Învingători în lupta cu ei înşişi

Duminică a fost o zi bună pentru tinerii noştri schiori olimpici. Evaluarea depinde desigur de contextul în care o facem. Pentru noi, contextul corect ar trebui să fie întotdeauna cel românesc. Copiii care ne reprezintă la Jocurile Olimpice de iarnă ale Tineretului sunt cei mai buni în ţară. Dacă au ajuns fruntaşi în România, este clar că sunt pregătiţi de cei mai buni tehnicieni din ţară. Şi chiar dacă la aşezarea lor alături de colegii aparţinători naţiunilor cu o tradiţie solidă în spate tinerii noştri ies în dezavantaj, asta nu înseamnă că performanţele lor nu sunt meritorii sau că n-ar avea valoare.

Conjuncturile recente din Cupa Mondială i-au pus pe Marcel Hirscher şi Lindsey Vonn, liderii întrecerii de anduranţă a schiului alpin în faţa eternei întrebări a rivalităţii din sport. Jurnaliştii au fost interesaţi după accidentarea lui Aksel Lund Svindal cum se simte Marcel acum că „a scăpat” de cel mai periculos pretendent la glob. Iar de la Lindsey au încercat să obţină o declaraţie războinică faţă de Lara Gut, care iată că nu se lasă şi recuperează teren în clasamentul general.

Răspunsurile au fost identice. Întrecerea lor nu este cu alţi schiori. Aaaaa, că dacă cineva este mai bun după toate cursele, atunci doar el sau ea primeşte un trofeu, este altceva. Dar pentru ei, cei implicaţi în aceste competiţii, fiecare cursă este o problemă pe care ei trebuie s-o rezolve fără greşeală, indiferent de ce fac ceilalţi. Nu înving adversarii, ci traseul şi cronometrul. Este până la urmă o competiţie cu ei însişi. La finalul fiecărei zile de cursă răspund întrebării: am fost cel mai bun „eu”? Iar dacă răspunsul este da, atunci sunt mulţumiţi. Dacă schiezi bine, restul vine de la sine.

Când eşti departe de perfecţiune, ţelul nu este la fel de ambiţios. Ţinteşti un progres. Răspunzi la întrebarea am fost mai bun decât ieri? Iar răspunsurile Iuliei Boier şi al lui Alexandru Ştefănescu duminică seara au fost: da, clar mai buni.

***

Ziua a doua de pe pârtiile din Hafjell, locul ce-i reuneşte pe schiorii alpini, a avut cel mai dens program al acestei ediţii. Patru manşe au fost concentrate în programul unei singure zile la capătul căreia americanul River Radamus şi  elveţianca Aline Danioth au fost răsplătiţi cu aur în proba schiorilor compleţi, combinata alpină.

River Radamus îşi adjudecase şi titlul la super-G cu o zi înainte, iar Aline Danioth a pus medalia de aur alături de bronzul cucerit sâmbătă. Elveţianca cedase atunci întâietatea celor două reprezentante ale Austriei. Împreună cu coechipiera ei, Melanie Meillard, sora triplului medaliat de la mondialele de juniori de anul trecut, Aline a format duminică o baricadă la vârf, de care n-a trecut nimeni. Cele două s-au instalat în fruntea clasamentului încă de la manşa de super-G, consolidându-şi dominaţia în cea de slalom, după care singura modificare de pe podium a fost rocada dintre ele.

„O victorie specială”, s-a confesat învingătoarea la final. „Este deosebit când lupţi pentru aur cu o colegă de echipă, deşi n-ar trebui să joace vreun rol într-un sport individual. În principiu schiez întotdeauna împotriva cronometrului şi nu a adversarelor (hm, şi tu, Aline?). Am atacat. După medalia de la super-G m-am simţit eliberată şi am putut ataca fără reţineri. Normal că mi-a mai scăpat ici şi colo câte o greşeală, dar când am ajuns jos, am fost convinsă că va fi suficient pentru o medalie. Totuşi nu m-am aşteptat la aur, deşi între manşe mi-am spus: ‘fie iei aurul, fie… dă-i bătaie pur şi simplu’.”

Cum la super-uriaş primise tinicheaua locului 4, pentru Melanie Meillard n-a fost la fel de simplu. Mai ales că s-a trezit în frunte după manşa de viteză şi ştiind că are stofă de medaliată toţi aşteptau de la ea să finalizeze cu la fel de mult succes. „Am fost stresată în pauză şi ca să scap de nervozitate m-am pregătit de cursă cu două manşe de slalom şi un pic de schi la liber.”

