Mi-am dorit mai mult, am muncit mai mult

Nu e uşor să împac hobby-ul acestui blog cu viaţa de toate zilele. Dar de fiecare dată când participă români la întreceri şi le bat uşor la geam, invitându-i să ne cunoaştem şi să vă împărtăşim împreună experienţa trăită de ei, realizez ce privilegiu enorm îmi oferă scrisul despre schi. Sunt oameni frumoşi cei mai buni schiori ai noştri, deşi nu seamănă deloc între ei. Nici măcar surorile sau fraţii.

De Alexandru Ştefănescu auzisem de mult, şi tot timpul în care a crescut până să ajungă tânărul de astăzi m-am întrebat ce mai face. Concurând mai ales în România e dificil de estimat, căci rezultatele la aceste concursuri nu au mare relevanţă. Primăvara trecută a împlinit 16 ani, vârstă ce i-a permis ca iarna aceasta să înceapă concursurile FIS, alături de cei mari. M-am bucurat să văd că nu se scufundă în zona penalizărilor de dincolo de 200 de puncte, dar surpriza frumoasă a venit abia zilele acestea, la Jocurile Olimpice ale Tineretului. Distanţa dintre el şi schiorii de frunte este la jumătatea celei obişnuite pentru copiii noştri. Alexandru nu s-a pierdut. Este o promisiune încă în viaţă. El ar putea fi unul dintre pilonii pe care să se ridice schiul nostru.

Sigur, ce am făcut eu sunt doar analize matematice. Îşi au validitatea lor, dar rămân seci şi nu deconspiră absolut nimic din adevăratul Alexandru. Prima întâlnire a fost fără ştirea lui, cu un interviu găsit pe net, dinaintea întrecerilor din Lillehammer:

Apoi, primul contact, prima surpriză. N-am dat peste un puşti neştiutor, timid, copilăros, cu capul în nori, defetist, intimidat, rupt de realitate, demoralizat de condiţii grele şi obstacole, naiv, sau un pic pierdut sub apăsarea aşteptărilor celorlalţi. Celor cu care am făcut cunoştinţă în anii dinainte li s-a putut de fiecare dată aplica cel puţin unul din atributele enumerate mai sus.

Am dat peste un tânăr sportiv care ştie ce vrea şi lucrează enorm pentru asta. Aduce un pic cu Ania Caill. Foarte organizat, foarte eficient, analitic, realist, succint la vorbă, rezumându-se de fiecare dată la esenţial, cu o etică a muncii foarte dezvoltată. A lăsat fără răspuns întrebarea „cine este Alexandru Ştefănescu schiorul”, dar fiecare discuţie a creionat tot mai apăsat portretul de mai sus. Nu a răspuns nici la întrebarea „cine este Alexandru Ştefănescu în afara pistelor”, şi suspectez că răspunsul lipseşte pentru că nu există un Alexandru Ştefănescu în afara lor. Băiatul acesta respiră pentru schi şi pentru performanţă. Dar e bun şi la învăţătură. Are bursă de merit fiindcă anul trecut, cu media 9,88, a fost al doilea pe şcoală.

În Lillehammer copiii au programul foarte încărcat. Obositor, a simţit Iulia Boier, fata care ne reprezintă la schi. Schi dimineaţă şi la prânz, sală după lăsarea întunericului. În România nu a avut parte de aşa ceva. „Doar Alex se pregăteşte aşa acasă”, mi-a zis cu un regret ascuns. Ar vrea şi ea probabil, dar nimeni nu i-ar acoperi constul abonamentului la sală.

În Azuga, unde este Alex acasă, nu există sală. „Din primăvară până în toamnă s-a trezit la 6.20 ca să plece cu trenul la Braşov la sală şi s-a întors la 4-5 PM. Şi asta 4-5 zile pe săptămănă,” mi-a povestit tatăl lui, cel care îi plăteşte si accesul la sală şi biletul de tren. „În decembrie, s-a întors din Austria seara, a doua zi a mers la sală, a treia zi dimineaţa la 5.45 a plecat în Bulgaria. Că aşa a vrut el, să meargă la sală!”

Nu exagerează. Discuţiile mele cu Alex s-au petrecut în fiecare zi târziu, în micul interval dintre cină şi culcare, cină amânată şi ea din cauza antrenamentelor. Ieri a avut concursul de uriaş, la care a ieşit de pe traseu. Timpul liber apărut deodată în program a fost dedicat imediat unor manşe de slalom, pentru cursa de vineri.

