A doua anulare din Crans Montana


Aproape doi metri de zăpadă nouă de miercuri încoace i-au supus pe organizatorii elveţieni la cazne, fără a le da şansa bucuriei după o muncă grea, dar bine făcută. După ce ieri a fost imposibilă curăţarea zăpezii noi de pe traseul coborârii de Cupă Mondială programată în Crans Montana, astăzi s-a sperat la mai bine. Ninsoarea s-a oprit aseară pe la 9 şi muncind cu schimbul în timpul nopţii organizatorii curăţaseră zăpada până în zori, la ora recunoaşterii traseului.

© Agence ZOOM / Alexis Boichard

Dar în urma acesteia, concluzia atât a fetelor, cât şi a juriului a fost că „deocamdată e de neschiat.” „Suprafaţa este periculoasă, cu mulţi bulgări si pârtia spartă aproape peste tot. Acum vor trece derapatorii peste ea, sper să reuşească să încropească ceva mai bun”, a răspuns Lindsey Vonn curiozităţii presei. Cornelia Hütter a criticat şi mai vehement: „O singură poartă are zăpadă bună, în rest e rea.”

Atle Skaardal, directorul curselor feminine, s-a arătat de această dată înţelegător. „Au avut dreptate, pista n-a arătat deloc bine.”

Nu cred că nu a fost clar încă de atunci că e imposibil să se organizeze ceva. Dar de dragul organizatorilor ce munciseră ca apucaţii timp de patru zile, juriul a jucat comedia acordării unei noi şanse. Nu te apuci să le zici câtorva zeci de oameni nedormiţi: aţi muncit degeaba toată noaptea. Mai bine îi trimiţi înapoi la muncă, nu? Startul a fost amânat de la ora locală 10:30 la 12:00, urmând ca o nouă întrunire a juriul şi inspecţie a pistei să se ţină la 11:00.

Până atunci s-au lămurit şi organizatorii că toată strădania şi bunele lor intenţii nu au cum să facă faţă capriciilor vremii, astăzi însorită şi cu temperaturi prea ridicate pentru a-i ajuta să betoneze pista.

„Zăpada a fost în pofida eforturilor voluntarilor prea moale. E o zi tristă, dar siguranţa fetelor este pe primul loc, iar astăzi nu avem cum să ţinem un concurs sigur. De aceea suntem forţaţi să anulăm etapa. Dacă vă uitaţi la cantităţile de zăpadă cu care am avut de a face în ultimele zile, devine evidentă dificultatea preparării unui traseu în astfel de condiţii, mai ales în termeni ai siguranţei şi în special pentru coborâre, unde normele de siguranţă sunt foarte stricte. Pentru slalomul de mâine cred că va fi în ordine. Va fi mai frig. Nu vom avea o pistă îngheţată, dar slalomul are cu totul alte viteze şi este mult mai simplu să garantezi siguranţa.”

Combinata alpină programată iniţial pentru astăzi fusese anulată definitiv pentru a face loc coborârii ce nu se putuse desfăşura nici ieri. Pentru coborâre se negociază acum cu La Thuile, gazda etapelor (de viteză) de la sfârşitul săptămânii viitoare. Dacă italienii vor refuza s-o preia, va trebui şi ea tăiată de tot din calendar.

În timp ce americancele s-au bucurat de îndată ce au auzit că azi e pauză şi au profitat de ziua însorită pentru a se mai bucura de câteva ture prin powder, Tina Weirather i-a căinat pe organizatori, voluntari şi spectatorii privaţi de spectacolul aşteptat, promiţând totodată: „Crans Montana, vom reveni şi veţi avea atunci sărbătoare!”

 

Primele experienţe din Lillehammer sunt pline de învăţăminte


Ieri în Lillehammer au început întrecerile schiului alpin din cadrul Jocurilor Olimpice ale Tineretului. Cele două super-G-uri i-au avut la start şi pe tinerii noştri, Iulia Boier şi Alexandru Ştefănescu. În vreme ce Iulia a terminat pe locul 36, Alex nu a dus cursa până la capăt. La fete titlul i-a revenit schioarei austriece Nadine Fest, iar la băieţi americanului River Radamus.

Premiantele primei zile la YOG

Ziua a început cu întrecerea feminină. Pe o pârtie pretenţioasă şi un traseu foarte tehnic selecţia a fost de la început drastică. Dintre primele 10 fete, patru au fost oprite de dificultăţi înainte de finiş. Iar distanţa dintre deschizătoarea concursului, rusoaica Anastasiia Silanteva, şi pretendentele la medalii s-a despicat larg foarte repede, învingătoarea, cu numărul 6 pe tricou, lăsând-o la peste 5 secunde în urmă pe rusoaică.

