După ce a prins gustul victoriilor, schiorul francez Alexis Pinturault (1’52”18) a pornit la atacat recorduri. Cu al patrulea succes consecutiv la slalom uriaş Pintu l-a egalat pe deţinătorul recordului francez, Jean-Claude Killy. Philipp Schörghofer (+0”47) a revenit pe podium după mai bine de patru ani, sub privirile lui Matthäus, fecioraşul de numai şase luni al specialistului austriac de slalom uriaş, adus de mamă pentru prima dată la o cursă de schi. Urcând pe ultima treaptă a podiumului, Marcel Hirscher (+0”69) a mai câştigat un pic de teren faţă de Henrik Kristoffersen (4 / +1”12) în cursa pentru marele glob de cristal, dar a pierdut o treime din avansul în clasamentul disciplinei în faţa lui Pintu.
.jpg)
Agence Zoom / Stanko Gruden
În Kranjska Gora a nins aproape un metru de la începutul săptămânii. Joi seara mai ningea, urmând să se oprească în timpul nopţii. Dimineaţa s-a constatat că mai ales în partea superioară a traseului zăpada era prea moale şi periculoasă. Aşa că startul slalomului uriaş preluat de staţiunea slovenă în locul Garmisch-ului (cursă anulată din pricina pistei deteriorate de căldură) a fost coborât. „A fost o decizie bună. Era periculos şi scutura rău în partea de sus”, avea să spună la pauză liderul francez.
Kranjska Gora, alături de Alta Badia şi Hinterstoder se laudă cu una dintre cele mai lungi pârtii de uriaş din calendar. Mutarea startului i-a retezat aproape 20 de secunde. Prin urmare nu lungimea a fost principala provocare pentru schiori, ci suprafaţa eterogenă. Un petec de gheaţă ici, altul cu zăpadă cu priză colo, urmate de o afundare într-unul cu zăpadă moale, şi tot aşa până la sosire.
Din punctul de vedere al vremii, nu putea fi aleasă o zi mai bună pentru făcut reclamă schiului. Dar odată cu soarele a revenit şi coşmarul organizatorilor din această iarnă: căldura. Aşa că s-a trecut la prepararea saramurii. Când se împrăştie sare pe traseele de schi şi apoi se toarnă apă peste, reacţia nu este imediată. Sau mai bine zis nu se petrece chiar la suprafaţă. Rămâne un strat superficial de zăpadă mişcătoare deasupra betonului întărit cu sare.
Rolul de plug pe această suprafaţă ar putea fi un motiv pentru care Marcel Hirscher (locul 7 la pauză / +0”82) n-a mers bine în prima manşă. Sau o alegere nefericită a set-up-ului pentru suprafaţa eterogenă. Sau presiunea din ce în ce mai mare, datorată luptei pentru globul mare. Căci spunea austriacul înainte de cursa slovenă: „deşi am câştigat trofeul în ultimii patru ani, în fiecare an situaţia este nouă şi reprezintă o provocare uriaşă, care îmi consumă şi mie toate resurele, dar şi celor din anturaj, şi celor care-mi sunt cel mai aproape. Suntem acum în faza cea mai tensionată, adică în faza în care este într-adevăr ceva în joc.”
Este greu de estimat din afară ce anume l-a făcut pe Marcel Hirscher atât de dezordonat şi inexact în prima manşă. N-a avut pic de ritm şi asta a simţit şi el. „Pur şi simplu nu mi-au înaintat schiurile. N-a fost deloc plăcut.”
Thomas Fanara (4 / +0”69) s-a priceput mai bine la vrăjit zăpada. A schiat mai puţin agresiv decât Marcel şi deşi la început a pierdut 4 zecimi, lăsatul schiurilor libere şi plusul de lejeritate l-au scos în faţa austriacului. Totuşi nu-i lipsiseră erorile. Şi dacă Henrik Kristoffersen (6 / +0”80) l-a iertat când a schiat uşurel şi mângâietor, acordând prea multă atenţie liniei pentru a fi şi rapid, amicul Alexis Pinturault (1 / 54”52) l-a pus la locul lui pe Thomas.
Pintu a avut soluţii pentru tot. Şi-a întrecut coechipierul încă de pe prima treime şi a rămas perfect în reacţii inclusiv atunci când pista a vrut să-l azvârle afară. „Stăpân absolut? Nu cred. Iar manşa a doua nu va fi uşoară, căci pista riscă să se deterioreze. Va fi o luptă până la capăt,” nu s-a culcat pe lauri francezul.
