Pe când era ea tânără, Nadia Fanchini ne uimea într-o însorită zi canadiană. Nu ne-am întrebat chiar cine mai e şi Nadia asta, căci ne atrăsese atenţia cu câteva podiumuri la coborâre, dar la super-G nu avea nimic-nimic şi atunci desigur că ne-am mirat când l-a câştigat pe cel din Lake Louise. Era decembrie 2008 şi incepea cel mai bun sezon al ei. O accidentare (ligamente încrucişate rupte) şi o revenire lungă-lungă mai târziu, iată-ne salutându-i a doua victorie a carierei. Pe o vreme rea, deloc potrivită pentru o cursă de viteză, Nadia Fanchini s-a dovedit cea mai curajoasă şi a câştigat a doua coborâre din La Thuile, cu timpul de 1’24”80. Lindsey Vonn (+0”14) şi-a spălat păcatele zilei precedente cu o cursă foarte bună, cucerind astfel şi globul de cristal al disciplinei. Daniela Merighetti (+0”72) a completat podiumul.
© Alain Grosclaude/Agence Zoom/Getty Images Europe
A nins în La Thuile. Ningea de fapt şi când s-a dat drumul cursei, cu o întârziere de un sfert de oră şi cu startul mai jos, considerându-se că sus de tot este prea periculos să le dea drumul fetelor pe traseu. Şi chiar dacă până la final ninsoarea a încetat, cerul a rămas mohorât şi a refuzat să lumineze pârtia cu multe denivelări si cu zăpada moale pe margini.
Condiţii dificile prin urmare şi atunci bineînţeles că a contat avantajul antrenamentelor suplimentare pe pârtia grea (e neagră) şi necunoscută. După 9 concurente clasamentul arăta o cvintuplă şefie italiană. Gazdele au avut într-adevăr şi norocul numerelor mici de start.
Francesca Marsaglia (7 / +1”45) a deschis întrecerea cu ceea ce a părut o cursă de siguranţă. Vizibil mai lentă, Francesca a ales şi linii mai largi în viraje decâ o făcuseră premiantele cu o zi în urmă. Aveam să vedem însă că vitezele nu s-au putut compara. Pista de pe care se îndepărtase zăpada nouă a frânat schiurile fetelor la a doua coborâre a weekend-ului.
Johanna Schnarf (15 / +2”02) a urmat-o şi s-a arătat şi mai prevăzătoare. Elena Curtoni (9 / +1”71) s-a dezechilibrat în cel mai nepotrivit loc, înainte de plat. A accelerat la intrarea pe al doilea abrupt şi a început să recupereze din întârziere, însă nu pe toată.
Nu s-a luminat brusc după ea. Şi totuşi Daniela Merighetti, schioara care de la precedentul podium (Cortina 2015) s-a tot accidentat – fractura spiralată a fibulei, fractură de mandibulă, tăietură lungă la coapsă făcută de cantul unui schi – nu s-a liniştit. A riscat şi a atacat fără să vadă ce covor i se întinde înainte. Dada a anunţat deja că acesta este ultimul ei sezon, însă poate se răzgândeşte văzând că încă e în stare să urce pe podium.
Trei schioare mai târziu, Nadia Fanchini a riscat la fel de mult, dar a pus şi un pic de strategie în atac, folosindu-se de toate înclinările accentuate pentru a genera viteză. A adăugat la acestea virajele foarte înclinate, poziţia foarte adunată când a fost nevoie de alunecare şi trasul cu mâinile permanent spre înainte. După şase podiumuri la coborâre, italianca a urcat în sfârşit pe cea mai înaltă treaptă.
Am aflat cu această ocazie de ce e ignorată de reporteri la interviurile de după succese. Nadia nu vorbeşte nici engleză, nici germană. A venit la conferinţa de presă cu translatorul după ea şi ne-a transmis că o victorie în faţa lui Lindsey e de vis şi că nu şi-a putut crede ochilor când în timpul cursei americancei cronometrele au arătat doar roşu, roşu, roşu. Fiindcă „Lindsey este cea mai puternică schioară din toate timpurile.”
Rezultatul bun al italiencelor – patru schioare între primele 10 – a fost completat şi cu un record. De când există Cupa Mondială o singură dată mai terminaseră două italience pe un podium de coborâre. În 2002, în Cortina d’Ampezzo (tot zăpada de-acasă, draga de ea), Daniela Ceccarelli şi Isolde Kostner stătuseră de-a dreapta şi de-a stânga învingătoarei. Cu o victorie şi un loc 3 performanţa Nadiei şi a Dadei trece pe primul loc în arhivele schiului italian.
Lizz Görgl, ca sărbătorită a zilei – a împlinit 35 de ani!!! – şi-a dorit desigur să fie cea mai bună austriacă a zilei. Totuşi nu doar pe locul 13 (+1”82). Câteva contrări pe abruptul de început i-au agăţat de coadă o întârziere căreia nu i-a mai adăugat mult, dar care s-a ţinut ca scaiul de ea.