Discrepanţele au continuat să se manifeste şi mai departe, după cum este reiese uşor din clasament:

1. Nadine Fest (AUT) 1:11.93
2. Julia Scheib (AUT) 1:12.56
3. Aline Danioth (SUI) 1:12.69
4. Melanie Meillard (SUI) 1:13.05
5. Katrin Hirtl-Stanggassinger (GER) 1:13.61
6. Kristiane Bekkestad (NOR) 1:13.66
7. Ali Nullmeyer (CAN) 1:13.98
8. Daria Krajewska (POL) 1:14.44
9. Sofia Pizzato (ITA) 1:14.47
10. Keely Cashman (USA) 1:14.52
36. Iulia Boier (ROU) 1:24.65

Diferenţa mare dintre austriece + elveţience şi restul lumii schimbă puţin perspectiva din care privim rezultatul Iuliei Boier. Întârzierea de 12 secunde se reduce la 10 atunci când o raportăm la naţiunile pământene şi totuşi bune.

Cum manşa a fost relativ scurtă, chiar şi comparată doar cu italianca sau americanca distanţa rămâne mare. Situaţia nu este nouă. Aproape fiecare tânăr schior, unii dintre ei cu clasări bune la concursuri internaţionale în anii copilăriei, se confruntă cu această trezire la realitate când cresc. Majoritatea pleacă descurajaţi capul şi se lasă de schi sau îl continuă ca pe un hobby.

Cu atât mai reconfotant este realismul Iuliei. Vede diferenţa, o acceptă, cunoaşte cauzele, punctează la obiect problemele şi foloseşte experienţa ca factor motivator pentru munca ce o aşteaptă după revenirea acasă.

„Nu pot să spun neapărat că sunt nemulţumită de rezultatul meu, pentru că nu am deloc experienţă pe proba asta. Obiectivul meu era să termin, dar este adevărat că aş fi putut să vin mai aproape. Traseul a fost lung şi a avut multe schimbări de pantă. Aş fi putut să-mi aleg o trasă mai scurtă în traseu şi să intru mai hotărâtă la schimbările de pantă.”

Condiţiile de pe pârtie nu au fost un obstacol suplimentar, căci „zăpada a fost tare şi traseul a fost în stare foarte bună.”

Cum îşi evaluează rezultatul? „Pentru mine a fost o provocare să ajung să mă calific la această olimpiadă. Nu m-a ajutat nimeni cu nimic şi sunt fericită că am ajuns aici. Ce este aici e ca o răsplată pentru mine şi îmi doresc să profit de această şansă.”

Am fost curioasă cum crede că ar putea profita. „Păi în primul rând pârtiile de aici sunt mai grele decât pe ce m-am mai dat eu până acum şi asta cu siguranţă o să mă ajute pe viitor. Cu fiecare concurs pe care îl fac, adun mai multă experienţă, mai ales la un concurs de talie aşa mare, pe o pârtie olimpică.”

Astăzi Iulia Boier va participa la proba combinată, cu o primă manşă de super-uriaş (11:00) şi una de slalom (14:45). Va avea numărul 24 la start.

***

O oră şi jumătate după fete a venit rândul băieţilor să se întreacă în Hafjell, staţiunea ce găzduieşte întrecerile schiului alpin. De valori mult, mult mai apropiate, tinerii au oferit dueluri pe muchie de cuţit, decise la sutimi de secundă. Aproape toţi, inclusiv outsiderii „exotici” au riscat pentru un rezultat cât mai bun. Riscul n-a fost de fiecare dată răsplătit. Austriacul Manuel Traninger, cu cel mai bun intermediat la ultimul punct de control, a schimbat aurul pe bronz când stilul direct l-a scos pe o linie mai ocolită. A avut şi noroc, la o sutime în spatele lui, finlandezul Sampo Kankkunen a rămas cu mâna goală.