Victor Muffat-Jeandet (5 / +0”76) a pierdut şi el întrecerea cu mai titratul său coleg tot pe prima treime. N-a dat drumul schiurilor de la bun început. Apoi Mathieu Faivre (7 / +0”82) s-a învârtit prea mult în pasajul median. Exact acolo a accelerat frumos Felix Neureuther (3 / +0”51). De nu s-ar fi sprijinit atât de puternic pe schiul din vale pe abrupturi, timpul i-ar fi fost şi mai aproape de al lui Pintu.
După ce Leif Kristian Haugen (9 / +0”88) a schiat armonios pe primele două treimi, dar un pic prea controlat pe ultima, am crezut că gata, de-acum se va linişti cursa, căci pista avea şanţuri deja. Nu-l luasem în calcul pe Philipp Schörghoffer (2 / +0”34). Austriacului care caută de multă vreme să urce înapoi unde rămăsese înainte de schimbarea razei de întoarcere a schiurilor (petrecută în vara lui 2012) i-a ieşit tot ce şi-a dorit. A rămas activ de sus până jos şi a schiat aproape de porţi, locul secund subliniind doar valoarea demonstrată în cursă. „Am fost aproape de un astfel de rezultat în ultima vreme, iar acum în sfârşit am făcut o manşă bună”, a răsuflat el uşurat la finalul primei manşe, dând totodată şi un verdict asupra stării pistei: „Jos e perfectă, sus începe să se spargă.”
Pătrunderea între cei 30 de calificaţi a doi băieţi cu numere mari de start – David Chodounsky (58) şi Eemeli Pirinen (46) – a lăsat impresia că pista a ţinut totuşi până la capăt. Dar nu, cei doi doar au ştiut mai bine cum să treacă de gropi. ” Pe abrupt a fost super, în schimb pe plat a fost brutal. Am avut o groapă din care n-am mai ştiut cum să ies. Fusesem înştiinţat prin radio de ea, dar nu mi-am imaginat că poate fi atât de adâncă”, a ilustrat situaţia Manuel Feller (14 / +1”43) cu douăzeci de schiori înainte ca finlandezul să plece pe traseu!
***
Şi a venit manşa a doua. Un pic ca prima: soare strălucitor, traseu ciuntit, şi un pic altfel: o suprafaţă solidă, ce a rezistat până la Pintu şi pe care s-a putut ataca cu mult avânt. Iar primul care a lăsat prudenţa deoparte s-a dovedit, cum altfel, tot un francez. Cyprien Richard (9 / +2”08), Priou pentru prieteni, are 37 de ani. Putem bănui că nu va mai concura mult timp. Dar pe acest scurt interval ce i-a rămas din carieră, Priou a decis că trebuie să mai încerce măcar o dată să termine printre cei mai buni colegi ai săi. Agresiv cum n-a mai fost demult, francezul a forţat rezultatul bun, iar al cincilea timp al manşei l-a răsplătit cu un salt de 15 locuri în clasament.
A rămas la panoul de onoare timp de 10 adversari. Doar 10, fiindcă atunci i-a venit rândul lui Manuel Feller (6 / +1”58), austriacul al cărui program e de fiecare dată nesăbuinţa. Manuel e bun şi la slalom, dar acolo când face o eroare distanţa scurtă dintre porţi îi tot dă peste schiuri, încetinindu-l. La uriaş în schimb are timp de redresare. Numai că de data aceasta n-a fost nevoie. Poate pentru prima dată de când schiază în Cupa Mondială i-a ieşit o manşă fără greşeală. A pornit la atac pe varianta totul sau nimic şi odată cu avansarea în cursă a intrat tot mai bine şi în ritm. Lejeritatea a ajuns la zenit pe abruptul final, unde a aproape a zburat pe deasupra urmelor. Nimeni nu s-a mai lăudat cu aşa rachete la final. Per total doar premianţii aveau să-i depăşească timpul manşei.
Până la Leif Kristian Haugen (7 / +1”59), nimeni nu avea să-i conteste supremaţia. Norvegianul l-a ameninţat serios, păstrând constant avantajul de jumătate de secundă la toţi intermediarii. Dar minunile austriacului de pe bucata finală nu i-au reuşit, iar cronometrul a fost crud, arătând o amărâtă de sutime întârziere.
Sus mai erau 8 schiori şi primul dintre ei era Marcel Hirscher. Consemnul austriac al zilei a fost se pare „întrece-l pe colegul tău”. Manuel nu i-a luat-o în nume de rău, căci avea destule motive de bucurie de la dorinţele tocmai împlinite. „În sfârşit am schiat în manşa a doua fără greşeală! De multe ori i-am zis lui Marcel că mi-ar plăcea să aştept alături de el la panou şi astăzi în sfârşit s-a întâmplat.”
