Scor drastic ieri la prima coborâre pe noua pistă de Cupă Mondială din staţiunea italiană La Thuile. În vreme ce fosta lideră – Lindsey Vonn – a Cupei Mondiale a estimat greşit riscul pe care a avut voie să şi-l asume, noua lideră – Lara Gut – a reuşit o cursă de geniu şi şi-a şocat adversarele cu timpul de 1’35”57, mai bun cu peste o secundă decât cei ai adversarelor. Atât Cornelia Hütter (+1”02), cât şi Nadia Fanchini (+1”03) avuseseră evoluţii foarte puternice. Lara le-a spulberat, deşi nu pornise sub cele mai bune auspicii.
Edit Miklos
Italienii au scos în faţa lumii una dintre cele mai dificile piste pe care le au, mitica Tre Franco Berthod, cum îi zic chiar ei. Un zid foarte abrupt, cu înclinaţii de până la 76%, un plat adevărat pentru probat calitătile de alunecare şi multe viraje „bolnave”, după descrierea entuziasmată a Tinei Weirather, alcătuiesc împreună o pârtie ce face să tresalte inimile vitezistelor.
La Thuile sună franţezeşte fiindcă pe valea Aostei, acolo unde se află, locuieşte o comunitate franceză serioasă. Deloc de mirare după ce privim harta. Zona este o bucăţică de Italie dintr-un intrând în coasta Franţei, la subsuoara Mont Blancului. De partea cealaltă a masivului regăsim Chamonix-ul, unde s-au aflat băieţii pentru cursele lor de viteză. În Franţa s-a schiat sub nori întunecaţi. Greu de crezut că până la soarele de ieri din La Thuile n-au fost decât 24 de km în linie directă.
Indiferent de vreme, pârtia italiană este tot timpul şi aproape în întregime scufundată în umbră. Numai bună pentru nebunii schioristice. Sincer, dacă v-aş cere să o numiţi pe cea mai nebună dintre schioarele prezentului, n-ar câştiga Lara Gut? Deci nu e de mirare că la debutul pistei în Circul Alb a învins ea.
Noutatea s-a reflectat cu claritate în întârzierile acumulate de schioare. Am văzut multă tatonare, experimente cu trase mai mult sau mai puţin reuşite, reţinere şi îndoială.
O italiancă a atacat prima traseul cu adevărat. I-a fost mai uşor, căci gazdele profită de fiecare dată de cursele organizate pe zăpada de acasă şi exersează câteva manşe pe pista de concurs înaintea zilelor cu antrenamente oficiale. Elena Curtoni (locul 7 / +1”91), le-a lăsat pe cele trei adversare care schiaseră deja la peste două secunde în urmă, deşi a tras o spaimă mare spre finalul părţii tehnice. Suprafaţa denivelată i-a bruscat schiurile la mutarea centrului de greutate de pe un picior pe celălalt, iniţiind o piruetă foarte periculoasă la peste 100 de km/h. Spaima n-a oprit-o să atace din nou după redresare.
Edit Miklos (13 / 2”72) a deschis a doua grupă valorică. Schiază bine Edit anul acesta. A dobândit o constanţă în urma căreia un loc 13 apare în palmaresul sezonului drept mediocru. Edit ar concura la titlul Miss Nebunie cu şanse mari s-o ia pe Lara. N-a avut reţineri decât după ce s-au înmulţit dezechilibrările generate de riscurile asumate. Cele câteva secunde în care a fost pasageră pe schiuri s-au nimerit chiar la aplatizarea pantei. Şi-a dublat întârzierea faţă de italiancă, şi dublă a rămas deşi a reînceput să atace (şi să se dezechilibreze) când traseul s-a sălbăticit din nou.
Elena Curtoni a fost detronată înaintea grupei de elită. Coechipiera ei, Nadia Fanchini, a profitat de toată viteza pe care a putut-o aduna de pe pantele traseului. Cu lecţia bine învăţată, italianca a pus o bornă foarte îndepărtată ca reper de întrecut.
Laurenne Ross (5 / +1”29) n-a început bine. A schiat pe o linie pe care o putem eticheta „a americancelor” – doar ele au încercat-o – ce s-a dovedit lentă. De la intrarea în plat a început recuperarea. Nereuşită integral, după cum se vede.
Cornelia Hütter a deschis grupa de elită. Cu o cursă armonioasă şi sigură, schiind mult în poziţie ghemuită, fără nici o ezitare, a întrecut-o pe Nadia cu o sutime, deşi la toţi intermediarii fusese cu măcar câteva în urmă.
„M-am uitat la cursa lui Fanchini şi m-a uimit cum a dat drumul schiurilor. Aşa că m-am bucurat să văd verde la final. În timpul cursei am fost convinsă că acord prea multă atenţie liniei. Se poate ataca serios dacă nu te laşi impresionată de înclinaţie. Pare mai greu decât este. Nici uşor nu este. Trebuie să apeşi şi să mergi tot timpul la limită. Trecerile de la abrupt la plat sunt spinoase. Lara ne-a arătat cât potenţial există în pasajele de sus. Trebuie să recunosc, avantajul ei e şocant.”
Larisa Yurkiw (9 / +2”01) ar fi putut profita de abandonul lui Lindsey să o pună sub presiune în următoarele curse. Canadianca era pe locul 2 în clasamentul disciplinei. Un viraj larg şi o dezechilibrare uşoară, dar pe plat, şi prin urmare costisitoare, i-a nimicit ambiţiile.
