Kjetil Jasrud preia ştafeta coborârii

Jeongseon a primit botezul primei curse de schi alpin, el găzduind astăzi dimineaţa devreme prima etapă din cadrul repetiţiei generale pentru Jocurile Olimpice din 2018. Norvegianul învingător de serviciu azi s-a numit Kjetil Jansrud. Cu un timp de 1’41”38, deţinătorului titlului Cupei Mondiale la coborâre a înregistrat prima victorie a sezonului în această disciplină. Celelalte două din cont fuseseră în curse în care succesul lui a fost privit ca o mare surpriză (slalomul uriaş paralel din Alta Badia) şi combinata alpină din Wengen. Podiumul a fost completat de doi schiori care îşi arătaseră şi ei preferinţa peste medie pentru noua pârtie încă de la antrenamente: italianul Dominik Paris (+0”20) şi americanul Steven Nyman (+0”41).

Kjetil Jansrud

După două antrenamente câştigate, pariul pe Jasrud părea unul sigur, nu-i aşa? Ei bine, nu tocmai. Kjetil mai câştigase antrenamente şi în America, pregătind cu ele de fapt scena pentru triumfurile lui Aksel. Iar pariul pe un Peter Fill (4; +0”47) pe podium astăzi era la fel de îndrituit după cum a decurs sezonul actual pentru italian şi după cât de puternic se prezentase la antrenamentele oficiale. Şi totuşi Peter a exagerat cu fineţea despre care s-a vorbit atât de mult că ar fi indispensabilă pe zăpada agresivă din Coreea, trezindu-se că trebuie totuşi şi să dea drumul schiurilor în atac abia pe a doua jumătate a cursei. Rezultatul? Primul loc sub podium.

Kjetil Jansrud a fost în schimb impecabil, livrând tot ce se aştepta de la el. A schiat ghemuit chiar şi în viraje, arătând nu doar stabil, ci şi suveran până la penultimul intermediar. Acolo a scăpat un pic trasa ideală de sub picioare şi a pierdut o parte din avantajul de şase zecimi faţă de Dominik Paris. Iertată-i fie scăparea. Suflarea numeroasă ce ţine cu toţi norvegienii în această iarnă – chiar, mai există rătăciţi care ţin cu alţii? – a răsuflat uşurată. Încă o victorie, basmul din fiorduri continuă.

Despre Dome Paris s-ar putea spune că a zburat sub radar în Coreea. Italianul din Tirolul de Sud a tăcut şi a făcut. Un prim antrenament de tatonare a posibilităţilor pârtiei, urmat de unul foarte bun cu loc pe podium, precum şi lipsa declaraţiilor pro sau contra pistei olimpice l-au lăsat în afara reflectoarelor. Nu l-a deranjat lipsa de interes. A repetat planul de atac de ieri, şi cumva, fără să ne convingă că poate ţinti victoria, căci a rămas de mai multe ori pe spate, a reuşit să se scoată din toate situaţiile dificile şi a atacat ultima săritoare pe o linie piezişă spre stânga cu care a aterizat direct pe podium. Poate au mai fost şi alţi schiori care să fi făcut asta, dar eu n-am observat decât la el strategia ce a arătat o temă bine făcută acasă, la analiza video. Linia de sosire n-a fost perfect perpendiculară pe direcţia de coborâre. Cu lecţiile de matematică bine învăţate, Dominik a profitat de linia cea mai scurtă.

Steven Nyman a fost în aceeaşi ligă cu Kjetil în partea superioară. I-a semănat aproape întru totul. În poziţie ghemuită, păstrată inclusiv în viraje, americanul a schiat parcă repetându-şi neîncetat în cap: „atacă, atacă, atacă”. Nici măcar un viraj derapat între săritorile 2 şi 3 nu l-a încetinit. A trebuit să treacă spre final prea aproape de o poartă şi s-o agaţe cu umărul pentru a pierde timp.