Marcel, agasat că o parte dintre cei care i-au comentat întârzierea i-au pus la îndoială priceperea în ale schiatului, a atacat. Superb a fost. Prea riscant? Termen inexistent de data aceasta pentru maşina precisă de schi numită Marcel. A întins coarda până la câteva dezechilibrări serioase pe panta finală, predându-i tânărului Manuel o lecţie de măiestrie pe care acesta nu se poate să n-o fi apreciat. „După cum se vede, n-am uitat să schiez”, le-a aruncat el o săgeată verbală tuturor Tomilor necredincioşi de după prima manşă.
La pauză fusese întrebat dacă mai poate ajunge pe podium, aşa cum de altfel o făcuse în ambele curse din Hinterstoder. „Nu. Nicidecum”, a sunat categoric prima reacţie. Apoi a nuanţat. „Adică, orice este posibil, dar dacă Philipp, Felix şi Alexis nu ies de pe traseu sau nu fac o greşeală mare, nu am unde să recuperez 8 zecimi pe traseul scurtat şi relativ uşor.” A avut dreptate. Felix avea să-i facă un favor, derapând şi apoi căzând în încercarea de redresare. Ar fi terminat înaintea prietenului de la sud de graniţă. Ultimul intermediar îi fusese pe verde, iar finalul a fost bucata pe care mai toată lumea a recuperat timp faţă de austriac.
Înaintea lui Felix apucaseră să se împiedice de timpul lui Marcel patru adversari deja. Mathieu Faivre (5 / +1”54) a schiat mai conservator. A greşit mai puţin, dar a şi fost mai lent. Henrik Kristoffersen (4 / +1”12) n-a dat la fel de multă libertate schiurilor ca Marcel. A apăsat mai mult pe ele în viraje şi a rămas în urma celui pe care îşi dorea cu ardoare să-l depăşească. Victor Muffat-Jeandet (8 / +1”78) n-a păcătuit cu lipsa de agresivitate, dar a greşit prea mult. Iar Thomas Fanara (15 / +2”30) a apreciat greşit finalul primei pante. O intrare directă la o poartă i-a tăiat viteza atât de necesară în zona plată ce i-a urmat.
Philipp Schörghofer este un schior sensibil şi instinctiv. Repetarea automatismelor nu-l ajută atâta timp cât nu are el o anumită senzaţie. De aceea a durat mult până să ajungă la prima lui victorie (abia la 27 de ani), iar acum a durat mult obişnuirea cu mişcările cerute de noile schiuri. Sezonul acesta a fost de departe cel mai bun din 2012 încoace. A terminat constant între primii 15, dar o greşeală mare în aproape fiecare manşă l-a împiedicat să urce mai sus de locul 9. Până în Kranjska Gora.
N-a reuşit să dubleze perfecţiunea primei manşe. La o cădere de pantă ce trântise deja alţi schiori a zburat şi el sub linia ideală şi a fost nevoie de o corectură. Dar nu s-a lăsat demoralizat de boacănă şi a luptat până la capăt, reuşind un abrupt mai bun decât al colegului Marcel. Am zis doar că austriecii au avut depăşirea coechipierilor drept consemn. Nu cred că Philipp ştie de ce la această cursă a urcat în sfârşit pe podiumul în urma căruia a alergat patru ani. A avut ca de obicei o greşeală uriaşă, deci face şi altceva prost. Impresia mea este că de obicei nu trage de el cu atacul pâna la ultima poartă. Sau poate termină benzina. Vizibilă este o scădere de ritm. De această dată intensitatea a fost maximă tocmai pe final.
„Greşeala a fost uriaşă, chiar m-am gândit că ce m-a apucat, dar am rămas concentrat. Am ştiut că acum e totul sau nimic. Ba chiar m-am ghemuit în schuss o dată. N-aş fi crezut că poate ajunge pentru locul 2. Îmi imaginam că va fi iar un 9-10. În viaţă nu mi-a căzut nimic în poală. A trebuit să muncesc din greu pentru tot ce am obţinut. Sunt mândru de asta. Am învăţat enorm în cei patru ani. Nu-mi doresc să nu-i fi avut. Dar strict din punct de vedere sportiv ar fi fost mai bine să se fi întâmplat totul altfel. M-am gândit şi să mă dau bătut. Când ai câştigat medalii şi dintr-o dată nu mai funcţionează nimic, nu ai cum să nu te îndoieşti. Pe de altă parte am ştiut tot timpul că sunt un super-schior şi că mai pot. Că am reuşit prima dată şi voi reuşi şi a doua oară. Am crezut în mine şi cei mai importanţi oameni din jur m-au sprijinit.”
