Veronika Velez-Zuzulova ne-a povestit de câteva ori în această iarnă de noua pasiune a slovacilor: schiul alpin. „Vinovate” sunt ea şi cea căreia îi va preda în curând ştafeta, Petra Vlhova. La prima etapă de Cupă Mondială din Slovacia, spectatorii au creat o atmosferă extraordinară, iar fetele i-au răsplătit pe măsură. Mikaela Shiffrin (58”04) este prea bună ca să se pună cineva cu ea. Dar Vero (+1”67) şi Petra (+1”88) au luptat cu celelalte fete pentru a-i fi alături pe podiumul provizoriu. Tot pe podium, pe treapta a treia la egalitate cu Petra, se mai află şi Wendy Holdener.
AP Photo / Alessandro Trovati
N-a mai bătut vântul de ieri în Jasna, dar a nins. Până cu puţin înainte de cursă chiar cu fulgi mari şi lipicioşi, însă Baba Iarna s-a îndurat de fete si a înlocuit fulgii atraşi de lentilele ochelarilor cu unii mici, mai rari sau mai deşi, dar care le-au permis fetelor să vadă pe unde merg.
Şi a fost nevoie să se uite cu mare atenţie pe unde merg, căci Roland Pfeifer, austriacul actualmente antrenor al echipei Canadei, a aşezat porţile un pic peste mână. Sentimentul celor care l-au schiat înainte de începerea cursei a fost că s-a uitat spre curgerea firească spre vale şi a plasat porţile oriunde numai acolo nu. A ieşit o manşă lungă, obositoare şi lentă, pe un traseu ce şi-aşa măsura mult mai mult decât media la cursele feminine.
Wendy Holdener a deschis manşa şi nu ne-a lăsat să-i observăm lentoarea. Elveţianca este dinamică, agitată şi nu are stare în nici o cursă. N-a greşit, iar bucuria afişată la sosire ne-a spus că şi din interior manşa s-a văzut bună. Trebuie că avansul Mikaelei Shiffrin, care a schiat imediat după, să fi fost strivitor. Când crezi că ai mers bine, apoi o vezi pe americancă venind liniştit, luând virajele calm, ca la o mică plimbare între porţi, iar cronometrul arată un avantaj de aproape două secunde, nu are cum să nu te năucească.
Dar Wendy chiar schiase bine. Nu şi-a dat seama imediat, fiindcă Sarka Strachova (8 / +2”26) a greşit şi totuşi a pierdut puţin timp în comparaţie cu elveţianca. Dar când Frida Hansdotter (13 / +3”10), lidera disciplinei a trecut linia de sosire incredibil de târziu, după ce arătase vizibil incomodată de constantele ocoluri mari pe după porţi, pe o pantă nu exagerat de abruptă, a devenit clar că Mika practică din nou un alt sport decât restul slalomistelor.
În jurul lui Wendy a rămas aglomeraţie în clasament. Nina Løseth (5 / +2”02) a făcut o cursă curată şi a fost suficient ca să rămână la mai puţin de o întindere de mână în spatele reprezentantei cantoanelor. Nastasia Noens (7 / +2”14) s-a luptat cu la fel de mult succes – sau insucces – cu traseul chinuitor.
Iar Marie-Michele Gagnon (6 / +2”06), la care în sfârşit începe să se vadă mâna celui care a îndrumat-o pe Mika de la 16 ani până acum un an – mai sus menţionatul Roland Pfeifer – a mers în aceeaşi notă. Nu prea rău pentru a sta aproape de locul 2, nu destul de bine pentru a începe să se gândească la o comparaţie cu lidera.
Înaintea ei apucase să schieze Zuzu şi slovacii erau în al nouălea cer. Muntele pe care se schiaza în Jasna este o pantă pleşuvă, învecinată cu alte coame aflate foarte aproape. La televizor a dat senzaţia de o mică îngrămădire de munţi, cheli bine, iar spectatorii s-au adunat ca furnicile veniţi parcă din toate zările. Au fost gălăgioşi mult înainte să înceapă cursa, spre încântarea tuturor fetelor, care i-au etichetat admirativ drept „fanatici”. Când i-a venit rândul Veronikăi Velez-Zuzulova să schieze, slovacii au crescut nivelul susţinerii de vreo zece ori. Parcă înaripată de ei, Vero s-a arătat la început capabilă să-i strice Mikăi posibilul record al celui mai mare avans, dar a cedat inexplicabil pe final, pierzând o secundă pe ultima treime.
La tragerea la sorţi slovacele nu avuseseră neapărat noroc. Vero a tras cel mai mare număr posibil din grupa de elită, Petra doar cu unu sub cel maxim din grupa a doua: 14. Dar organizatorii au avut grijă ca numărul să nu fie un handicap. Iar Petra, care n-a pornit la fel de avântată, a entuziasmat cu finişul lansat. Ca echipă de ştafetă cele două slovace ar putea fi aproape de Mika, căci s-au completat perfect.
Timpul extraordinar al americancei a condus la întârzieri uriaşe. Ultimul timp calificant s-a aflat la aproape 5 secunde de lideră, ceea ce l-a împins pe comentatorul orf la găsit repere comparative. N-a avut mult de căutat. Nu mai departe decât în Slovenia, la slalomul masculin, ultimul schior calificat pierduse în faţa lui Marcel exact la fel de mult timp ca Nastasia Noens, ocupanta locului 7 la fete!
Recordul celui mai mare avantaj faţă de locul 2 la finalul unei curse de slalom este în posesia… bineînţeles că tot a Mikăi. Trei secunde zero şapte (3”07), înregistrat la începutul iernii, în Aspen. Cu elanul luat deja în prima manşă are şanse realiste să-l întreacă.
Manşa a doua începe la 14:30. Dacă sunteţi acasă nu o rataţi! Clasamentul primelor 30 de schiore se află aici.
Schi alpin. Deocamdata. 