Până la el condusese austriacul Otmar Striedinger (locul 6 / +0”52). După primul antrenament, nu foarte reuşit, apreciase că de fapt pârtia ar trebui să i se potrivească. Teoria însă a pus-o în practică abia astăzi. Spre deosebire de cei clasaţi înaintea lui, Otmar a schiat cam sălbatic. Primele săritori l-au prins nepregătit şi a dat drumul moriştilor din mâini pentru echilibrare. Apoi, pe jumătatea inferioară s-a apropiat de perfecţie. Un S cu ieşirea strânsă botezat de gazde Valea Dragonului Albastru i-a reuşit perfect. Punctul vulnerabil al traseului, în care mulţi adversari şi-au aruncat în aer prestaţiile altminteri bune, a reprezentat pentru Striedinger punctul forte. A luat cele două viraje fără să reducă mult viteza şi a ţâşnit frumos în spaţiul larg de după, atacând foarte direct finalul.

Aceeaşi strategie de atac de la Dragon în jos i-a adus şi lui Beat Feuz (5 / +0”49) a treia clasare consecutivă în top 5, deşi a revenit după o accidentare de abia cinci curse! Motivul întârzierii de sus rămâne totuşi o enigmă. Nu s-au văzut greşeli în cursa lui.

Aceasta fusese şi marea plângere a lui Christof Innerhofer după antrenamente. Că pârtia nu permite spectatorilor să recunoască motivele întârzierilor. Pentru fanaticii îndrăgostiţi de acest sport nu va fi foarte greu. Novicii care vor privi spectacolul alpin e adevărat că nu vor înţelege de ce sunt unii mai rapizi, dar nu pot să cred că nu vor aprecia spectacolul pus în scenă de schiorii cu mai puţină rutină, căci ei nu au avut şi nici nu vor avea aceeaşi stăpânire perfectă a schiurilor.

Vorbind despre spectacol, medalia de aur o primeşte tot un norvegian. Imediat după start pârtia se apleacă într-o rână generând o traversă neobişnuită care nu îi mută schiori din stânga în dreapta sau invers, ci tot înainte. Aleksander Aamodt Kilde a prins viteză imediat după plecare. A intrat pe taversă fără să se fi instalat în poziţia stabilă de coborâre şi fiindcă nu a pus presiune pe piciorul de mai jos, pista i-a bruscat schiul desfăcându-i-l din clăpar. Situaţie dătătoare de fiori, căci n-a fost loc de derapat pe piciorul încălţat, ci a trebuit să continue drept înainte, cu o demonstraţie impresionantă de forţă. Da, atât de incredibili de puternici sunt schiorii alpini. Supraoameni adevăraţi!

Întâmplarea de mai sus explică şi de ce Kilde nu i-a fost astăzi alături lui Kjetil.

Căutând o poză pentru cursă, am dat peste trei imagini succesive. Cei trei premianţi, surprinşi în aceeaşi săritură. Kjetil sare perfect. Priviţi-i mai sus poziţia de manual. Grupat, orientat în direcţia de coborâre, cu mâinile pregătite pentru începerea aterizării, uşor încordate de-a lungul picioarelor.

Dome sare flegmatic, cu mâinile la spate, pentru efect. Intenţionat cool.

Steven Nyman mult mai adunat, dar şi foarte uşor rotit, cu un braţ în spate şi altul bine poziţionat. Doar privind pozele celor putem să ghicim ordinea de pe podium, fără a da greş.

Concluzii? După cum spunea şi Hans Knauss, expertul televiziunii austriece, nu este o coborâre oribilă, putem vedea spectacol pe ea, şi mai sunt doi ani în care i se vor aduce modificări, iar traseul poate fi scurtat cu 6-7 secunde, pentru a-l face mai rapid. Dar dintre toate calităţile ce i se cer unui coborâtor adevărat, de două nu va fi nevoie la cursa olimpică. De forţă, căci este prea scurtă pentru a solicita picioarele peste măsură,  şi de curaj.

Clasamentul final al etapei

Anunțuri

2 păreri la “Kjetil Jasrud preia ştafeta coborârii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s