1. River Radamus (USA) 1:10.62
2. Pietro Canzio (ITA) 1:10.65
3. Manuel Tranninger (AUT) 1:11.03
4. Sampo Kankkunen (FIN) 1:11.04
5. Marcus Vorre (DAN) 1:11.31
6. Joel Oehrli (SUI) 1:11.41
7. Michael Tedde (ITA) 1:11.52
8. Moritz Opetnik (AUT) 1:11.78
9. Henrik Thorsby (NOR) 1:11.79
10. Odin-Vassbotn Breivik (NOR) 1:11.82

În întrecerea pentru titlul olimpic scena le-a aparţinut pentru o cursă palpitantă, cot la cot, americanului River Radamus şi italianului Pietro Canzio. Primul a fost fix cu o clipă mai rapid. „Au fost câteva pasaje cheie azi şi cred că mi-au ieşit toate.

https://www.instagram.com/p/BBuzLSjjCUD/

Nu ştiu când şi cine a avut ideea de a traduce „did not finish”-ul din schi cu abandon. Nimic mai neadevărat. Schiorul nu abandonează. Nu se opreşte. De obicei riscul e împins prea departe şi se întoarce împotriva îndrăzneţului scoţându-l de pe traseu. Cred că doar la noi ambiţia nemăsurată este echivalată cu abandonul.

Alexandru Ştefănescu asta a făcut: a riscat nesăbuit de mult. Să vedem însă ce se ascunde în spatele DNF-ului. A piedut doar un pic mai mult de o secundă pe prima treime a traseului, a făcut o boacănă mai apoi, crescând întârzierea mai mult decât majoritatea adversarilor, după care a încercat să compenseze, greşeală strategică pentru care nu o dată l-a certat Hans (Frick) şi pe Ionică Achiriloaie.

Având intermediarii lui Alex putem merge mai departe cu analiza. O estimare grobiană ne spune că un +6 secunde ar fi fost limita superioară, iar un +5 nu ar fi fost exclus. Asta arată chiar bine! De la concursul La Scara rezultatele lui n-au mai avut ca reper elita mondială şi n-am ştiut unde se mai află. Concluzia e bună. Alex Ştefănescu nu a pierdut contactul cu cei mai buni. Potenţialul e la locul lui, iar obiectivul ajungerii la Cupa Mondială într-o bună zi nu este deloc irealizabil.

Înapoi la cursă. Orice DNF în dreptul unui schior român mă îngrijorează. Cu atât mai mult unul petrecut la o cursă de viteză. Tatăl lui s-a grăbit să-i liniştească pe toţi fanii lui Alex: „Este ok. S-a împrăştiat spectaculos.”

Seara am primit şi raportul protagonistului: „A fost o cursă grea. Traseu foarte tehnic, mai mult spre uriaş decât spre super-G. Am greşit la o schimbare de pantă, mi-am dorit să repar din greşelile făcute până acolo riscând mai mult, şi am căzut. Am avut şi bune, şi rele, dar lipsa de experienţă şi-a spus cuvântul.” Şi pentru a risipi şi ultimele temeri a adăugat: „sunt întreg şi pregătit pentru ziua de mâine.”

Care mâine e azi, când îi vom ţine pumnii ca şi Iuliei tot la o combinată. Manşa de super-G e programată la 12:00 şi sper ca Alex să fi tras învăţămintele corecte din căzătura de ieri. E loc de un rezultat frumos. Manşa de slalom va începe la 15:30, iar Alex va avea foarte bunul număr 19 la start.

Hai Alex, hai Iulia. Pârtieeeee!

Fritz Dopfer, noul specialist al primelor manşe


Din nimic s-a ivit acest specialist al lucrurilor făcute pe jumătate. Până în Kitzbühel Fritz se plimbase comod pe trasee, lăsându-ne să ne întrebăm ce s-a întâmplat cu sprintenul locotenent al lui Felix Neureuther. Cu acesta din urmă nemaireuşind să găsească atitudinea de învingător, neamţul numărul doi părea şi el intrat în derivă. Însă o manşă bună în Kitz i-a readus încrederea pentru restul curselor, cel puţin în prima manşă. Astăzi Fritz Dopfer se află într-o situaţie de şefie diferită. Timpul său, 53”41, nu îi mai oferă anesteziantul sentiment de siguranţă al unui avantaj confortabil. Suedezul Mattias Hargin se află la doar două sutimi în urmă, iar colegul său Andre Myhrer (+0”22) este şi el îndrituit la speranţa într-o victorie. Situaţia strânsă din clasament îl va obliga pe Fritz să atace şi în manşa secundă.

© Agence Zoom

Este neobişnuit acest clasament provizoriu, trebuie să admitem. Ca un film fără roluri principale. Şi în acelaşi timp ca o pauză de la duelul (dezechilibrat al) titanilor. Continuă lectura