări mai târziu – şi e important să spunem că accidentările i-au distrus americancei aproape un sezon şi jumătate – ne cuprinde aceeaşi aşteptare plină de neastâmpăr. Nu numai că Lindsey deţine deja de un an – se întâmpla tot în Cortina – recordul feminin, dar şi asupra recordului legendar al lui Stenmark suflă un vânt demolator. Cu 74 de victorii în palmares, Lindsey râde încă relativ relaxată: „Nu mai pomeniţi de Ingemar!”

Nu spun că sigur îl va câştiga. Nimic nu este sigur în sport, dar trebuie să recunoaştem că imposibilitatea a devenit deja posibilitate.

[…]

Inimile celor mai mulţi iubitori români ai schiului au plâns şi râs deopotrivă la cursa superbă a lui Edit Miklos (locul 6 / +1”08). Fosta noastră schioară, indepartata din echipa Romaniei de nepasarea FRSB, a reuşit să meargă pe o linie agresivă, păstrând îndelung poziţia de atac, şi terminând la doar 7 sutimi de locul 4, după un pasaj final mai lent fără motiv aparent. Să fi fost vântul? Poate. Edit însăşi nu ştie. Timpii intermediari îi fuseseră toţi mai buni decât ai Tinei Weirather.

Fata care încă ne mai reprezintă şi pe care sper să ştim să o ţinem până creşte ca Edit, Ania Caill, a făcut o cursă prudentă după ce ieri a căzut la viteză foarte mare şi a aterizat în plase. Important este că şi-a luat inima în dinţi şi a schiat din nou, în pofida micii comoţii cerebrale suferite ieri şi a durerilor inevitabile după o astfel de oprire forţată. Judecând după performanţele tuturor debutantelor, pârtia de sub Tofane este cea mai dificilă de abordat la prima întâlnire dintre pistele pe care au schiat până acum. Pentru Ania, deosebirea principală au reprezentat-o săriturile, mai multe şi mai lungi decât în alte părţi. Televizorul ne păcăleşte un pic. Fetele au sărit astăzi şi 40-45 de metri!

Pentru toată lumea din Cortina, mâine urmează super-G-ul. Succes, Edit! Succes, Ania!

Clasamentul final al etapei

Video 23-01-2016 Coborire Fete Cortina d’Ampezzo


1-8 (Tina)

https://drive.google.com/file/d/0B8EyNtC41YkGRUc1T0FnQkl2RVk/view?usp=sharing

9-15 (Edit=13)

https://drive.google.com/file/d/0B8EyNtC41YkGRVo5amtCanBTeE0/view?usp=sharing

16-21

https://drive.google.com/file/d/0B8EyNtC41YkGTG0ySi1JVVdIdGM/view?usp=sharing

 

 

 

Peter Fill încheie întreg și victorios coborârea de pe Streif


În cursa de astăzi de la Kitzbuehel a ajunge viu și, pe cît posibil, nevătămat la linia de sosire nu a fost puțin lucru. Italianul Peter Fill a reușit această performanță în 1:52,37. În urma sa, elvețienii au realizat o dublă neașteptat prin Beat Feuz (+0,37) și Carlo Janka (+0,65) și sărbătoresc în Austria dacă la ei acasă, la Wengen, nu s-a putut.

Peter Fill, victorios pe Streif, e încadrat de Beat Feuz și Carlo Janka (copyright Leonard Foeger, Reuters)

După ce a bătut la porțile succesului în mai multe rânduri în acest sezon de Cupă Mondială, Peter Fill a reușit astăzi victoria și a obținut poate cel mai râvnit trofeu pentru un competitor în probele de viteză, anume o capră. Râdem, glumim, dar cursa de astăzi n-a fost una care să invite la chicoteli, ci mai curând una care ne-a cam făcut să-nghețăm în scaune. În ciuda rezultatului excelent, nici măcar Peter Fill nu mai zâmbea la final.

Streif-ul a fost necruțător astăzi. Ca și anul trecut, organizatorii s-au luptat cu vremea. Cursa a fost decalată cu o oră, startul a fost coborât cu vreo 100 m, în așa fel încât să se evite săritura de pe Mausefalle, unde vântul puternic ar fi pus în pericol viața schiorilor care ajung pînă la 5-6 m deasupra zăpezii în condiții normale de zbor. În ciuda măsurilor de siguranță, astăzi am avut parte de cîteva căderi spectaculoase.

