Înapoi la o practică mai veche. Pentru că timpul după curse nu-l pot dedica prea mult blogului, pentru a avea totuşi informaţii despre cursă pentru cititorii pârtieeeeei, voi reveni la obiceiul comentatului live. Oricum iau notiţe la fiecare manşă la care nu sunt eu însămi pe niscaiva pante înzăpezite.
Astăzi în St. Moritz ziua începe cu finala slalomului masculin. Avem la start 25 de concurenţi. Ultimul, necunoscutul croat Istok Rodes, este campionul mondial de juniori al disciplinei. Nu voi comenta chiar toate evoluţiile, ci doar cele mai importante. Dacă în Kranjska Gora un Marcel Hirscher eliberat – câştigase matematic globul mare cu o zi înainte – l-a învins pe Henrik Kristoffersen cel presat de necesitatea unui podium pentru a fixa definitiv trofeul slalomului, astăzi ar trebui să fie amândoi eliberaţi de presiune. Din păcate norvegianul este gripat. Poate aţi observat la cursa de ieri că a fost singurul epuizat la trecerea liniei de sosire. Răceala şi febra sunt motivele. Şi acum să ne concentrăm asupra cursei.
1. Alexander Khoroshilov (RUS)
Un mic derapaj după scurtul abrupt pe care schiorii prind astăzi viteză. Apoi prinde ritmul şi nu se mai vede nici o greşeală.
2. Felix Neureuther (GER)
Felix îi arată cum se poate ataca pe acest traseu, crescând avantajul până la al doilea intermediar. Nu conservă viteza la trecerea în platul final şi salvează doar o sutime din avantaj.
3. Marcel Hirscher (AUT)
Porneşte ca din puşcă, 3 zecimi avantaj la primul radar, o rămânere pe spate pe abrupt îl costă întregul avantaj, pe final reintră în transă şi e primul.
4. Fritz Dopfer (GER)
Pe ambele platuri nu ştie să accelereze, doar pe abrupt reuşeşte un timp bun, ultimul loc.
5. Andre Myhrer (SWE)
Porneşte ca la o cursă de slalom paralel, disciplină în care e specialist, păstrează un ritm bun şi pe abrupt şi conservă perfect viteza pentru ultimul plat, pe care-l depăşeşte pe Marcel.
6. Henrik Kristoffersen (NOR)
Nu are putere să lupte pentru accelerat, întârzie pe toate intervalele. Mare păcat că nu-l vedem în deplinătatea forţelor. E penultimul.
7. Stefano Gross (ITA)
Rămânerile pe spate îl costă mult timp, încheie lista schiorilor ajunşi deja la start.
8. David Chodounsky (USA)
Începe excelent. Pe abrupt întârzie cu virajele spre stânga, dar nu le taie abrupt, timpul rămâne bun, pe final pierde contactul cu primii patru schiori.
9. Alexis Pinturault (FRA)
E o bătălie a sutimilor în prima parte. Toţi în afară de Fritz au fost rapizi acolo, Pintu nu e o excepţie. De la intrarea pe abrupt începe să greşească, arătându-şi slăbiciunile din pricina cărora nu a făcut parte din elită în acest sezon.
10. Patrick Thaler (ITA)
Excelent pe primele două treimi, se împiedică pe final şi întârzierea îl costă aproape o secundă.
11. Daniel Yule (SUI)
Wow! Un abrupt fantastic. A mers ca Mika pe el. Viteza mare l-a pus în dificultate într-un viraj ulterior în care a trebuit să contreze, dar i-au rămas două zecimi pentru şefia provizorie, spre bucuria gălăgioasă a spectatorilor. E prima dată când se află pe primul loc în prima manşă.
12. Sebastian Foss-Solevaag (NOR)
Rezervat pe abrupt, unde e cuminte, dar cu un ritm bun, foarte avântat pe cele două platuri. Per total pierde doar 4 sutimi.
13. Marco Schwarz (AUT)
Început extraordinar, cu un avantaj de 38 de sutimi. Taie viteza pe plat, pe care pierde jumătate de secundă, reia atacul când se îmblânzeşte panta şi aproape îl prinde din urmă pe Yule. Doar o sutime întârziere.
14. Mattias Hargin (SWE)
Detaliile imperfecte foarte mici, dar prezente în aproape fiecare viraj îl trimit la coada clasamentului.
15. Julien Lizeroux (FRA)
Cursă solidă, dar lipsită de explozivitate. Termină în spatele lui Saşa, pe locul 8.
16. Victor Muffat-Jeandet (FRA)
Foarte cuminte şi poate tocmai de aceea traseul îi tot pune piedici. La fiecare piedică scurta oprire îl apleacă înainte. Sacadarea continuă a ritmului îl trimite pe ultimul loc.
17. Marc Digruber (AUT)
O nouă evoluţie solidă a unui schior din rândul doi şi locul 8 îi este răsplata.
18. Jean-Baptiste Grange (FRA)
Termină în spatele lui Digruber, după o cursă bună, cu o trecere în platul final pe care e un pic desincronizat.
19. Manfred Mölgg (ITA)
O cursă fără greşeală, dar nu la limită. Se plasează în faţa lui Digruber.
20. Dominik Stehle (GER)
Un derapaj clasic pe clăparul de la interior şi avem primul abandon al cursei.
21. Jonathan Nordbotten (NOR)
Începe excelent. E luat pe nepregătite de schimbarea abordării porţilor pe abrupt. La final îşi recapătă agilitatea şi termină un pic sub o secundă în spatele liderului.
22. Jens Byggmark (SWE)
Foarte bun sus, pe abrupt curat, apoi una din porţile boxate se desface şi îi taie calea, ceea ce-l incomodează. 84 de sutimi întârziere şi locul 13.
23. Dave Ryding (GBR)
Ca aproape toată lumea sus e la câteva sutimi în spatele elveţianului şef. Pe măsură ce avansează întârzierea creşte, pierde tot mai mult timp.
24. Manuel Feller (AUT)
A spus la un interviu că nu poate schia reducând riscul. Ca de obicei e foarte, foarte bun acolo unde se împacă cu porţile, dar singura neînţelegere cu ritmul traseului îl costă o secundă.
25. Istok Rodes (CRO)
Tânărul croat se prezintă foarte onorabil, întrecând doi dintre schiorii experimentaţi.
Manşa uşoară atât din punctul de vedere al pantei – relativ puţin înclinată, cât şi al traseului ce nu a inclus capcane a dus la o clasare foarte strânsă a celor 24 de concurenţi care au trecut linia de sosire. Din acelaşi motiv ierarhiile au fost răsturnate. Tinerii, obişnuiţi cu manşe de acest gen din Cupa Europei, au putut schia ca în „divizia B” a schiului alpin, ţintind ca acolo spre cele mai de sus locuri. Yule, Blacky-Schwarz şi Foss-Solevaag conduc, adunaţi într-un interval de doar 4 sutimi. Pentru elveţian este prima dată când va pleca ultimul în manşa a doua. Nu toţi schiorii fac faţă presiunii suplimentare, dar el îi are pe spectatori de partea lui. Poate îl vor ajuta.
Schi alpin. Deocamdata. 