Nadia Fanchini victorie după 7 ani, Lindsey Vonn doboară două recorduri dintr-un singur glob

Pe când era ea tânără, Nadia Fanchini ne uimea într-o însorită zi canadiană. Nu ne-am întrebat chiar cine mai e şi Nadia asta, căci ne atrăsese atenţia cu câteva podiumuri la coborâre, dar la super-G nu avea nimic-nimic şi atunci desigur că ne-am mirat când l-a câştigat pe cel din Lake Louise. Era decembrie 2008 şi incepea cel mai bun sezon al ei. O accidentare (ligamente încrucişate rupte) şi o revenire lungă-lungă mai târziu, iată-ne salutându-i a doua victorie a carierei. Pe o vreme rea, deloc potrivită pentru o cursă de viteză, Nadia Fanchini s-a dovedit cea mai curajoasă şi a câştigat a doua coborâre din La Thuile, cu timpul de 1’24”80. Lindsey Vonn (+0”14) şi-a spălat păcatele zilei precedente cu o cursă foarte bună, cucerind astfel şi globul de cristal al disciplinei. Daniela Merighetti (+0”72) a completat podiumul.

© Alain Grosclaude/Agence Zoom/Getty Images Europe

A nins în La Thuile. Ningea de fapt şi când s-a dat drumul cursei, cu o întârziere de un sfert de oră şi cu startul mai jos, considerându-se că sus de tot este prea periculos să le dea drumul fetelor pe traseu. Şi chiar dacă până la final ninsoarea a încetat, cerul a rămas mohorât şi a refuzat să lumineze pârtia cu multe denivelări si cu zăpada moale pe margini.

Condiţii dificile prin urmare şi atunci bineînţeles că a contat avantajul antrenamentelor suplimentare pe pârtia grea (e neagră) şi necunoscută. După 9 concurente clasamentul arăta o cvintuplă şefie italiană. Gazdele au avut într-adevăr şi norocul numerelor mici de start.

Francesca Marsaglia (7 / +1”45) a deschis întrecerea cu ceea ce a părut o cursă de siguranţă. Vizibil mai lentă, Francesca a ales şi linii mai largi în viraje decâ o făcuseră premiantele cu o zi în urmă. Aveam să vedem însă că vitezele nu s-au putut compara. Pista de pe care se îndepărtase zăpada nouă a frânat schiurile fetelor la a doua coborâre a weekend-ului.

Johanna Schnarf (15 / +2”02) a urmat-o şi s-a arătat şi mai prevăzătoare. Elena Curtoni (9 / +1”71) s-a dezechilibrat în cel mai nepotrivit loc, înainte de plat. A accelerat la intrarea pe al doilea abrupt şi a început să recupereze din întârziere, însă nu pe toată.

Nu s-a luminat brusc după ea. Şi totuşi Daniela Merighetti, schioara care de la precedentul podium (Cortina 2015) s-a tot accidentat – fractura spiralată a fibulei, fractură de mandibulă, tăietură lungă la coapsă făcută de cantul unui schi – nu s-a liniştit. A riscat şi a atacat fără să vadă ce covor i se întinde înainte. Dada a anunţat deja că acesta este ultimul ei sezon, însă poate se răzgândeşte văzând că încă e în stare să urce pe podium.

Trei schioare mai târziu, Nadia Fanchini a riscat la fel de mult, dar a pus şi un pic de strategie în atac, folosindu-se de toate înclinările accentuate pentru a genera viteză. A adăugat la acestea virajele foarte înclinate, poziţia foarte adunată când a fost nevoie de alunecare şi trasul cu mâinile permanent spre înainte. După şase podiumuri la coborâre, italianca a urcat în sfârşit pe cea mai înaltă treaptă.

Am aflat cu această ocazie de ce e ignorată de reporteri la interviurile de după succese. Nadia nu vorbeşte nici engleză, nici germană. A venit la conferinţa de presă cu translatorul după ea şi ne-a transmis că o victorie în faţa lui Lindsey e de vis şi că nu şi-a putut crede ochilor când în timpul cursei americancei cronometrele au arătat doar roşu, roşu, roşu. Fiindcă „Lindsey este cea mai puternică schioară din toate timpurile.”

Rezultatul bun al italiencelor  – patru schioare între primele 10 – a fost completat şi cu un record. De când există Cupa Mondială o singură dată mai terminaseră două italience pe un podium de coborâre. În 2002, în Cortina d’Ampezzo (tot zăpada de-acasă, draga de ea), Daniela Ceccarelli şi Isolde Kostner stătuseră de-a dreapta şi de-a stânga învingătoarei. Cu o victorie şi un loc 3 performanţa Nadiei şi a Dadei trece pe primul loc în arhivele schiului italian.