Parcă prefigurând ce-avea să vină, Otmar Striedinger, primul la start, aproape face șpagatul după ultima poartă și trece linia de sosire pe spate. Airbagul schiorului se declanșează și austriacul se ridică fără vreo zgîrietură serioasă. Coechipierul său, Georg Streitberger, nu avea să fie la fel de norocos. După săritoarea Hausbergkante, la zidul de după podul Red Bull, la o compresie înaintea virajului de stânga, Streitberger a rămas pe cozi, aproape în fund, și pe piciorul din deal și a fost aruncat direct în plasa de protecție. Spre deosebire de coechipierii săi, Georg schiază fără airbag deoarece crede că l-ar încetini. Astăzi, însă, probabil nu i-ar fi fost de mare ajutor. Austriacul a fost scos de pe pârtie cu elicopterul și are două ligamente rupte la genunchi, deci sezonul ăsta e încheiat fără drept de apel. Vorbeam cu Pinguin în timpul cursei și zicea că austriecii parcă-s blestemați cu atîtea accidentări și ratări zilele astea. Speram amândouă că cea a lui Streidinger avea să fie ultima. Din păcate, însă, compresia de la prima poartă după săritoare s-a dovedit a fi mai tare decît cei mai tari. Următorul schior care i-a căzut victimă a fost Hannes Reichelt. Hannes n-a văzut dâmbul, a cărui parte stângă l-a luat pe nepregătite, l-a aruncat în față, austriacul aterizând pe partea dreaptă a corpului după o întoarcere spectaculoasă în aer. Reichelt s-a ridicat din plasele de protecție, spre bucuria publicului, dar a fost transportat la spital pentru ca medicii să se asigure că n-are nici o problemă după ce s-a lovit cu capul de pârtie. S-a dovedit, până la urmă, că austriacul a ieșit cel mai puțin șifonat din lupta cu Streif-ul, însă și el s-a ales cu un edem osos la genunchi. Nu se știe la această oră dacă accidentarea îi va afecta restul sezonului. Pe același dâmb, dar abordând o trasă la extrema dreaptă a zonei de compresie, Aksel Lund Svindal, liderul la zi al clasamentului general și de specialitate, a fost aruncat în față, peste cap, oprindu-se tot în plasa de protecție și bifând a doua accidentare în tot atîtea zile. În primă fază, părea că norvegianul s-a ales doar cu un nas belit și sângerând (probabil de la una din așchiile care i-au zburat din schiuri din cauza violenței impactului cu zăpada dură și înghețată), dar s-a ridicat pe picioarele lui, a salutat publicul și s-a dus să discute cu Hannes Trinkl, unul dintre oficialii FIS responsabili cu probele de viteză. Ulterior, am aflat că Svindal s-a accidentat grav, având ruptură de ligamente încrucișate, care îl scoate din competiții pentru 9-10 luni. Norvegianul va fi operat în această seară. Ce ne facem cu lupta pentru globuri sezonul ăsta rămâne de văzut. După ce doi dintre experții coborârilor cad în același loc, la viteze de peste 120 km/h, începi să te-ntrebi dacă nu cumva e ceva în neregulă cu pârtia. Asta se întreba și Peter Schroecksnadel, președintele federației austriece de schi, care a declarat că el ar fi oprit cursa. Trinkl i-a cerut părerea lui Svindal despre starea zăpezii după Hausbergkante și a decis continuarea competiției.

Nici unul dintre schiorii care au urmat nu mai avea să cadă, însă timpii înregistrați ulterior vorbesc despre o abordare mai prudentă a pârtiei, precum și despre schimbarea în rău a condițiilor meteo. Să spunem doar atât: dintre favoriți unul singur, Adrien Theaux, a reușit clasarea în top 10 și dintre schiorii plecați în cursă după Svindal, doar unul, Marc Gisin, a obținut – surprinzător – un timp de top 5. Cursa lui Vincent Kriechmayr, plecat al 30lea și clasat pe 7, poate dădea speranțe și altor schiori cu numere mari la start, dar organizatorii au hotărât întreruperea competiției (din motive de siguranță, sau așa umblă vorba-n târg) după coborârea austriacului. Zic că e un zvon, sau, în tot cazul, că e discutabil motivul invocat pentru că după Svindal nu a mai căzut nimeni, iar dacă întreruperea cursei era să se realizeze din rațiuni de siguranță, asta ar fi trebuit să se întîmple după căzătura norvegianului, nu după ce pe la start mai trecuseră încă 11 sportivi. Încă n-am văzut vreo poziție oficială din partea FIS, dar vă ținem la curent când apar noi informații. Lista completă a celor 24 de schiori care au terminat coborârea o găsiți aici.