Apoi a schiat Lara şi a nimicit ambiţiile tuturor. Rareori se vede o potrivire atâta de perfectă între sportiv, pistă şi traseu. Lara a pornit cu prea mult avânt, fiind cât pe ce să intre în poarta de după intrarea în pădure. Dar de acolo mai departe i-a ieşit tot ce şi-a dorit. Linie strânsă, poziţie extrem de compactă pe schiuri, din care aproape că n-a mai vrut să iasă după greşeală, evoluţie ca de manual.
Întrebată ce a făcut-o aşa de bună, Lara a spus că obişnuinţa ei pe care în general trebuie s-o corecteze: derapajul controlat. Dar nu, exact opusul a fost deosebirea faţă de cursele în care pierde mult timp: a driftat foarte puţin. În majoritatea virajelor schiurile au căutat arcele de înaintarea pe o traiectorie de acceleraţie. „Ce am făcut sus, nu era în plan. Aproape am ieşit de pe traseu. Au fost nişte denivelări şi am intrat greşit la o poartă. Dar sunt mulţumită că am luptat până la capăt. După o săptămână cu gripă, n-a fost uşor.”
După ea, diferenţele de abordare au devenit şi mai vizibile. Viktoria Rebensburg(8 / +1”93) a intrat zburând în pădure şi a continuat fără acurateţe. Tina Weirather (6 / +1”43) s-a ridicat în picioare mai mult decât Lara, a nimerit şi multe denivelări, şi nici n-a pus destulă presiune pe schiuri. Fabienne Suter (4 / +1”17) a pornit mai bine decât Lara, dar apoi a pierdut timp continuu, taxă pentru compromisul ridicării în picioare în viraje.
Şi iată-ne ajunşi la Lindsey. De când am văzut ce tare a început să le scuture pârtia pe fetele dinaintea ei am ştiut că asta o va incomoda pe Lindsey. Un singur antrenament reuşit nu e suficient pentru crearea unei intimităţi cu o pistă nouă şi dificilă. S-a văzut de la început că nu e sigură de graniţa dincolo de care riscul dă amenzi. A tăiat de câteva ori ritmul în virajele luate prea sălbatic şi a pendulat tot timpul între prea mult şi prea puţin. În ultimul viraj dificil dinaintea platului a fost de partea lui prea mult. S-a înclinat enorm. Viteza ar fi ajutat-o să se ridice fără să piardă mult timp. Dar presiunea era pe schiul de la interior. A permis celuilalt să-i joace violent pe denivelări. I-a sărit şi cursa s-a terminat cu Lindsey alunecând pe şold afară din traseu.
De la schiul pierdut, Lindsey a pornit o melodramă bună pentru telenovelele sud-americane, furându-i scena Larei Gut, care ar fi meritat cu prisosinţă rolul principal. Ratarea celor 100 de puncte combinată cu victoria elveţiencei i-a oferit învingătoarei şi tricoul de lideră a clasamentului general. Asta a supărat-o rău pe Lindsey. „M-am înclinat puţin mai tare şi schiul mi-a sărit pur şi simplu din picior”, s-a plâns americanca tuturor. „Sunt foarte supărată. Aşa ceva nu ar trebui să se întâmple. Dar e a doua oară când mi se întâmplă în acest sezon (a păţit la fel în Aspen, la uriaş). Nu ştiu ce aş putea să fac, legătura e setată la limită.”
A insistat mai departe că ea n-a greşit. Schiul sărit n-a rămas întreg, ci s-a curbat ca tălpicii saniei. Seara Lindsey a luat un baros, şi a sfărâmat legătura cu el, postând filmuleţul distrugerii pe facebook. Că i-a atras cineva atenţia, sau şi-a dat seama singură că este o acţiune ofensivă şi ofensatoare la adresa producătorului care i-a oferit materialul cu care a obţinut un număr record de succese, nu ştim. După câteva minute filmul a dispărut, mai târziu fiind înlocuit de o postare smerită.
Şeful Head s-a arătat înţelegător, comparând acţiunea americancei cu distrugerea la nervi a rachetei de către tenismeni. Diferenţa este că tenismenii reacţionează în toiul întrecerii. Lindsey a avut timp să se răcorească. Acţiunea ei a fost clar premeditată. Dacă n-ar fi fost urmată de scuze repetate şi căinţă publică, aş fi tunat mai zdravăn. Aşa trebuie să accept că după nerozia dovedită şi-a exprimat graţios regretele.
Întorcându-ne la întâmplarea de pe pistă, nimeni n-a împărtăşit punctul de vedere al americancei. Toată lumea a văzut pierderea schiului ca urmare a unei erori de schior. Cei de la Head consideră că au salvat-o de la o nouă accidentare şi au probabil dreptate. Lara Gut, care schiind pe aceeaşi marcă ar pierde şi ea schiul într-o situaţie similară, a fost de acord cu ei. „Cred că siguranţa noastră este importantă. Sigur că poţi seta legătura pentru 200 de kg. Dar atunci schiul nu-ţi va sări nici când cazi, şi atunci te alegi cu o ruptură de ligamente.”
Victoria ce a propulsat-o pe Lara din nou în cursa pentru marele glob este a şasea a sezonului, a doua la coborâre.
Corect .
Mi-a placut Lara si Edit viteaza tare .
Lindsay are pe creier a coin with :”if you ain’t the first you’re the last”
..o sa- i treaca …piticii 😉
Xo,j.