Trei schioare după Laurenne Ross (5 / +1”02), care a făcut din nou o cursă solidă, în nota ultimelor rezultate, i-a venit rândul lui Edit Miklos (7 / +1”59). Deja calificată pentru finalele din St. Moritz, Edit a mers mult mai reţinut decât vineri, mai ales imediat după locul în care pierduse Lindsey schiul, dar şi în virajele de pe al doilea abrupt. Locul 5 când grupa de elită nu schiase încă, nu avea cum s-o mulţumească. A clătinat din cap şi abia la final avea să se reînsenineze pentru un nou rezultat de top 10.
Lara Gut (11 / +1”78) a deschis balul favoritelor. Dar vai, Lara! Ce-i cu toate derapajele din viraje? „N-am schiat bine şi n-am stat bine pe schiuri.” Nici un arc nu i-au desenat schiurile. Doar linii drepte intercalate cu derapări ce au nivelat traseul pentru Lindsey Vonn.
Americanca a început excepţional. A uitat de noaptea nedormită şi dojenile primite din toate părţile pentru lipsa de sportivitate dovedită cu o zi înainte. Dar n-a uitat de supărare. A pus-o toată în tancul cu combustibil, pentru un elan suplimentar. Lipsită de perechea de schiuri ce-i adusese grosul victoriilor în acest sezon, distrusă la căzătura de vineri, Lindsey n-a ales una la fel de rapidă. Pe plat a pierdut teren faţă de Nadia şi n-a recuperat decât o parte până la final.
Pentru primul glob de anul acesta i-a ajuns şi locul 2. Cum sezonul nu mai are în program decât coborârea de la finale, avansul de peste o sută de puncte asupra Larisei Yurkiw (4 / +0”93) – a mers bine, dar a lăsat spaţii până la porţi în viraje – nu mai poate fi anulat.
Cu al optulea glob la coborâre şi al 20-lea al carierei, Lindsey a depăşit-o pe Annemarie Moser-Pröll la titlurile disciplinei şi l-a întrecut pe însuşi Ingemar Stenmark la total, ocazie cu care a publicat şi o postare pe facebook, deşi de obicei preferă să nu se laude singură. În condica palmaresului, locul 2 a dus numărul podiumurilor de Cupă Mondială la rotundul (matematic e mai mult cub) număr 125!
| 1. | Lindsey Vonn (SUA) | 20 | 2016 |
| 2. | Ingemar Stenmark (SWE) | 19 | 1984 |
| 3. | Annemarie Moser-Pröll (AUT) | 16 | 1979 |
| 4. | Vreni Schneider (SUI) | 14 | 1995 |
| 4. | Hermann Maier (AUT) | 14 | 2004 |
| 6. | Pirmin Zurbriggen (SUI) | 13 | 1990 |
| 7. | Katja Seizinger (GER) | 11 | 1998 |
| 7. | Aksel Lund Svindal (NOR) | 11 | 2014 |
| 7. | Marc Girardelli (LUX) | 11 | 1995 |
„Mi-a lipsit încrederea la start”, a povestit ea la interviuri. „Am dat totul, dar curba de ieri mi-a creat din nou probleme şi iar m-am înclinat prea mult în ea.” A continuat apoi cu scuzele faţă de fani şi faţă de Head pentru filmul cu Lindsey-distrugătoarea-cu-barosul. „Sunt dezamăgită de rezultatul de ieri, dar şi de cum m-am purtat după aceea.”
Cu excepţia Larisei, favoritele s-au împiedicat. Tina Weirather n-a dat deloc drumul schiurilor şi a schiat de parcă a avut teren minat în faţă terminând în afara primelor 30! Locul 35 şi o întârziere de +3”66 pentru schioara din Lichtenstein. Cornelia Hütter (18 / +2”45) a mers şi ea defensiv. Fabienne Suter (6 / +1”41) a lăsat schiurile să meargă, dar nu a atacat activ. Viktoria Rebensbug (10 / +1”77) a pornit bine, dar riscul enorm a pedepsit-o când înainte de plat a tras-o mult în afara liniei ideale.
Pentru încheiere am păstrat două performanţe deosebite. Ester Ledecka (23 / +2”97), fata din Cehia care este lideră curentă a clasamentului de Cupă Mondială la snowboard, şi campioană mondială en-titre la acelaşi sport, continuă ascensiunea şi la schi alpin. Din echipa de viteză a Franţei, rămasă după retragerile de la finalul sezonului trecut fără numele grele, cea mai rapidă s-a dovedit tehniciana Tessa Worley (16 / +2”08). E cel mai bun rezultat la coborâre pentru multipla campioană la slalom uriaş.
Schi alpin. Deocamdata. 