Talentată s-a ştiut şi schioara germană Katrin Hirtl-Stanggassinger. Dar să-ţi etalezi talentul într-o cursă nu-i la îndemâna oricui. A profitat că medaliata cu aur de la super-G, austriaca Nadine Fest greşise prea mult în prima manşă. Cu un slalom deloc neîndemânatic, Katrin a ţinut piept asaltului Nadinei din manşa decisivă, păstrând un avantaj de trei clipite (10 sutimi), pitic, dar suficient pentru medalia de bronz. „Mă voi năpusti spre vale şi la următoarele probe,” a promis nemţoaica.

Dintre fetele care au terminat cursa, cele patru s-au detaşat tranşant de restul adversarelor. Slalomul a fost de vină, acolo s-au format adevărate falii între fete.

Iulia noastră nu s-a lăsat abătută de la obiectivul ei, poate mititel pentru alţii, dar măreţ pentru ea. După prima zi ne povestise despre lipsa de experienţă la curse mari şi importante, şi mai ales la cele de viteză, pentru care nu se poate nici antrena. Ştiind că ar fi putut puncta mai bine în primul super-uriaş cu un pic mai multă hotărâre, Iulia şi-a luat duminică inima în dinţi.

„Am fost mai sigură pe mine la super-G după concursul de ieri,” a început ea povestea puţin încurcată şi neştiind cum să continue. „Mă bucur că am terminat.”

Pot să vă spun că n-a fost uşor. 41 de fete porniseră la drum de dimineaţă. Şase rămăseseră de căruţa după manşa de super-G, cea în care Iulia a încercat mai multe, a reuşit să scurteze distanţa până la cea mai bună cu o secundă (e enorm un progres de o secundă de la o zi la alta!!!) şi a depăşit una dintre adversarele care o întrecuseră sâmbătă. Manşa de slalom a fost ciur cu sita şi mai deasă. A eliminat alte unsprezece fete. Iulia a terminat. Iar în dreptul numelui ei stă un frumos loc 23. Felicitări încă o dată.

„Nu ştiu ce să mai spun. Azi a fost mai frig şi terenul mai tare decât ieri.” Îţi place mai mult pe zăpada tare sau o preferi pe cea mai moale? „Păi când e moale se strică terenul, deci nu prea ar putea să-mi placă zăpada moale. Dar pe zăpada tare trebuie să apeşi mai tare pe schiuri şi este mai solicitant.” Pe care te simţi tu cel mai bine? „Pe teren mai tare.” Tot aşa din vorbă în vorbă în vorbă, am aflat că la super-G au avut acelaşi traseu ca băieţii şi că cel de duminică a fost mai greu şi mai tehnic.

Am lăsat-o apoi să-şi vadă de programul olimpic foarte încărcat. Tinerii nu numai că au multe antrenamente la faţa locului, dar sunt organizate şi extrem de multe activităţi împreună cu ceilalţi competitori, precum şi prelegeri ale campionilor olimpici „mari”. La schi alpin au fost invitaţi Kjetil Jansrud, Dominique Gisin şi Lindsey Vonn. Totuşi la cât de multe întreceri au de bifat schiorii alpini cred că mai degrabă tinerii de la alte sporturi au sau vor profita de experienţa celor trei.

Iulia a concurat şi ieri, la slalom uriaş. După prima manşă. din 56 de concurente rămăseră 44, cu Iulia pe un foarte onorabil loc 36. Din păcate în manşa a doua a fost una dintre cele şase fete care nu au terminat. Nu trebuie să ne facem griji, Iulia e bine şi nu s-a lovit. Mai are un singur concurs, slalomul de mâine.

Închei povestea fetelor cu clasamentul primelor:

1. Aline Danioth (SUI) 1:55.74
2. Melanie Meillard (SUI) 1:56.12
3. Katrin Hirtl-Stanggassinger (GER) 1:57.25
4. Nadine Fest (AUT) 1:57.35
5. Kajsa Vickhoff Lie (NOR) 1:59.41
6. Camille Cerutti (FRA) 2:00.12
7. Carlotta Saracco (ITA) 2:00.37
8. Amelia Smart (CAN) 2:00.92
9. Kristiane Bekkestad (NOR) 2:01.05
10. Tereza Jancova (SVK) 2:02.18
23. Iulia Boier (ROU) 2:18.96

…precum şi un rezumat al cursei:

***

La băieţi River Radamus vrăjeşte cumva şi este de fiecare dată mai bun cu câteva sutimi decât colegii de podium. Sâmbătă îl favorizaseră 3 sutimi în faţa italianului Pietro Canzio, duminică l-au despărţit 7 sutimi de austriacul Manuel Traninger, care a făcut schimb de locuri cu Pietro.

Americanul i-a învins duminică pe cei doi cu un super-uriaş strivitor pentru concurenţă. Nimeni nu s-a apropiat de timpul său. Cei doi medaliaţi ce-l încadraseră pe podiumul de sâmbătă au greşit şi mai mult decât în prima zi, ocupând la pauză locurile 4 (Manuel) şi 6 (Pietro).

