Marcel Hirscher, nu chiar singur, contra Franţei

Cu toţi ochii aţintiţi asupra lui Alexis Pinturault, marele favorit al zilei de azi, trei coechipieri s-au strecurat înaintea lui, şi toţi trei îl vânează pe Marcel Hirscher (1’11’’62). Cel mai aproape, şi mai aproape de atât nu se poate, e Mathieu Faivre (+0’’01), urmat de Thomas Fanara (+0’’44) şi Victor Muffat-Jeandet (+0’’77).

În mod excepţional, slalomul uriaş de astăzi s-a ţinut ca şi super-uriaşul şi coborârea, pe pista Oreiller-Killy, pe care schiază de obicei fetele. Şi a fost mai potrivită cu caracterul pârtiei Birds of Prey din Beaver Creek, pe care o înlocuieşte. Teren vălurit, cu enorm de multe dâmburi, nu atât grea tehnic, ci ca strategie. A fost foarte dificil de găsit trasa ideală, şi foarte greu să nu se piardă timp pe ea. La toate acestea s-a adăugat traseul foarte rapid – „virăjele de râmă” le-a caracterizat Marcel Hirscher – şi teritoriul nou inclusiv pentru francezi – „nu ne-am antrenat încă niciodată aici” a mărturisit după manşa lui, Victor.

Nou este totuşi un pic exagerat. Unii schiori, inclusiv Muffat-Jeandet, au făcut cunoştinţă cu pista la antrenamentele pentru coborâre şi în cursa de super-G. A contat mult şi pentru Marcel Hirscher. Austriacul, ştiind pe unde schiază, şi-a putut alege o strategie perfectă pe traseul avut în faţă. N-a fost scos din ritm de nimic, a mers ca faima ceasurilor elveţiene. Exact şi agresiv, dar nu exagerat, ca Kjetil Jansrud, care a riscat peste măsură, învingătorul ultimelor două curse fiind nevoit până la urmă să abandoneze, Marcel a schiat cel mai aproape de porţi şi n-a avut nici măcar ezitări microscopice (nu daţi cu bâta în mine 😀 ).

Dar să o iau cu începutul, căci Marcel a fost al şaselea schior pornit în cursă. Ted Ligety (locul 9, +1’’37) a deschis prima manşă şi aş putea spune multe despre cum a schiat, dar poate că ajunge cum n-a schiat: n-a schiat ca Ted. E drept că el singur a recunoscut la începutul sezonului că are încă de recuperat teren la antrenamente (din cauza accidentării din urmă cu 9 luni), dar în schiul său nu s-a văzut un progres faţă de Sölden.

Totuşi Ted, vulpe bătrână, rămâne un reper şi ştie să parcurgă anumite pasaje fără să piardă timp. Finalul i-a fost puternic şi de bariera acestui finiş nu au putut trece nici Felix Neureuther (14, +1’’62) şi nici Henrik Kristoffersen (13, +1’’61), deşi amândoi schiaseră mai bine şi mai fluent, până la ultimul intermediar având timpii pe verde. Rezultatul final a aprins însă lumina roşie.

Abia după primii trei a început adevărata bătălie pentru victorie. Ceilalţi schiori din grupa de elită (top7) s-au prezentat aristocratic pe traseu. Thomas Fanara a arătat foarte rapid şi cumva la limită, căci deşi foarte armonios, a creat senzaţia că din clipă în clipă picioarele i se vor duce înainte iar el nu le va mai prinde din urmă. Ba spre final, aproape s-a întâmplat asta, dar cu o împingere mai puternică în picioare, a revenit în poziţia aplecată de atac.

Alexis Pinturault (6, +1’’08) a schiat apăsat. Nu ştiu de ce, nu a stat la interviuri în pauză să ne lumineze. Că o fi concurat acasă ca favorit principal, că o fi vrut neapărat o victorie, ceva nu l-a lăsat să lege manşe ca cele din prima etapă. Reacţiile pistei la parcurgerea ei l-au surprins de câteva ori cu centrul de greutate plasat greşit şi micile sughiţuri i-au agăţat la timp o întârziere semnificativă.

Când a plecat Mathieu Faivre, eram deja avertizată. Hans Knauss, expertul orfilor (televiziunea austriacă ORF), vorbise cu antrenorul francezilor, şi curios, îl întrebase dacă vreunul dintre coechipierii favoritului l-ar putea întrece azi. „Da, Faivre”, i-a răspuns antrenorul. Dar tot nu mi-am putut crede ochilor.

Marcel schiase mai bine cu aproape o jumătate de secundă decât Fanara, care optic păruse la limită. Iar la Mathieu, timpii intermediari indicau posibilitatea unui avantaj şi mai mare. Superb e puţin spus despre cum a schiat Faivre. Nu la fel de aproape de porţi ca Marcel, dar fără frânele puse de acesta din pricina agresivităţii în viraje. O curgere spre vale la viteză foarte, foarte ridicată şi o linişte emanată de lipsa mişcărilor inutile ale corpului. Din păcate pentru el, pe final nu a mai nimerit linia ideală printre dâmburi şi a picat la o sutime în spatele lui Marcel. Ce duel grozav vom vedea în manşa decisivă!

La interviu, Hirscher s-a arătat impresionat de francezi: „nu ştiu ce fac ei, dar au o echipă fantastică”. În ciuda tempo-ului ridicat, n-a consumat energie pentru a protesta în faţa unui traseu mergând spre super-G, căci „a fost cool de schiat”.

Francezii au fost şi ei concişi în declaraţii. Muffat-Jeandet, care n-a avut un debut sezon la nivelul dorit, a fost „mulţumit şi uşurat” după prima manşă. Şi a avut răbdare să ne explice un pic şi care a fost treaba cu pista şi traseul: „ritmul e înşelător, trebuie să găseşti echilibrul potrivit”. Iar pentru manşa secundă deoarece „Marcel e primul, noi trebuie să atacăm.” Bun, asta ne şi doream.

Thomas Fanara a fost modest: „am făcut o manşă curată, cu câteva curbe în care era loc de mai bine.” Cât despre Faivre, zice că n-a ajuns cu treaba la jumătate: „O manşă bună, care mi-a făcut plăcere şi în care m-am regalat cu zăpada perfectă. Dar n-am făcut decât 30% din munca de azi. Ce e mai dur abia acum va veni.”

 

Manşa a doua începe la 14:00.

Articol in curs de scriere

Publicitate