Aşa s-ar putea încapsula în două fraze întâmplările ultimei zile din Kitzbühel, ce i-a adunat pe Ganslerhang pe slalomişti. Regula acestui sezon la această disciplină, şi după şase etape putem spune deja că avem destule confirmări ale validităţii ei, este că Henrik Kristoffersen câştigă. Iar dacă se întămplă un accident cosmic şi stelele nu se aliniază pentru el, cu stăpânirea incredibilă pe care o are asupra propriului corp, norvegianul va bate sorţii şi va termina al doilea. În Kitz, după o primă manşă în care a descoperit ce se află dincolo de limita maximă a riscului, tânărul minune al slalomului masculin a etalat o evoluţie încântătoare, cu care a săltat de pe locul 12 până pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Timpul cumulat al celor două manşe, 1’43”99, ar fi necesitat din partea lui Marcel Hirscher (+0”03) o doză infinitezimal mai mare de risc. Dar austriacul s-a ars de două ori în ultima vreme (Wengen şi combinata din Kitz) şi n-a fost dispus să rateze încă 80 de puncte în clasamentul general. Celor doi li s-au adus osanale din toate părţile, ideea repetată de toţi fiind they are the best, we are the rest. Conştient de acest lucru, Fritz Dopfer (+0”45) s-a bucurat să se încoroneze the best of the rest.
Ultimul zvâc, pentru 3 sutimi suplimentare
Spre deosebire de prima manşă setată tot în contratimp cu terenul, a doua a curs în armonie cu el. Antrenorul francez a considerat că valurile, dâmburile, râul, ramul sunt destul de potrivnice schiorilor ca să-i mai chinuie şi el cu un traseu dificil şi le-a pus băieţilor porţi fără capcane.
v v v