Manşa de slalom ne-a arătat unde se ascunde specializarea fiecăruia dintre ei. Austriacul e slalomistul. Tehnică pură, tipică austriecilor, de la cel mai înalt nivel până la copii. Orientată nu numai pe virajul perfect, ci pe generarea de viteză din fiecare viraj. O dezechilibrare mică la început i-a răpit atât titlul olimpic, cât şi victoria în manşa a doua, în care cel mai rapid s-a arătat Filip Vennerström, un suedez ca toţi suedezii, adică mai puţin înclinat spre viteză. Terminase pe 21 super-G-ul, a urcat până pe 4 cu slalomul.

Pietro Canzio şi River Radamus încă nu arată la fel de împiedicaţi la slalom pe cât o fac colegii de la echipa mai mare. Ambii se pot lăuda cu o oarecare dexteritate şi la învârtirea printre porţile dese. Dar schiază mai degrabă solid decât agil, cu un plus de acurateţe de partea italianului. Cum Radamus se distanţase la peste o secundă în super-G, slalomul său exuberant, dar foarte rapid s-a dovedit suficient pentru al doilea aur în a doua sa cursă. „Am făcut câteva prostioare, dar am reuşit să trag de avantaj.”

Din ce spune antrenorul lui despre el, vom mai auzi de River Radamus. Este un schior pe calapodul Bode Miller, care gândeşte tot ce face. „Traseul e un puzzle pe care el caută să-l îmbine. Fiecare viraj îl ia altfel decât pe cele dinainte.” La asta se adaugă plăcerea schiatului. „Se bucură cum n-am mai văzut de multă vreme pe cineva s-o facă. Pentru el schiul e o joacă şi abia aşteaptă să iasă afară să se joace.”

Spre deosebire de fete – şi este interesantă această chestiune, dar n-o voi supune discuţiei acum – valorile participanţilor la cursele masculine sunt mult mai aproapiate. E drept că ei şi riscă mai mult. Din 55 de participanţi, au rămas 41 pentru manşa a doua. Alexandru Ştefănescu al nostru penultimul. Un pas important înainte după ce căzuse în prima zi. A terminat în picioare, fără să fi întârziat excesiv (+7”42).

„Am potenţial mare pentru probele de viteză, dar nu am cum să mi-l pun în valoare, atâta timp cât nu pot antrena pe zăpadă aceste probe. Şi atunci sunt nevoit să merg cu o anumită ‘siguranţă’ în traseu, ca să nu greşesc. De data asta, am încercat să uit de acea mică ‘siguranţă’, în speranţa că voi face un rezultat mai bun, iar lipsa de experienţă şi-a spus cuvântul. Am făcut greşeli pe traseu şi am ajuns la finish cu întârzierea respectivă. Traseul a fost asemănător (n.a. – cu cel din ziua precedentă) din punct de vedere tehnic, destul de virat, un super-G dus mai mult spre slalom uriaş decât spre coborâre, ceea ce m-a dezavantajat.”

Nu ştiu de ce crede că tehnica îl dezavantajează. Linia de finiş a manşei de slalom a salutat doar 30 de schiori, iar Alex îi întrecurse pe trei dintre cei mai rapizi decât el la super-uriaş. Întârzierea este de asemenea excepţional de mică pentru un schior român. +5 secunde faţă de suedez, +4 faţă de medaliaţi. În plus se poate lăuda şi cu un loc 27 la final.

„În manşa de slalom, am vrut să recuperez din distanţa faţă de locurile fruntaşe, făcând din nou mici greşeli în traseu, greşeli care au dus la rezultatul respectiv. Cum ziceam, lipsa de experienţă, care se datorează lipsei starturilor si a antrenamentelor la probele de viteză, şi-a spus cuvântul”, a continuat el autocritica.

El are voie să se certe, noi nu. E un rezultat remarcabil al unui tânăr care se anunţă deja ca urmaş al celor mai buni schiori ai prezentului românesc, Alexandru Barbu şi Ionică Achiriloaie. Bravo şi felicitări!

Din păcate astăzi a ieşit de pe traseu în prima manşă, dar mai are o şansă la gloria olimpică vineri, la proba de slalom, disciplină cu care nu se află într-o relaţie atât de vitregă precum spune.

