Levi, omături, accidentări şi abţineri

Cum etapa de debut este izolată în octombrie, departe de programul săptămânal de curse, mulţi schiori (tehnicieni) consideră Levi ca fiind adevăratul start al sezonului. Pentru a 8-a oară în istoria Cupei Mondiale, staţiunea finlandeză situată la 170 de km dincolo de cercul polar, cu deluşorul ei – startul se dă la 440 de metri, sosirea este pe la 260 de metri, şi deşi pare improbabil, vorbesc de altitudine – va găzdui caruselul alb. Avem, ca de obicei în ultimii ani în care Levi a avut zăpadă, două slalomuri. Unul feminin, astăzi, şi unul masculin, mâine. Manşele încep la 11:00, respectiv 14:00, iar pentru cei care urmăresc cursele la televizor în România, Eurosport este prietenul vostru.

© Tanja Poutiainen

Dacă în ultimii ani, iarna s-a codit să vină în Europa, anulând spre exemplu anul trecut etapele finlandeze, acum avem zăpezi din belşug la noi pe continent. În Franţa cursele FIS au fost amânate după ce le-a nins un metru şi jumătate în Tignes, iar în Levi, zăpezii artificiale produsă de acum două săptămâni, i s-a adăugat cea nouă, căzută ieri şi alaltăieri.

În schimb în paradisul alb de peste Ocean, unde încă nu se pusese acut problema încălzirii globale, domneşte o toamnă blândă. Zăpadă ioc, frig deloc. În paralel cu cursele din Levi era programată inspecţia din Lake Louise. Neavând ce să verifice, FIS a amânat vizita pe pârtie pentru marţi. Iar Markus Waldner, directorul curselor masculine a făcut şi programul de avarie. Căci prognoza meteo nu prevede răcirea providenţială nici în următoarele zile. Dacă nu dă frigul peste Lake Louise, cele două etape masculine din ultimul weekend al lui noiembrie – o coborâre şi un super-uriaş – se anulează. Dacă nu trece inspecţia nici Beaver Creek-ul, atunci cele două etape americane – tot o coborâre şi un super-G – vor fi preluate în weekend-ul în care sunt programate, primul din decembrie, de către Val d’Isere. V-am zis doar că în Franţa e zăpadă cât pentru două ierni.

La fete nu există deocamdată nici un plan de rezervă. Ele ar trebui să schieze la sfârşitul lui noiembrie în Killington (un slalom şi un slalom uriaş). Killingtonul, deşi nu-i la altitudine, are zăpadă, produsă artifical. Dar numai pe jumătatea superioară a pistei de concurs. În partea de jos e prea cald. Până le vine fetelor rândul să schieze în Lake Louise, la începutul lui decembrie, se speră să sosească iarna, dacă nu cu fulgi, macăr cu temperaturi negative.

Iarna mai păstrează şanse să ajungă în Canada. Lindsey Vonn însă sigur nu va fi acolo. Americanca s-a accidentat joi la antrenament. Din nou şi din păcate. Singura consolare este că n-a păţit nimic la picioare, dar egalarea recordului lui Ingemar Stenmark, obiectivul declarat al americancei pentru acest sezon, va trebui să mai aştepte cel puţin un an. Ce s-a întâmplat ne-a spus chiar ea pe facebook. Va lipsi din competiţii multe săptămâni, dar va putea schia probabil la Campionatele Mondiale din St. Moritz. Unde va veni arzând de ambiţie şi foame de victorii.

De fapt accidentările au redevenit o plagă. Cam cum fuseseră şi în sezoanele dinainte de modificarea razei de întoarcere a schiurilor. Iar lor li se adaugă tot mai desele crize de hernie de disc, puse de mulţi taman pe seama noilor schiuri. Cam un schior accidentat la două-trei zile a fost rata din această toamnă. Cum cei mai mulţi sunt încă tinere speranţe, nu-i voi pomeni aici. Dar pe Eva-Maria Brem n-o pot trece cu vederea.

Austriaca, campioană a Cupei Mondiale la slalom uriaş, s-a accidentat săptămâna trecută, în timp ce pregătea slalomul din Levi. Citez din postarea de pe blogul ei: „A fost o zi excelentă de antrenament. Mă simţeam în formă, schiam bine. Am călcat o poartă. Se mai întâmplă. Cantul a tăiat adânc în plastic şi brusc s-a blocat! Mi-a sucit piciorul şi osul în clăpar – urât de tot. Dureri infernale. Mai rele decât data trecută. Sau poate doar am uitat ce rău a durut atunci?”

Aceeaşi accidentare, fractură de tibie şi peroneu, a oprit-o pe Eva-Maria şi în aprilie 2010. Singura diferenţă: atunci s-a întâmplat la o tură de schi de divertisment, cu părinţii. A avut nevoie de operaţie şi se va putea întoarce pe zăpadă (nu în concursuri) cel devreme în martie anul viitor.