Schior specializat doar pe slalom uriaş, Schörgi a avut de umplut o perioadă de pauză neobişnuit de lungă, după ce etapele programate în ianuarie nu s-au putut ţine. Primul uriaş din Slovenia este de fapt înlocuitorul celui anulat în Garmisch. Locul Adelbodenului l-a luat cursa suplimentară din Hinterstoder. Ce face un schior în timpul unui sezon în care are pauză cu lunile? „În ianuarie am introdus un bloc de antrenament fizic de două săptămâni. Trebuie să ai grijă să rămâi în formă, dar nu schiind până la epuizare. Trebuie să nu-ţi pierzi bucuria de a schia şi să rămâi concentrat asupra ţelului. Acum am ajuns în perioada cea mai fierbinte a sezonului. Avem curse în fiecare săptămână, iar eu sunt în formă. Super.”
Pe Matthäus, fecioraşul în vârstă de şase luni l-a adus pentru prima dată la o cursă. De fapt soţia Nina l-a adus. Drumul n-ar fi fost solicitant nici până în Hinterstoder, dar acolo s-au gândit că ar fi fost agitaţie prea mare. „Un omuleţ ca el nu suportă uşor vacarmul. E frumos că prima cursă la care a venit a coincis cu revenirea mea pe podium. Sigur, el nu are cum să-şi dea seama ce s-a întâmplat, dar eu ştiu că a fost aici. Maieul de concurs e deja pe el, am făcut şi poze, şi voi pune şi trofeul la el în cameră.”
Marcel Hirscher s-a plecat cu respect în faţa reuşitei coechipierului său, una poate mai dificil de obţinut decât victoriile repetate. „A trecut patru ani prin iadul schiorilor. Ce se poate spune? Never give up! Nu pot decât să mă bucur din toată inima pentru reuşita lui.”
M-am pus pe aşternut telenovele, dar la start mai aştepta un schior. Alexis Pinturault a găsit din nou perfecţiunea. A trecut toate porţile frumos de tot, inclusiv cele care au cerut amortizări din picioare peste valurile terenului. N-a tăiat ritmul nici o secundă. Singura diferenţa faţă de Hinterstoder a fost că i-a permis lui Marcel să obţină în manşa a doua un timp cu 13 sutimi mai bun, sutimi irosite undeva pe abruptul final.
Victoria francezului a fost atât de convingătoare încât lumea a început să speculeze. E posibil să câştige globul în ultimele două etape? „Dacă merge aşa mai departe atunci îl va câştiga pe merit. Va fi câştigat foarte multe curse, va fi fost clar mai bun decât mine şi nu voi avea de ce să mă ruşinez”, a punctat cu fair-play Marcel. Care a adăugat: „În momentul de faţă Alexis este etalonul. La începutul sezonului am câştigat şi eu multe curse, dar nu în maniera în care o face el. E uimitor!”
Pintu a fost întrebat direct: „Eşti invincibil?” „Nu, nu aş putea spune niciodată că sunt de neînvins. Voi, jurnaliştii aveţi voie să spuneţi asta, dar eu nu am. Ştiu cum merge sportul. Într-o clipă ai urcat pe culmi, în următoarea eşti doborât la pământ. Eu voi munci ca şi până acum. Poate vouă vi se pare că zbor, dar nu este cazul.”
A 15-a victorie din cariera francezului nu a trecut neobservată nici de legenda căreia i-a egalat atât recordul total de victorii, cât şi pe cel de patru succese consecutive la uriaş (obţinute în 1967). Jean-Claude Killy e încântat de Pintu, de rezultatele lui, dar şi de stilul în care arcuieşte schiurile în jurul porţilor. „Pinturault e orbitor. Când meştereşti de fiecare dată un avans de o secundă pe manşă, până şi pe un traseu scurt de doar 50 de secunde, ai dus sportul pe cele mai înalte culmi. Cu atât mai mult când laşi în urmă schiori precum Marcel Hirscher. Pinturault este un sportiv care a atins de-acum cel mai înalt nivel al său şi ăsta e doar începutul. E o realizare, nu un vis, căci trăieşte aceste momente. Nu suntem mulţi cei care am trăit aceste sentimente, această stare de graţie ce nu poate fi descrisă în cuvinte. Ce impresionează la schiul său este această «putere suplă» pe care o degajă. Îmi cântăresc vorbele, dar când mă uit astăzi la Marcel Hirscher văd un schior greoi şi muşchiulos, pe când Alexis Pinturault apare lejer şi puternic. L-am întâlnit o singură dată pe Alexis, dar în ziua aceea am înţeles că îl interesează doar victoria.”
Schi alpin. Deocamdata. 