Închei din nou cu clasamentul:

1. River Radamus (USA) 1:52.87
2. Manuel Tranninger (AUT) 1:52.94
3. Pietro Canzio (ITA) 1:53.65
4. Filip Vennerström (SWE) 1:53.92
5. Sampo Kankkunen (FIN) 1:54.20
6. Jan Zabystran (CZE) 1:54.61
7. Joel Oehrli (SUI) 1:54.78
8. Yohei Koyama (JPN) 1:54.87
9. Ken Caillot (FRA) 1:54.97
10. Michael Tedde (ITA) 1:55.12
27. Alexandru  Ştefănescu (ROU) 2:04.53

şi rezumatul video:

4 păreri la “Învingători în lupta cu ei înşişi

  1. Bravo copiilor frumosi ce vin din urma cu vitejie, increzatori doar in faptele lor ,sa fie „cel mai mare si mai tare !”
    Si double bravo copiilor romani .
    Iar tie ,plecaciuni ca ne tii …calzi ,la zi si noapte .;)
    Huge hug.xo,j.

  2. Nu sunt genul care sa arunce cu pietre. Articolul mi se pare totusi partinitor.
    Rezultatele nu trebuiesc comparate cu cele ale tarilor cu traditie ai caror reprezentanti au luat medalii dar sportivii nostrii au luat secunde buna intarziere fata de reprezentanti ai Libiei,Keniei iar mai aproape de noi Macedoniei,Letoniei,Danemarca,Bulgariei,Olandei,Belgiei care sunt tari fara traditie in schiul alpin iar majoritatea nu au partii de ski.
    Conditiile din Romania poate sunt dificile dar chiar si comparat cu oricine altcineva cu greu rezultatele nu pot fi catalogate dezastruoase.
    Poate ar fi fost mai bine ca banii sa fie cheltuiti pe niste stagii de pregatire

  3. Despre ce bani vorbim? Ai parintilor copiilor? Acestia sunt banii cheltuiti.

    Daca tot ati analizat in detaliu clasamentul final, ati observat si varsta tinerilor? Alexandru are 16, abia din iarna aceasta a avut drept de participare la concursuri FIS. Majoritatea adversarilor au 17 ani, ba chiar sunt cativa de 18 ani. Asa e simplu sa fie invins si de cineva din Libia.

    Iulia are un an competitional in plus, dar comparati va rog lista de concursuri la care au participat celelalte fete cu a ei. Sunt putine. Are mare nevoie de mai multa experienta competitionala. Cum nimeni nu-i face nici un cadou, nu-si permite.

    Voi pune astazi un filmulet cu cazatura lui Alexandru. Priviti va rog cu atentie ce scrie pe combinezonul lui. Federatia a refuzat sa comande combinezoane de concurs pentru acesti copii. La alte sporturi nu este cazul, dar la schi alpin banii nostri nu i-au finantat pe reprezentantii Romaniei la YOG.

    Revenind la celelalte tari. Bulgaria a avut si are schiori mult mai multi si mult peste nivelul nostru. Ca sa nu mai spunem de partii adecvate sau de competitii. Din cand in cand organizeaza inclusiv etape de Cupa Mondiala. Stiti ca Romania nu a avut nici macar un concurs FIS anul acesta? Iar in general organizeaza un singur grup de curse tehnice pe iarna, la Predeal? Clubul Corona s-a oferit sa organizeze anul acesta Nationalele Romaniei sub egida FIS. Federatia romana a refuzat.

    La schi alpin nu discutam despre faptul ca sportivii nu sunt sprijiniti. Ci discutam despre betele in roate ce li se pun constant! De catre federatie, nu de altcineva!

    Mergem mai departe. Letonia are o partie in sala, folosita toamna inclusiv de echipele mari pentru antrenamente. Din vara trecuta il au ca antrenot la lotul national pe Livio Magoni, italianul care a dus-o pe Tina Maze la recordul de puncte din cel mai bun sezon al ei.

    Schioara din Kenia este austriaca. O fata adoptata ca bebelus de o familie din Austria, crescuta laolalta cu toti ceilalti austrieci la cluburi si la scolile de schi, si care asta vara a decis sa reprezinte Kenia la competitii pentru a putea participa la Jocurile Olimpice.

    Cat despre traditii, comparati-o de exemplu pe a Romaniei in Cupa Mondiala cu tarile enumerate mai sus: Danemarca, Olanda, Belgia.

    Macedonia nu are traditie, dar nici sportivul lor nu provine de la ei. E rezident canadian.

    Asa cum am sustinut in articol, copiii acestia ai nostri sunt cei care fac ceva pentru schimbarea situatiei romanesti. Noi, cei care acceptam printre altele ca jucatorii de table de la federatie sa-i insulte pe parintii care se zbat pentru acesti copii, noi suntem cei care nu fac nimic, iar dezastrul este al nostru. Copiii ne-au aratat cum ar trebui sa luptam si noi. Au plecat fara sanse si totusi s-au straduit sa faca ceva.

    • Ca parinte de schior roman nu pot sa spun cat sufar pentru ca nu gasesc solutii pentru a-mi sustine copilul in acest sport.
      Multumiri pinguilde pentru sustinere si prezentarea realitatilor schiului romanesc.

Comentariile nu sunt permise.