Bun, acum, după ce ne-am vărsat oful și amarul, să vă povestesc totuși câte ceva și despre cursă și despre cei care au reușit să o termine. La urma urmei, victoria lui Peter Fill trebuie sărbătorită că n-are italianul nici o vină pentru prăpădul de pe pârtie.

În coborârea de pe Streif există câteva zone care pot face diferența între victorie și eșec. Pe unele le-am menționat ieri, discutând despre super uriaș. Pe lângă acestea, cele două viraje de sus, Karussell, probabil cel mai celebru din Cupa Mondială și, imediat după el, Steilhang, pot cauza și întârzieri de jumătate de minut dacă nu-s negociate corespunzător. Mai apoi, abilitățile de alunecare se văd pe zona cea mai plată a traseului, unde zăpada proaspăt căzută pe durata întreruperii de după accidentarea lui Reichelt i-a încetinit pe schiorii următori. Săritoarea de la mijlocul coborârii, Seidlalmsprung, ne duce deja în partea de traseu comună cu super uriașul.

Peter Fill a fost printre puținii schiori care n-au făcut nici o eroare majoră în vreunul din punctele cheie ale traseului. Deși vizibilitatea nu era bună nici la coborârea sa, cum avea să declare ulterior italianul, zăpada nu începuse să cadă încă și schiurile au alunecat corespunzător de sus până jos. Fill a mers bine prin virajele se sus, având una din cele mai mari viteze la ieșirea de pe Steilhang. Apoi a evitat cu succes neplăcerile cauzate de compresia de după Hausbergkante și a intrat foarte bine pe traverseu, reușind să nu iasă sub trasă înainte de prima poartă roșie de pe această secțiune, unde alți schiori fie au pierdut mult timp (David Poisson, Marc Gisin, Kjetil Jansrud), fie au ieșit de tot din cursă (Maxence Muzaton). Fill a mers ca la carte și pe ultima porțiune, pe Zielschuss și pe săritoarea finală, cea care a cauzat atâtea bătăi de cap schiorilor în proba de super uriaș de ieri. Întrebat de un reporter al televiziunii suedeze ce îi sfătuiește pe schiorii care așteaptă la start, italianul a declarat: ”Vizibilitatea e proastă, dar toate celelalte condiții sunt bune, așa că ar trebui (ei, schiorii, n.m.) să meargă curajos” (găsiți-mi voi o traducere mai potrivită pentru englezescul ”go for it!” sau măcar numărul de telefon al Irinei Margareta Nistor). Da capo al fine, Peter Fill a făcut exact ce i-a îndemnat și pe ceilalți să încerce și acum poate să sărbătorească.

Chef și voie bună trebuie că o să fie și-n tabăra elvețiană astăzi. După ce la Wengen au cam făcut-o de oaie (să-mi fie iertată exprimarea complet neprofesionistă, dar foarte potrivită în context), elvețienii și-au spălat azi păcatele. Locul 3 obținut de Carlo Janka vine în urma unei curse care, ca și a italianului câștigător azi, nu a avut erori majore. Două poticniri, una pe zona mediană, unde elvețianul a pierdut peste 3 zecimi și una pe porțiunea finală, la ultima săritoare unde trasa nu a fost perfectă și l-a mai costat pe Janka încă 20 de sutimi, au făcut diferența între cei doi. Surpriza cea mai mare a venit, însă, din partea lui Beat Feuz. Elvețianul era în dubiu ieri dacă să participe sau nu astăzi la proba de coborâre, după ce o accidentare mai veche la genunchi continuă să-l necăjească. Rezultatele din antrenamente, unde Feuz nu reușise să urce în primii 20, nu anunțau nimic spectaculos din patea elvețianului, însă Beat a mers astăzi (aproape) ca-n vremurile bune. Feuz a făcut o mică eroare pe Karussell, unde Janka, lider la acel moment, mersese perfect, dar a reușit în restul traseului să recupereze întârzierea față de coechipierul său. Beat a câștigat timp acolo unde Carlo pierduse, adică pe zona mediană a coborârii și pe Zielschuss, mergând fără alte erori în celelalte puncte cheie. După toate problemele pe care le-au avut în ultima vreme și Feuz și Janka, după sezonul slab al echipei elvețieni, e o plăcere să-i vedem astăzi pe cei doi pe podium, în speranța că următoarele curse vor confirma revenirea lor la forma care i-a consacrat. Podiumul lor este dublat azi de rezultatul bun al lui Marc Gisin, care, plecat al 27lea, a reușit să încheie cursa pe 5.