Cum echipa Austriei a fost cea mai afectată sezonul trecut de accidentări, nu e de mirare că antrenorul Evei îşi doreşte ca acestea să nu mai fie privite fatalist, ca pe un rău inevital. „Ar trebui să ne punem mai multe întrebări referitoare la siguranţa sportivilor. Cum ar fi: când trebuie să se desfacă legătura? Sau poate există un sistem mai bun decât cel folosit acum? Căci dacă vrei să schiezi la limită într-o cursă, trebuie să o faci şi la antrenamente.  Iar asta implică automat riscuri. Să facem ceva ca să le minimizăm.”

M-aş bucura să fie auzit de cei care pot efectiv schimba ceva.

N-am epuizat subiectele prezente în ştirile ultimilor trei săptămâni, dar poate e vremea să îmi îndrept atenţia şi asupra curselor finlandeze.

În Sölden m-am aşteptat la o infuzie de noutate în clasament. Pentru Levi merg totuşi pe mâna veteranelor, iar motivul e simplu. Anul trecut am avut un decalaj între Mikaela Shiffrin şi colegele din elită, şi apoi încă unul între elită şi restul lumii. Prăpăstiile acestea nu se acoperă cu una, cu două. Iar saltul peste ele, deşi posibil, nu e chiar la îndemâna oricui. Deci mă aştept să învingă Mika fără probleme. Însoţită pe podium de una dintre colegele din top7: Veronika Velez-Zuzulova, Petra Vlhova, Sarka Strachova, sau cu şanse şi mai mari, de Frida Hansdotter şi Wendy Holdener.

Pe Frida este clar de ce am ales-o. A fost secondanta de serviciu timp de atâţia ani, iar când Mika a fost scoasă pe tuşă iarna trecută, a folosit pe loc şansa şi a pus mâna pe globul disciplinei. La Wendy m-a convins ascensiunea frumoasă de la finalul sezonului trecut, dar mai ales felul în care s-a antrenat special ca să se apropie de americancă. I-a analizat toate cursele, a descompus în cele mai mici mişcări ce face Mika şi a încercat să transpună stilul ei în propriile viraje. A ajuns la concluzia că e imposibil de copiat la indigo, ba chiar că nu tot ce face regina slalomuliu este aplicabil la ea, dar e optimistă şi crede că măcar nu va mai rămâne la două secunde în spatele învingătoarei. Ceea ce, conform statisticilor de mai an, ar însemna că ajunge pe podium.

Gata cu fetele, aşa că iată-mă ajunsă la durerea mea. Slalomul masculin va fi privat de campionul ei. Nu pentru că ar fi accidentat, sau ar avea probleme de sănătate. Nici vorbă. Ci pentru că tocmai a decis să se răscoale împotriva tiraniei federţiei. Povestea pe scurt e aşa: federaţia are un contract cu un sponsor comun, şi îi obligă pe toţi componenţii echipei să poarte pe cască sigla acestui sponsor. Cu o excepţie: Aksel Lund Svindal, care face reclamă la Red Bull. Cum Henrik Kirstoffersen a devenit şi el candidat la globul mare, acelaşi Red Bull i-a făcut norvegianului cel mic o ofertă de milioane, la schimb cu reclama pe cască. Dar federaţia norvegiană nu-i permite lui Henrik să devină o excepţie, iar acum cel mai bun slalomist din lume refuză să aducă puncte Norvegiei. Voi încerca să revin cu mai multe detalii într-un alt articol.

Personal, găsesc situaţia revoltătoare şi incredibilă. De fapt, mulţi chiar nu cred că Henrik nu va schia. Marcel Hirscher a zis că până nu vede că Henrik lipseşte de la tragerea la sorţi o numerelor de concurs nu va crede. Şi a mai zis că da, şi la ei, la austrieci, sunt frecuşuri de genul acesta cu federaţia, dar negocierile se poartă aproape în exclusivitate departe de ochiul public.

Fără Henrik, întrebarea pentru slalomul de mâine este cine îl poate opri pe Marcel. Iar un răspuns parţial ne dă chiar el: „am fost cel mai rapid din echipă doar la antrenamentele la care am schiat singur”. Şi toată lumea e încântată de cum merg Marco Schwarz şi mai ales Michael Matt. Apoi îl avem pe Felix Neureuther, care zicea în septembrie că vara aceasta a fost prima după mulţi ani în care durerile de spate nu au mai fost o temă. Andre Myhrer a avut nevoie de mult timp pentru a găsi formula victorioasă a schiurilor Head de slalom, dar odată găsită (vă reamintesc că a câştigat finala din St. Moritz în martie) nu cred că va mai bâjbâi în pluton. Iar din tabăra norvegiană, Sebastian Foss-Solevaag a mai avut succes în Levi şi cu siguranţă e dornic să arate că echipa lor nu stă doar în Henrik.

Cu acestea zise, vă doresc vizionare plăcută!

2 păreri la “Levi, omături, accidentări şi abţineri

Comentariile nu sunt permise.