Lizz Görgl, ca sărbătorită a zilei – a împlinit 35 de ani!!! – şi-a dorit desigur să fie cea mai bună austriacă a zilei. Totuşi nu doar pe locul 13 (+1”82). Câteva contrări pe abruptul de început i-au agăţat de coadă o întârziere căreia nu i-a mai adăugat mult, dar care s-a ţinut ca scaiul de ea.

Trei schioare după Laurenne Ross (5 / +1”02), care a făcut din nou o cursă solidă, în nota ultimelor rezultate, i-a venit rândul lui Edit Miklos (7 / +1”59). Deja calificată pentru finalele din St. Moritz, Edit a mers mult mai reţinut decât vineri, mai ales imediat după locul în care pierduse Lindsey schiul, dar şi în virajele de pe al doilea abrupt. Locul 5 când grupa de elită nu schiase încă, nu avea cum s-o mulţumească. A clătinat din cap şi abia la final avea să se reînsenineze pentru un nou rezultat de top 10.

Lara Gut (11 / +1”78) a deschis balul favoritelor. Dar vai, Lara! Ce-i cu toate derapajele din viraje? „N-am schiat bine şi n-am stat bine pe schiuri.” Nici un arc nu i-au desenat schiurile. Doar linii drepte intercalate cu derapări ce au nivelat traseul pentru Lindsey Vonn.

Americanca a început excepţional. A uitat de noaptea nedormită şi dojenile primite din toate părţile pentru lipsa de sportivitate dovedită cu o zi înainte. Dar n-a uitat de supărare. A pus-o toată în tancul cu combustibil, pentru un elan suplimentar. Lipsită de perechea de schiuri ce-i adusese grosul victoriilor în acest sezon, distrusă la căzătura de vineri, Lindsey n-a ales una la fel de rapidă. Pe plat a pierdut teren faţă de Nadia şi n-a recuperat decât o parte până la final.

Pentru primul glob de anul acesta i-a ajuns şi locul 2. Cum sezonul nu mai are în program decât coborârea de la finale, avansul de peste o sută de puncte asupra Larisei Yurkiw (4 / +0”93) – a mers bine, dar a lăsat spaţii până la porţi în viraje – nu mai poate fi anulat.

Cu al optulea glob la coborâre şi al 20-lea al carierei, Lindsey a depăşit-o pe Annemarie Moser-Pröll la titlurile disciplinei şi l-a întrecut pe însuşi Ingemar Stenmark la total, ocazie cu care a publicat şi o postare pe facebook, deşi de obicei preferă să nu se laude singură. În condica palmaresului, locul 2 a dus numărul podiumurilor de Cupă Mondială la rotundul (matematic e mai mult cub) număr 125!

1. Lindsey Vonn (SUA) 20 2016
2. Ingemar Stenmark (SWE) 19 1984
3. Annemarie Moser-Pröll (AUT) 16 1979
4. Vreni Schneider (SUI) 14 1995
4. Hermann Maier (AUT) 14 2004
6. Pirmin Zurbriggen (SUI) 13 1990
7. Katja Seizinger (GER) 11 1998
7. Aksel Lund Svindal (NOR) 11 2014
7. Marc Girardelli (LUX) 11 1995

„Mi-a lipsit încrederea la start”, a povestit ea la interviuri. „Am dat totul, dar curba de ieri mi-a creat din nou probleme şi iar m-am înclinat prea mult în ea.” A continuat apoi cu scuzele faţă de fani şi faţă de Head pentru filmul cu Lindsey-distrugătoarea-cu-barosul. „Sunt dezamăgită de rezultatul de ieri, dar şi de cum m-am purtat după aceea.”

Cu excepţia Larisei, favoritele s-au împiedicat. Tina Weirather n-a dat deloc drumul schiurilor şi a schiat de parcă a avut teren minat în faţă terminând în afara primelor 30! Locul 35 şi o întârziere de +3”66 pentru schioara din Lichtenstein. Cornelia Hütter (18 / +2”45) a mers şi ea defensiv. Fabienne Suter (6 / +1”41) a lăsat schiurile să meargă, dar nu a atacat activ. Viktoria Rebensbug (10 / +1”77) a pornit bine, dar riscul enorm a pedepsit-o când înainte de plat a tras-o mult în afara liniei ideale.

Pentru încheiere am păstrat două performanţe deosebite. Ester Ledecka (23 / +2”97), fata din Cehia care este lideră curentă a clasamentului de Cupă Mondială la snowboard, şi campioană mondială en-titre la acelaşi sport, continuă ascensiunea şi la schi alpin. Din echipa de viteză a Franţei, rămasă după retragerile de la finalul sezonului trecut fără numele grele, cea mai rapidă s-a dovedit tehniciana Tessa Worley (16 / +2”08). E cel mai bun rezultat la coborâre pentru multipla campioană la slalom uriaş.

Clasamentul final al etapei