La finalul zilei mă bucur că am avut parte de o coborâre aproape integrală pe Streif, că simpaticul Peter Fill continuă sezonul bun și bifează așa o victorie, că elvețienii se bucură și ei pentru prima dată în acest an. Pe de altă parte, asemeni împăratului care cu un ochi râde și cu altul plânge, aștept vești din taberele austriacă și norvegiană, în speranța că toți cei accidentați astăzi își vor reveni complet. Mâine avem slalom și probabil atât austriecii cât și norvegienii, care au avut cea mai bună clasare astăzi pe 7 (Vincent Kriechmayr) și respectiv 6 (Aleksander Aamodt Kilde), speră într-o zi mai bună și urcări pe podium la proba tehnică.

Istorica triplă franceză


Greu de imaginat în acest dezon dominat atât de strivitor de norvegieni, dar aseară francezii au reuşit o triplă nemaifăcută de 46 de ani, de pe vremea când Franţa era cu adevărat o forţă a schiului alpin mondial. Rezultatul este cu atât mai impunător cu cât a fost obţinut la combinata alpină, disciplina care îi încoronează pe schiorii compleţi. Ordinea celor trei francezi este cea aşteptată, cu Alexis Pinturault (2’03”70) învingător pentru al treilea an la rând, urmat de Victor Muffat-Jeandet (+0”89) şi specialistul acesei discipline, Thomas Mermillod-Blondin (+0”92).

Foto: APA

Kitzbühel a fost ultimul mohican al combinatelor clasice, pentru care se adunau timpii din probele speciale de coborâre şi slalom. Dar cu specializarea aceasta tot mai accentuată, care face imposibilă ţinerea pasului cu cei mai buni şi la disciplinele de viteză, şi la cele de tehnică, se ajunsese la clasamente finale de 13-15 concurenţi. Un punct de vedere ar fi putut fi că selecţia este tot mai drastică şi valoarea titlului de rege al curselor de pe Hahnenkamm e tot mai mare. Federaţia internatională a preferat totuşi să privească lucrurile din punctul opus: interesul pentru această formă a combinatei este tot mai redus. Ca să îi impulsioneze din nou pe schiori să ia cu asalt disciplina, FIS i-a obligat pe organizatori să schimbe formatul. După negocieri ce au durat câţiva ani, s-a ajuns la compromisul aplicat din 2014, cu super-G-ul special care se adună cu o manşă de slalom seara.

Toate trei ediţiile desfăşurate de atunci încoace au încoronat acelaşi rege: Alexis Pinturault (aici puteţi reciti ce s-a întâmplat în 2014 şi in 2015). Aceasta nu poate fi o întâmplare.

În Wengen, cu o săptămână în urmă, se schiase pe o pârtie mai mult la deal decât la vale. Fără să-i cunoască profilul în amănunt, TellTaleTeo pariase dinainte că viteziştii vor învinge, ceea ce s-a şi întâmplat. În Kitz a ştiut profilul pistei Gaslerhang, una cu teren dificil, care nu „stă locului” o clipă. Panta e schimbătoare, movilele şi valurile pândesc după fiece colţ şi este foarte greu să prinzi un ritm pe care să-l urmezi pâna la linia de sosire. Aceasta nu scade totuşi din meritele câştigării noului pariu, pe care l-a pus după super-G.

Marcel Hirscher a părăsit lupta învins, deşi timpul i-ar fi ajuns pentru victorie, din cauza unei porţi călcate, pentru care a fost descalificat. Lui Aksel Lund Svindal i-a mers chiar mai rău, tot după călcarea unei porţi la câteva secunde după start. Deşi schiul i-a sărit imediat din picior, liderul Cupei Mondiale a suferit cel puţin o întindere musculară şi startul la coborârea de astăzi are un mic semn de întrebare în dreptul ei. Aksel a coborât singur, pe schiuri, dar a fost imediat trimis la hotel, unde întregul personal care se îngrijeşte de sănătatea şi bunăstarea fizică a norvegianului a făcut tot ce s-a putut pentru a-i asigura o şansă integrală la titlul mult râvnit de îmblânzitor şef al Streif-ului.

Articol in curs de scriere

Clasamentul final al etapei