La un orar atât de precis împărţit între diversele activităţi menite să-l ducă spre succes, interviul nu avea cum să iasă lung.

Cum ai început schiul de plăcere? Cum de ai trecut la performanţă?

Când eram mic, tata schia cu mine în spate, sau mă punea pe schiurile lui, până la vârsta de 4 ani când mi-a dat schiurile mele şi un monitor. Pasul de la turism la performanţă l-am făcut involuntar, din dorinţa de a concura cu alţi copii, şi de a mă afirma în lumea sportului.

Schiorii din România rareori răzbesc dincolo de sfârşiturile clasamentelor la întrecerile internaţionale, loc rezervat „naţiunilor exotice”. Tu ai reuşit să te ridici până printre adversarii din ţările cu tradiţie la „La Scara”, concurs considerat a fi un veritabil Campionat Mondial al Copiilor. De ce tocmai tu?

Probabil pentru că am avut speranţa mai mare decât ei că pot să reuşesc, mi-am dorit mai mult, şi am muncit mai mult.

Care sunt adversarii din România cei mai periculoşi la întrecerile româneşti?

Cei doi români care au fost la Olimpiadă, Barbu Alexandru si Achiriloaie Ioan. (Ionică şi Alică 🙂 )

Anul acesta ai început să concurezi la întreceri FIS. Ai câteva rezultate promiţătoare. Care e cel mai bun din punctul tău de vedere?

Locul 10 la Bansko, în Bulgaria (un slalom, ce i-a adus cea mai mică penalizare FIS: 72,64 puncte).

Care e disciplina preferată şi de ce?

Combinata alpină si coborârea. Am înclinaţii către aceste probe, automat şi cele mai mari şanse la rezultate notabile.

Pe ce schiuri schiezi? Ce reprezintă schiurile pentru tine?

Schiurile sunt „tovarăşii” mei de lucru. Mă ajută de fiecare dată să ajung acolo unde îmi propun. Momentan folosesc Nordica si Atomic, 2 firme atât bune, cât şi asemănătoare din punct de vedere al construcţiei schiurilor, şi sunt foarte mulţumit de ele.

Cine ţi le prepară?

Antrenorul are grijă de ele, de cele mai multe ori.

Cum ai ajuns să reprezinţi România la YOG?

Nu mi-a fost uşor să ajung aici. A fost nevoie de ambiţie, multă muncă şi sacrificii, atât din partea mea, cât şi din partea antrenorului şi a părinţilor.

A sărit la răspunsuri şi peste obiectivul fixat pentru aceste jocuri. Trebuie să fi fost unul foarte ambiţios. E nemulţumit că nu a reuşit ce-şi propusese. A căzut la super-G, a terminat pe locul 27 din 55 de concurenţi la combinată, la uriaş a căzut din nou.

Prima căzătură a fost prinsă şi în rezumatul oficial al cursei, bănuiesc că datorită ridicării spectaculoase. Atât de puternic este acest copil al nostru!

Mult succes Alex pe drumul greu pe care l-ai ales şi mulţumim că ne reprezinţi cu onoare!

Anunțuri

3 păreri la “Mi-am dorit mai mult, am muncit mai mult

  1. Felicitari Alexandru,pacat ca statul si nimeni nu sa gandeste acuma la el,daca o sa ajunga la un podium in cupa mondiala toti nesimtitii aia din guvern isi vor face campanie cu el ,exact ca si cu Simona Halep.Bafta Alex…

  2. Este îmbucurător faptul că astfel de sportivi vin din urmă și încearcă să obțină rezultate bune la concursurile internaționale însă este păcat că onor federația în loc să profite de efortul lor și al părinților (în primul rând efortul financiar) alege politica struțului. Toată lumea vrea rezultate, suntem ofuscați că sportivi din țări precum Libia, Belgia, Letonia sunt mai bine clasați decât ai noștri însă nimeni nu se întreabă de ce avem doar doi sportivi (în cazul de față) și nu 5-6 ca națiile cu care vrem să ne comparăm… bază de selecție ioc, iar cei care au nebunia să creadă în șansa lor și sunt susținuți de către părinți până la un punct (financiar vorbind) sfârșesc prin a fi dezamăgiți de noi toți și în cel mai bun caz aleg o altă federație (vezi cazul Edit Miklos)…
    Oricum, felicitări Iulia, felicitări Alex și baftă mâine la slalom!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s